ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2618/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 276 din 13 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, în Dosarul nr. 7861/97/2012 a fost condamnat inculpatul L.P., studii 10 clase, muncitor necalificat, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. în cond. art. 65 C. pen., pentru infracțiunea de viol, prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (3) teza I C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. 7 C. proc. pen. Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

în cond. art. 71 C. pen. S-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. S-a constatat că în cauză nu s-a făcut constituire de parte civilă. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3500 RON cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus ca suma de 50 RON reprezentând onorariu asistență juridică din oficiu pentru inculpat va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele: La data săvârșirii faptelor, inculpatul L.P. era căsătorit cu L.Ș., împreună cu care are trei copii minori, în prezent de 13 ani, 12 ani și, respectiv, 2 ani. Dintr-o relație anterioară, soția inculpatului mai are o fiică, pe partea vătămată și pe care inculpatul împreună cu soția sa au crescut-o de la vârsta de 7 ani, anterior aceasta fiind crescută de bunica maternă.

Mama părții vătămate este casnică iar pentru completarea bugetului familiei a prestat activități sezoniere în Germania sau Italia. În acest context în data de 04 iunie 2011, L.Ș., mama părții vătămate, a plecat la muncă în Germania pentru o perioadă de 4 luni, toți cei patru copii rămânând în îngrijirea inculpatului. La data de 06 iulie 2011, la două luni după plecarea mamei sale în Germania, partea vătămată în vârstă de 14 ani și 11 luni la acea dată, în timp ce se afla acasă cu frații săi, dormind într-o cameră a garsonierei (modificată) împreună cu sora sa cea mică, s-a trezit brusc în jurul orei 8 când inculpatul a venit în pat lângă ea, i-a dat pantalonii de pijama și chiloții jos, până în regiunea genunchilor, și a încercat să întrețină un raport sexual cu ea, moment în care a țipat iar inculpatul a plecat imediat din pat și i-a făcut semn amenințător cu pumnul să tacă.

La țipătul părții vătămate s-a trezit fratele său, care dormea într-un pat alăturat, însă partea vătămată nu i-a spus ce s-a întâmplat. Partea vătămată a mai declarat că după acest incident a mers la baie unde a constatat că pe pantalonii de pijama avea o pată de lichid vâscos (lichid seminal). Inculpatul, în declarația dată, a recunoscut că a intenționat să întrețină un raport sexual cu partea vătămată la acea dată, însă s-a răzgândit chiar înainte de a o penetra pe aceasta, gândindu-se că nu e bine ceea ce face. A mai arătat inculpatul că partea vătămată nu s-a opus inițiativelor sale cu caracter sexual. În data de 16 iulie 2011, în timp ce se afla în casă împreună cu partea vătămată și fiica sa minoră în vârstă de 1 an și 5 luni la acea dată și care dormea într-o cameră alăturată, inculpatul, împotriva voinței părții vătămate, a întreținut cu aceasta un raport sexual normal și complet.

Inculpatul a întrerupt actul sexual cu partea vătămată în momentul în care a bătut cineva la ușă și care s-a dovedit a fi un unchi al părții vătămate. Inculpatul a recunoscut în declarația dată că a întreținut acest raport sexual cu partea vătămată arătând că aceasta nu mai era virgină și a fost de acord cu actul sexual, neopunând rezistență. Despre faptul că inculpatul se purta necuviincios cu minora, în sensul că o atingea pe picioare, fund sau sâni, a declarat și fratele acesteia L.D.C. În urma ultimului act sexual, partea vătămată, acuzând dureri de spate, a fost internată în spital ocazie cu care s-a aflat despre fapta inculpatului, au fost anunțate autoritățile și mama părții vătămate care s-a întors imediat din Germania.

