ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5524/2013

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 3504 din 14 septembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat ca netimbrat recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței nr. 5997 din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că recurentul-pârât a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 2 RON, datorată potrivit art. 11 alin. (1) teza I, coroborat cu art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, însă acesta nu și-a îndeplinit această obligație legală, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat și față de prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare se arată că hotărârea atacată este viciată pentru că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, că decizia instanței de recurs este criticabilă față de faptul că deși Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat scutirea acestuia de taxa judiciară de timbru, așa cum a prevăzut legiuitorul în dispozițiile art. 17 din Legii nr. 146/1997 și art. 26 alin. (3) din normele metodologice de aplicare a legii (Ordin nr. 760C/1999), cu modificările și completările ulterioare și art. 1 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995, totuși instanța nu s-a pronunțat cu privire la această solicitare, neverificând temeiului legal pe care ministerul l-a invocat în recurs. Contestatorul solicită instanței să constate că prin recursul promovat împotriva Sentinței civile nr. 5997/18/10/2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 938/2/2011, a învederat instanței faptul că recursul este scutit de plata taxei de timbru potrivit prevederilor art. 17 din Legii nr. 146/1997 și art. 26 alin. (3) din normele metodologice de aplicare a legii (Ordin nr. 760/C/1999) cu modificările și completările ulterioare și art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 și, ca atare, nu se impunea anularea ca netimbrat a recursului promovat de acesta, ci instanța avea obligația de a se pronunța cu privire la solicitarea făcută de recurent cu privire la scutirea acestuia de taxa judiciară de timbru.

Contestatorul precizează faptul că taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu toate că legiuitorul scutește instituția publică de la plata taxei de timbru, a fost achitată la data de 29 decembrie 2011, prin Ordinul de plată nr. 3805, dar o consideră nedatorată în raport de prevederile legale menționate anterior. În raport de precizarea făcută, contestatorul solicită instanței să constate că nu se impune aplicarea sancțiunii anulării recursului, așa cum s-a procedat prin Decizia civilă nr. 3504 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în prezenta cauză.

Mai arată contestatorul că potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare: ".. neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii", însă obligația a fost îndeplinită de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin achitarea taxei de timbru, așa cum a învederat instanței anterior, motiv pentru care consideră admisibilă prezenta contestație în anulare.

Contestatorul solicită instanței să examineze prezența contestație în raport de dispozițiile art. 318, potrivit cu care hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și, având în vedere cele două aspecte, respectiv că recurentul este scutit de plata taxei de timbru și că aceasta a fost achitată înainte de termenul de judecată din data de 13 septembrie 2012, să constate și să rețină că aceasta este întemeiată, cu consecința anulării Deciziei civile nr. 3504 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 938/2/2011 și reluării judecării recursului, așa cum a fost formulat și motivat, în vederea pronunțării unei noi hotărâri neviciate, legale și temeinice.

S-a depus la dosarul cauzei originalul ordinului de plată a taxei de timbru achitate pentru Dosarul nr. 938/2/2011, emis în data de 29 decembrie 2011, precum și un set de înscrisuri din care rezultă următoarele: declarația de recurs a fost făcută la data de 4 noiembrie 2011, citația a fost emisă la data de 25 noiembrie 2011, ordinul de plată a taxei de timbru este datat 29 decembrie 2011, iar decizia atacată în prezenta cale de atac a fost pronunțată la data de 14 septembrie 2012. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va admite contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și va anula decizia contestată, pentru considerentele în continuare arătate.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 318 din acest cod, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare”. Motivele contestației în anulare speciale sunt, așadar, expres și limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.

Prima ipoteză a textului vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat, etc. Greșeala materială presupune, deci, confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului și care sunt determinante pentru soluția pronunțată, ipoteză care este întrunită în prezenta cauză.

Înalta Curte arată că judecătorul învestit cu soluționarea unei cauze are misiunea constituțională de a examina complet elementele depuse în probațiune, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt, făcând ulterior aplicarea textelor legale incidente în sensul valorificării drepturilor invocate de către parte sau a respingerii pretențiilor acesteia. Înalta Curte consideră că este esențială, pentru aflarea adevărului, aprecierea situației de fapt în raport de ansamblul probelor administrate, reținându-se concluzia comună coroborării acestora. Or, din reexaminarea întregului ansamblu al înscrisurilor depuse în cauză de către contestator, atât în fața instanței de recurs, cât și în prezenta cale extraordinară de atac, rezultă faptul că din eroare s-a anulat recursul ca netimbrat.

În speță, contestația în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., respectiv că dezlegarea dată de instanța de fond este rezultatul unei greșeli materiale. Astfel, noțiunea de „greșeală materială”, în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., se referă la aspecte formale ale judecății, constând în confundarea unor date sau elemente materiale evidente, pentru verificarea acestora nefiind necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. În doctrină și jurisprudență s-a acceptat că în sfera „greșelii materiale” intră și situația în care recursul este anulat ca netimbrat, dacă taxa judiciară de timbru fusese achitată anterior. Caracterul de eroare materială este dat de împrejurarea că la baza judecății emise de instanța de recurs asupra excepției de netimbrare stă o eronată reprezentare a situației de fapt, instanța apreciind în mod eronat că taxa de timbru nu a fost achitată anterior pronunțării.

Din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că declarația de recurs a fost formulată la data 4 noiembrie 2011, recurentul a fost citat cu mențiunea timbrajului la data de 25 noiembrie 2011, acesta a achitat taxa de timbru aferentă recursului declarat la data de 29 decembrie 2011, iar decizia prin care recursul a fost anulat ca netimbrat a fost pronunțată ulterior, respectiv la data de 14 septembrie 2012. Prin urmare, la data anulării recursului ca netimbrat, taxa judiciară de timbru era plătită, ceea ce nu poate echivala decât cu o eroare materială. Având în vedere considerentele expuse, care conduc către concluzia că în cauză este întrunită ipoteza motivului prevăzut de art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ., în temeiul dispozițiilor art. 320 din același act normativ, Înalta Curte va admite contestația în anulare, va anula Decizia nr. 3504 din 14 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și va trimite dosarul pentru repartizare aleatorie în vederea rejudecării recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva Deciziei nr. 3504 din 14 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Anulează Decizia nr. 3504 din 14 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Trimite dosarul pentru repartizare aleatorie în vederea rejudecării recursului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2013. Procesat de GGC - LM