ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5479/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

28 iunie 2011 sub nr. 5989/2/2011, reclamantul G.M. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să

se constate ca această instituție centrală, deși primind plângerea, care s-a

înregistrat în 27 ianuarie 2011 constituindu-se Dosar nr. 44/2011 s-a derogat

soluționării acesteia și ca atare se impuse a fi soluționată de instanță.

A arătat reclamantul

că plângerea sa a fost soluționată negativ prin Hotărârea din data de 6 aprilie

2011 cu mult peste termenul de 90 de zile prevăzut de Ordinul prin care s-a

aprobat procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor publicat în

M. Of. nr. 348/6.05.2008.

La termenul de

judecată din 22 noiembrie 2011, Curtea a dispus citarea în cauză în calitate de

pârâți a Ministerului Justiției și a Uniunii Naționale a Notarilor Publici,

pentru opozabilitatea hotărârii, având în vedere că aceștia au figurat ca

reclamanți în Dosarul nr. 44/2011 al CNCD în care s-a pronunțat Hotărârea nr.

126 din 6 aprilie 2011 contestată în prezenta cauză.

Prin întâmpinare

Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca

neîntemeiată.

La termenul de

judecată din 31 ianuarie 2012, pârâta UNNP a invocat excepția autorității de

lucru judecat și excepția lipsei de interes având în vedere că Hotărârea CNCD

nr. 126 din 6 aprilie 2011, contestată în prezenta cauză, a fost anulată prin

Sentința civilă nr. 7073 din 25 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr.

4612/2/2011 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 650

din 31 ianuarie 2012, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei de

interes și a respins acțiunea formulată de reclamantul G.M. ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut în esență următoarele.

Prin prezenta cererea

de chemare în judecată reclamantul a contestat Hotărârea nr. 126 din 6 aprilie

2011 emisă de CNCD, criticând soluționare plângerii sale înregistrată la

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu depășirea termenului

legal de 90 de zile prevăzut de Ordinul CNCD nr. 144/2008 și că prin această

hotărâre negativă se continuă discriminarea sa conform O.G. nr. 137/2000.

Prin Sentința civilă

nr. 7073 din 25 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 4612/2/2011 al Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost

admisă cererea reclamantului G.M. formulată în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a fost anulată Hotărârea

CNCD nr. 126 din 6 aprilie 2011 și a fost obligată intimata să examineze

cererea petentului sub toate aspectele legislației naționale și comunitare, în

termen legal și să răspundă acestuia.

A concluzionat Curtea

că având în vedere că obiectul prezentei cauze îl constituie Hotărârea nr. 126

din 6 aprilie 2011 emisă de CNCD, ce a fost anulată prin sentința civilă mai

sus menționată, cererea reclamantului apare ca fiind lipsită de interes.

Împotriva Sentinței

nr. 650 din 31 ianuarie 2012, a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a declarat recurs G.M.

În conformitate cu

dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin

însăși cererea de recurs sau înăuntrul acestui termen, termenul de recurs fiind

cel stabilit de prevederile art. 301 teza 1 C. proc. civ. și anume 15 zile de

la comunicarea hotărârii.

Din alin. (1) al art.

303 C. proc. civ. rezultă că termenul de depunere a motivelor de recurs are

întotdeauna aceeași durată cu termenul pentru exercitarea recursului.

Dacă recursul este

motivat separat, motivarea trebuie făcută în același termen în care poate fi

exercitată calea de atac a cauzei.

De vreme ce recurentul

este ținut de obligația motivării recursului într-un anumit termen, el nu va

putea să dezvolte decât motivele de recurs pe care le-a depus în termen, cu

excepția motivelor privitoare la încălcarea unor dispoziții imperative.

Din actele dosarului

rezultă că reclamantul a formulat o simplă declarație de recurs la data de 21

martie 2012 motivele de recurs fiind depuse la dosar la data de 9 aprilie 2013.

Dar așa cum prevăd și

dispozițiile art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor

de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a

făcut mai înainte.

Așa fiind, având în

vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și cum nu au fost

constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu,

potrivit dispozițiilor alin. (2) ale aceluiași articol, Curtea urmează a

constata că recursul este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de G.M. împotriva Sentinței nr. 650 din 31 ianuarie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 mai 2013.

Procesat de GGC - CL