ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5524/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5524/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3504 din 14 septembrie 2012,
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal a anulat ca netimbrat recursul declarat de Ministerul Agriculturii și
Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței nr. 5997 din 18 octombrie 2011 a Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de recurs a reținut că recurentul-pârât a fost citat
cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 2 RON, datorată
potrivit art. 11 alin. (1) teza I, coroborat cu art. 3 lit. m) din Legea nr.
146/1997 și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, conform dovezii de
îndeplinire a procedurii de citare, însă acesta nu și-a îndeplinit această obligație
legală, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, potrivit
cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat și față de prevederile
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora „neîndeplinirea
obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea
acțiunii sau a cererii”.
Împotriva acestei
decizii a formulat contestație în anulare recurentul Ministerul Agriculturii și
Dezvoltării Rurale, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
În motivarea
contestației în anulare se arată că hotărârea atacată este viciată pentru că
dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, că decizia instanței de
recurs este criticabilă față de faptul că deși Ministerul Agriculturii și
Dezvoltării Rurale a solicitat scutirea acestuia de taxa judiciară de timbru,
așa cum a prevăzut legiuitorul în dispozițiile art. 17 din Legii nr. 146/1997
și art. 26 alin. (3) din normele metodologice de aplicare a legii (Ordin nr.
760C/1999), cu modificările și completările ulterioare și art. 1 alin. (2) din
O.G. nr. 32/1995, totuși instanța nu s-a pronunțat cu privire la această
solicitare, neverificând temeiului legal pe care ministerul l-a invocat în
recurs.
Contestatorul
solicită instanței să constate că prin recursul promovat împotriva Sentinței
civile nr. 5997/18/10/2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 938/2/2011, a
învederat instanței faptul că recursul este scutit de plata taxei de timbru potrivit
prevederilor art. 17 din Legii nr. 146/1997 și art. 26 alin. (3) din normele
metodologice de aplicare a legii (Ordin nr. 760/C/1999) cu modificările și
completările ulterioare și art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 și, ca atare,
nu se impunea anularea ca netimbrat a recursului promovat de acesta, ci
instanța avea obligația de a se pronunța cu privire la solicitarea făcută de
recurent cu privire la scutirea acestuia de taxa judiciară de timbru.
Contestatorul
precizează faptul că taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina Ministerului
Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu toate că legiuitorul scutește instituția
publică de la plata taxei de timbru, a fost achitată la data de 29 decembrie
2011, prin Ordinul de plată nr. 3805, dar o consideră nedatorată în raport de
prevederile legale menționate anterior.
În raport de
precizarea făcută, contestatorul solicită instanței să constate că nu se impune
aplicarea sancțiunii anulării recursului, așa cum s-a procedat prin Decizia
civilă nr. 3504 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în prezenta cauză.
Mai arată
contestatorul că potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr.
146/1997, cu modificările și completările ulterioare: ".. neîndeplinirea
obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea
acțiunii sau a cererii", însă obligația a fost îndeplinită de către
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin achitarea taxei de timbru,
așa cum a învederat instanței anterior, motiv pentru care consideră admisibilă
prezenta contestație în anulare.
Contestatorul
solicită instanței să examineze prezența contestație în raport de dispozițiile
art. 318, potrivit cu care hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate
cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli
materiale și, având în vedere cele două aspecte, respectiv că recurentul este
scutit de plata taxei de timbru și că aceasta a fost achitată înainte de
termenul de judecată din data de 13 septembrie 2012, să constate și să rețină
că aceasta este întemeiată, cu consecința anulării Deciziei civile nr. 3504 din
14 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 938/2/2011 și reluării
judecării recursului, așa cum a fost formulat și motivat, în vederea
pronunțării unei noi hotărâri neviciate, legale și temeinice.
