ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5155/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2012, S.M. a formulat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii recurs împotriva Hotărârii nr. 725 din 5 septembrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a respins contestația împotriva Hotărârii nr. 264 din 6 iulie 2012 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea pentru nelegalitate a măsurii dispuse, de suspendare din funcția de procuror, începând cu data de 6 iulie 2012. În motivarea recursului s-a învederat că intimatul a interpretat în mod eronat prevederile art. 65 1 din Legea nr. 303/2004, făcând confuzie între hotărârea de excludere din magistratură și cea de eliberare din funcție și ignorând efectul suspensiv al recursului declarat împotriva sancțiunii disciplinare dispuse în baza art. 100 lit. e) din același act normativ.

Recurenta a mai invocat încălcarea dreptului la apărare, a prezumției de nevinovăție și a dreptului la un proces echitabil, precum și extinderea nelegală a prevederilor art. 62 din Legea nr. 303/2004 care, reglementând limitativ cazurile când operează suspendarea din funcție, nu include și situația atacării cu recurs a hotărârii de excludere din magistratură. Prin întâmpinare, Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția lipsei de interes, pe considerentul că măsura suspendării din funcție a recurentei a încetat de drept, întrucât prin Decizia nr. 484 din 3 decembrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a admis recursul formulat împotriva Hotărârii nr. 29 din 4 aprilie 2012 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, și a înlocuit sancțiunea excluderii din magistratură aplicată recurentei cu cea a mutării disciplinare pe o perioadă de 3 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad.

S-a învederat astfel că suspendarea recurentei din funcția de procuror, fiind dispusă "ope legis", potrivit prevederilor art. 65 1 din Legea nr. 303/2004, urmare a exercitării recursului împotriva hotărârii de eliberare din funcție, a încetat, de asemenea, de drept, la momentul soluționării irevocabile a căii de atac, nemaisubzistând condițiile exercitării acțiunii civile. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele și argumentele invocate de părți și de prevederile legale aplicabile, Curtea va respinge recursul declarat de S.M. ca nefondat. Astfel, prin Hotărârea secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 29 din 4 aprilie 2012, recurenta a fost sancționată disciplinar pentru săvârșirea abaterii prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, aplicându-i-se excluderea din magistratură.

La data de 6 iulie 2012, prin Hotărârea nr. 264, luându-se act de faptul că S.M. a declarat recurs împotriva hotărârii de aplicare a sancțiunii disciplinare prevăzute de art. 100 lit. e) din lege, secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus în baza art. 65 1 alin. (2) din același act normativ suspendarea din funcție până la soluționarea irevocabilă a căii de atac de către instanța competentă, măsură executorie începând cu data pronunțării. Ulterior, prin Decizia nr. 48 din 3 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a fost admis recursul formulat de S.M. împotriva hotărârii de sancționare disciplinară, dispunându-se înlocuirea măsurii excluderii din magistratură cu cea de mutare disciplinară pe o perioadă de 3 luni la o altă unitate de parchet.

Susținerea intimatului privind excepția lipsei de interes nu poate fi primită, cât timp recurenta invocă existența încălcării unui drept recunoscut de lege, urmare a punerii în executare a hotărârii în discuție. Pe fondul cauzei, criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate, intimatul dând o corectă interpretare prevederilor art. 65 1 din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora în cazul în care împotriva hotărârii de eliberare din funcție a judecătorului sau procurorului se exercită calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcție până la soluționarea irevocabilă a cauzei de către instanța competentă.

În art. 65 alin. (1) al legii sunt enumerate cazurile în care judecătorii și procurorii sunt eliberați din funcție, la lit. e) fiind prevăzută situația când măsura este urmare a sancțiunii disciplinare aplicate, în alin. (2) al textului menționându-se că eliberarea din funcție se dispune prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.

Ansamblul normelor legale în materia procedurii disciplinare exercitate împotriva judecătorilor și procurorilor, cuprinse atât în Legea nr. 303/2004, cât și în Legea nr. 317/2004, demonstrează justețea interpretării intimatului în sensul că măsura suspendării din funcție, dispusă în cazul aplicării de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii a sancțiunii excluderii din magistratură operează "ope legis". Astfel, potrivit art. 49 1 din Legea nr. 317/2004, introdus prin Legea nr. 24/2012, de la 26 ianuarie 2012, pe toată durata procedurii disciplinare se poate dispune suspendarea din funcție a magistratului până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare, dacă exercitarea în continuare a funcției ar putea afecta desfășurarea cu imparțialitate a procedurilor disciplinare sau dacă procedura disciplinară este de natură să aducă o atingere gravă prestigiului justiției.

Legiuitorul a decis ca, pe lângă situația învederată când dispunerea măsurii suspendării din funcție este doar o posibilitate, în cazul aplicării sancțiunilor mai grave, suspendarea din funcție pe o perioadă de până la 6 luni și, respectiv, excluderea din magistratură, măsura suspendării din funcție să se aplice de drept, înainte de pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile asupra recursului exercitat împotriva unei astfel de sancțiuni disciplinare. De menționat că potrivit art. 50 din Legea nr. 317/2004, în cazul în care s-a dispus excluderea din magistratură, hotărârea irevocabilă se transmite Președintelui României, în vederea emiterii decretului de eliberare din funcție.

Din interpretarea acestor dispoziții, precum și a celorlalte texte de lege invocate anterior, rezultă că noțiunea de "eliberare din funcție" prevăzută la art. 65 1 care atrage de drept suspendarea din funcție, are în vedere cazul pronunțării de către secția corespunzătoare a hotărârii de excludere din magistratură. Nu se poate susține în mod justificat că respectiva sintagmă se referă la hotărârea ulterioară a Consiliului Superior al Magistraturii prin care, practic, se pune în executare decizia judecătorească irevocabilă asupra sancțiunii disciplinare a excluderii din magistratură, prin transmitere către Președintele României în vederea emiterii decretului de eliberare din funcție, aceasta fiind o procedură formală, nesusceptibilă de a se dispune măsura prevăzută de art. 65 1 din Legea nr. 303/2004.

Sub acest aspect, Curtea constată că este neîntemeiată susținerea recurentei privind nelegala extindere a prevederilor art. 62 din Legea nr. 303/2004. Curtea nu poate primi nici apărarea referitoare la încălcarea dreptului la apărare, a prezumției de nevinovăție și a dreptului la un proces echitabil. Susținerea recurentei privind încălcarea acestor norme fundamentale este vădit neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, suspendarea din funcție a magistratului nu este o măsură de natură penală, pentru a fi incidentă dispoziția constituțională care consacră principiul prezumției de nevinovăție până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Pe de altă parte, nu se poate susține nici că măsura suspendării din funcție a magistratului, ca efect al hotărârii de eliberare din funcție, în cazul în care se declară recurs împotriva acesteia, ar încălca dreptul la apărare și la un proces echitabil, cât timp este reglementată prin lege și apare ca justificată până la soluționarea irevocabilă a cauzei având ca obiect procedura disciplinară de către instanța judecătorească competentă. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.M. împotriva Hotărârii nr. 725 din 5 septembrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