ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5479/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28 iunie 2011 sub nr. 5989/2/2011, reclamantul G.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să se constate ca această instituție centrală, deși primind plângerea, care s-a înregistrat în 27 ianuarie 2011 constituindu-se Dosar nr. 44/2011 s-a derogat soluționării acesteia și ca atare se impuse a fi soluționată de instanță. A arătat reclamantul că plângerea sa a fost soluționată negativ prin Hotărârea din data de 6 aprilie 2011 cu mult peste termenul de 90 de zile prevăzut de Ordinul prin care s-a aprobat procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor publicat în M. Of.

nr. 348/6.05.2008. La termenul de judecată din 22 noiembrie 2011, Curtea a dispus citarea în cauză în calitate de pârâți a Ministerului Justiției și a Uniunii Naționale a Notarilor Publici, pentru opozabilitatea hotărârii, având în vedere că aceștia au figurat ca reclamanți în Dosarul nr. 44/2011 al CNCD în care s-a pronunțat Hotărârea nr. 126 din 6 aprilie 2011 contestată în prezenta cauză. Prin întâmpinare Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. La termenul de judecată din 31 ianuarie 2012, pârâta UNNP a invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei de interes având în vedere că Hotărârea CNCD nr. 126 din 6 aprilie 2011, contestată în prezenta cauză, a fost anulată prin Sentința civilă nr. 7073 din 25 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 4612/2/2011 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința nr. 650 din 31 ianuarie 2012, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea formulată de reclamantul G.M. ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut în esență următoarele. Prin prezenta cererea de chemare în judecată reclamantul a contestat Hotărârea nr. 126 din 6 aprilie 2011 emisă de CNCD, criticând soluționare plângerii sale înregistrată la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu depășirea termenului legal de 90 de zile prevăzut de Ordinul CNCD nr. 144/2008 și că prin această hotărâre negativă se continuă discriminarea sa conform O.G. nr. 137/2000. Prin Sentința civilă nr. 7073 din 25 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 4612/2/2011 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea reclamantului G.M.

formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a fost anulată Hotărârea CNCD nr. 126 din 6 aprilie 2011 și a fost obligată intimata să examineze cererea petentului sub toate aspectele legislației naționale și comunitare, în termen legal și să răspundă acestuia. A concluzionat Curtea că având în vedere că obiectul prezentei cauze îl constituie Hotărârea nr. 126 din 6 aprilie 2011 emisă de CNCD, ce a fost anulată prin sentința civilă mai sus menționată, cererea reclamantului apare ca fiind lipsită de interes. Împotriva Sentinței nr. 650 din 31 ianuarie 2012, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs G.M.

În conformitate cu dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul acestui termen, termenul de recurs fiind cel stabilit de prevederile art. 301 teza 1 C. proc. civ. și anume 15 zile de la comunicarea hotărârii. Din alin. (1) al art. 303 C. proc. civ. rezultă că termenul de depunere a motivelor de recurs are întotdeauna aceeași durată cu termenul pentru exercitarea recursului. Dacă recursul este motivat separat, motivarea trebuie făcută în același termen în care poate fi exercitată calea de atac a cauzei. De vreme ce recurentul este ținut de obligația motivării recursului într-un anumit termen, el nu va putea să dezvolte decât motivele de recurs pe care le-a depus în termen, cu excepția motivelor privitoare la încălcarea unor dispoziții imperative.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul a formulat o simplă declarație de recurs la data de 21 martie 2012 motivele de recurs fiind depuse la dosar la data de 9 aprilie 2013. Dar așa cum prevăd și dispozițiile art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și cum nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit dispozițiilor alin. (2) ale aceluiași articol, Curtea urmează a constata că recursul este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de G.M. împotriva Sentinței nr. 650 din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 mai 2013. Procesat de GGC - CL