S-a depus la dosarul
cauzei originalul ordinului de plată a taxei de timbru achitate pentru Dosarul
nr. 938/2/2011, emis în data de 29 decembrie 2011, precum și un set de
înscrisuri din care rezultă următoarele: declarația de recurs a fost făcută la
data de 4 noiembrie 2011, citația a fost emisă la data de 25 noiembrie 2011,
ordinul de plată a taxei de timbru este datat 29 decembrie 2011, iar decizia
atacată în prezenta cale de atac a fost pronunțată la data de 14 septembrie
2012.
Examinând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte va admite contestația în anulare formulată de
contestatorul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și va anula decizia
contestată, pentru considerentele în continuare arătate.
Contestația în
anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru
care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318
C. proc. civ.
Potrivit
dispozițiilor art. 318 din acest cod, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot
fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli
materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în
parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare
sau casare”.
Motivele contestației
în anulare speciale sunt, așadar, expres și limitativ prevăzute de lege, iar
textul care o reglementează este de strictă interpretare.
Prima ipoteză a
textului vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi
condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea unor
elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății,
cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării
taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat,
etc.
Greșeala materială
presupune, deci, confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale
ale dosarului și care sunt determinante pentru soluția pronunțată, ipoteză care
este întrunită în prezenta cauză.
Înalta Curte arată că
judecătorul învestit cu soluționarea unei cauze are misiunea constituțională de
a examina complet elementele depuse în probațiune, în vederea stabilirii
corecte a situației de fapt, făcând ulterior aplicarea textelor legale
incidente în sensul valorificării drepturilor invocate de către parte sau a
respingerii pretențiilor acesteia.
Înalta Curte
consideră că este esențială, pentru aflarea adevărului, aprecierea situației de
fapt în raport de ansamblul probelor administrate, reținându-se concluzia
comună coroborării acestora.
Or, din reexaminarea
întregului ansamblu al înscrisurilor depuse în cauză de către contestator, atât
în fața instanței de recurs, cât și în prezenta cale extraordinară de atac,
rezultă faptul că din eroare s-a anulat recursul ca netimbrat.
În speță, contestația
în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc.
civ., respectiv că dezlegarea dată de instanța de fond este rezultatul unei
greșeli materiale.
Astfel, noțiunea de
„greșeală materială”, în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., se
referă la aspecte formale ale judecății, constând în confundarea unor date sau
elemente materiale evidente, pentru verificarea acestora nefiind necesară
reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
În doctrină și
jurisprudență s-a acceptat că în sfera „greșelii materiale” intră și situația
în care recursul este anulat ca netimbrat, dacă taxa judiciară de timbru fusese
achitată anterior.
Caracterul de eroare
materială este dat de împrejurarea că la baza judecății emise de instanța de
recurs asupra excepției de netimbrare stă o eronată reprezentare a situației de
fapt, instanța apreciind în mod eronat că taxa de timbru nu a fost achitată
anterior pronunțării.
Din actele și
lucrările dosarului rezultă faptul că declarația de recurs a fost formulată la
data 4 noiembrie 2011, recurentul a fost citat cu mențiunea timbrajului la data
de 25 noiembrie 2011, acesta a achitat taxa de timbru aferentă recursului
declarat la data de 29 decembrie 2011, iar decizia prin care recursul a fost
anulat ca netimbrat a fost pronunțată ulterior, respectiv la data de 14 septembrie
2012.
Prin urmare, la data
anulării recursului ca netimbrat, taxa judiciară de timbru era plătită, ceea ce
nu poate echivala decât cu o eroare materială.
Având în vedere
considerentele expuse, care conduc către concluzia că în cauză este întrunită ipoteza
motivului prevăzut de art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., în temeiul
dispozițiilor art. 320 din același act normativ, Înalta Curte va admite
contestația în anulare, va anula Decizia nr. 3504 din 14 septembrie 2012 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal și va trimite dosarul pentru repartizare aleatorie în vederea
rejudecării recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația în
anulare formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva
Deciziei nr. 3504 din 14 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.
Anulează Decizia nr.
3504 din 14 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal.
Trimite dosarul
pentru repartizare aleatorie în vederea rejudecării recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 31 mai 2013.
Procesat de GGC - LM