ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea adresată Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Cluj și trimisă spre competentă soluționare Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, T.L.M. a solicitat cercetarea penală a chestorului de poliție

P.L. și a comisarilor șefi de poliție M.V., L.V. și G.O. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen. și art.

248

1

C. pen., imputându-le acestora că în calitatea lor de foști sau

actuali șefi ai Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, începând

cu anul 2007 și până în prezent, au dispus împotriva sa măsuri de

"ascultare ilegală a telefonului fix și celular, precum și ambientale,

fără autorizația judecătorului la cererea procurorului".

Petiționara a indicat

în plângere, adresa din 04 mai 2012 a structurii de informații menționate, din

care rezultă că informațiile referitoare la persoana sa, au făcut obiectul unei

informări adresate în 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, fiind

"obținute prin mijloacele și metodele specifice de muncă".

Alte date sau acte nu

au fost depuse la dosarul cauzei, așa încât este de presupus că persoana

pretins vătămată a făcut aceste acuzații doar în baza comunicării adresate de

Direcția Generală de Informații și Protecție Internă, motiv pentru care au fost

solicitate relații de la structura de informații și de la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Cluj, în legătură cu eventualele măsuri dispuse față de T.L.M.,

potrivit dispozițiilor art. 91

1

și art. 91

2

C. proc. pen.

Prin adresa din 25

septembrie 2012 Direcția Generală de Informații și Protecție Internă a

comunicat faptul că în anul 2007, informațiile obținute prin mijloacele

specifice de muncă referitoare la T.L.M. au făcut obiectul Notelor de informare

nr. S/1242529 din 20 iunie 2007 și nr. S/1242569 din 22 iunie 2007 transmise

Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, constituind obiectul Dosarului nr.

515/P/2007 în care s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată. Se mai

arată că informațiile în cauză "nu au fost obținute prin punerea în

aplicare a unor acte autorizate sau prin efectuarea de interceptări și

înregistrări ale convorbirilor telefonice". Potrivit adresei din 11

septembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, nicio structură

de pe raza sa de competență teritorială nu a dispus privitor la persoana în

cauză, măsuri prevăzute de art. 91

1

și art. 91

2

C. proc.

pen.

Din analiza acestor

acte, s-a apreciat că, în cauză nu sunt indicii suficiente din care să se

desprindă concluzia plauzibilă că persoanele reclamate au comis acțiuni ce ar

putea fi apreciate drept elementul material al vreuneia din infracțiunile

sesizate.

În consecință, pentru

motivele expuse, văzând și dispozițiile art. 228 alin. (4) C. proc. pen. și

art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru

infracțiunile prev. de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen. și art. 248

1

C. pen., față de chestor de poliție P.L., comisar șef G.O. - director general

al Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, comisar șef L.V. și

comisar șef M.V., întrucât faptele sesizate nu există.

Plângerea adresată de

petenta T.L.M. împotriva Rezoluției nr. 586/P/2012 din 25 octombrie 2012 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, adresată

procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică, a fost

respinsă de acesta, ca neîntemeiată, prin Rezoluția nr. 4181/II-2/2012 din 18

decembrie 2012.

În această situație,

petenta T.L.M. s-a adresat cu plângere împotriva Rezoluției nr. 586/P/2012 din

25 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, acestei Înalte instanțe,

susținând că prin rezoluția menținută de procurorul șef M.I. a fost, în mod

vădit, neîndreptățită, încât, se impune a se lua măsuri împotriva persoanelor

reclamate, vinovate de interceptarea nelegală a telefoanelor sale.

Plângerea petentei

este nefondată.

În cauză, petenta

reclamă conduite abuzive ale unor foști sau actuali chestori de poliție,

pretins vinovați de interceptarea unor telefoane ale sale, fără a face și

dovada acțiunilor vinovate ale acestora.

Or, în lipsa

dovedirii măcar a unor indicii, cu privire la comiterea unor acțiuni vinovate

ale acestora, nu se poate porni procesul penal împotriva unor persoane, așa

cum, corect și judicios, s-a decis prin rezoluția atacată, care este temeinică

și legală, încât, în mod corect și, nu abuziv, a fost menținută de procurorul

ierarhic superior.

Față de cele arătate,

Curtea va trebui să privească plângerea formulată de petenta T.L.M., ca

nefondată, și să o respingă, ca atare, menținând, astfel, rezoluția atacată.

Văzând și

reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petenta T.M.L. împotriva Rezoluției nr.

586/P/2012 din 25 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluția

atacată.

Obligă petenta la

plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - NN