Partea vătămată a relatat incidentul prietenei sale C.V. Deși inițial inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, ulterior a recunoscut-o cu precizarea că partea vătămată ar fi fost de acord. În fața instanței de judecată acesta a recunoscut fapta, așa cum a fost reținută prin actul de sesizare și a invocat aplicarea, în favoarea sa, a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere, în condițiile art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime în condițiile art. 320 1 C. proc.

pen., pericolul social al faptei raportat la natura relațiilor sociale încălcate cu referire la viața sexuală a persoanei, pericolul concret al faptei săvârșite analizat prin prisma vârstei părții vătămate (minoră sub 15 ani) și a relației de încredere pe care o avea față de inculpat care a crescut-o de mic copil și căruia îi spunea tată și în îngrijirea căruia fusese lăsată de mama sa când aceasta a plecat la muncă, traumele atât fizice dar mai ales psihice pe care partea vătămată le-a suferit urmare a faptei săvârșite de inculpat. Urmare a pedepsei principale aplicate inculpatului instanța, în condițiile art. 65 C. pen., i-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

pe o durată de 5 ani și a cărei executare va începe în condițiile art. 66 C. pen., după executarea pedepsei principale. Pe durata executării pedepsei, în condițiile art. 71 C. pen., instanța a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. La stabilirea pedepselor principale și complementare instanța a avut în vedere, în acord cu principiul proporționalității garantat de art. 53 din Constituție, nedemnitatea exercitării unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sau funcții elective publice de către o persoană condamnată penal dar și riscul la care poate fi supus un minor în eventualitatea încredințării tutelei unei persoane condamnate pentru viol.

Inculpatul a solicitat în apărarea sa reținerea, pe lângă dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. și a circumstanțelor atenuante iar ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub supraveghere, apărare pe care instanța nu a împărtășit-o, atâta timp cât fapta pe care acesta a săvârșit-o prezintă un grad pericol concret foarte mare în raport de circumstanțele reale și personale ale cauzei iar scopul pedepsei aplicate, reglementat de art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât în modalitatea reținută de instanță. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. S-a constatat că în cauză nu s-a făcut constituire de parte civilă.

În baza art. 189 și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3500 RON cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termenul legal, inculpatul L.P., aducându-i critici de netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei aplicate de prima instanță ca efect al reținerii dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și al circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., precum și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate. În expunerea motivelor de apel, inculpatul a susținut că instanța de fond nu a dat eficiență corespunzătoare prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., care prevăd reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în cazul recunoașterii vinovăției.

Mai mult, s-a arătat că nu au fost luate în considerare circumstanțele sale personale, atitudinea sinceră, de regret a faptei, lipsa antecedentelor penale și împrejurarea că mai are 3 minori în întreținere. Prin Decizia penală nr. 34/A din 19 februarie 2013 Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul L.P. împotriva Sentinței penale nr. 276 din 13 decembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Hunedoara, secția penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul apelant la plata sumei de 300 RON în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu, s-a înaintat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Alba.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță de control judiciar a reținut următoarele: A constatat că instanța de fond a realizat o justă interpretare a probelor administrate în faza de urmărire penală, stabilind corect starea de fapt dedusă judecății și dispozițiile legale aplicabile, aceasta în condițiile în care inculpatul a înțeles să uzeze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate inculpatului, Curtea a constatat că s-a dat eficiență în mod corespunzător atât criteriilor generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen., cât și dispozițiilor art. 320 1 al. 7 C. proc. pen., inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă cu închisoarea îndreptată spre minimul prevăzut de lege, redus cu o treime.

Astfel, având în vedere că atitudinea sinceră manifestată de inculpat pe parcursul derulării procedurilor a constituit o cauză de reducere a pedepsei, conform art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., Curtea a reținut că nu se mai justifică și reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. în favoarea inculpatului, deoarece s-ar da o dublă eficiență juridică aceleiași împrejurări. Pe de altă parte, s-a apreciat că reducerea pedepsei aplicate inculpatului la limita minimă prevăzută de lege, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., nu se impune, având în vedere persistența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, gravitatea deosebită a faptei imputate, modalitatea concretă de comitere și consecințele deosebit de grave asupra dezvoltării ulterioare a părții vătămate.

Nu se poate ignora faptul că inculpatul a fost persoana care trebuia să ocrotească minora, să îi asigure condițiile necesare unei creșteri și dezvoltări armonioase, în condițiile în care mama sa era plecată la muncă în străinătate. Inculpatul a profitat însă de vârsta fragedă a minorei, a încercat să întrețină raporturi sexuale cu aceasta la data de 06 iulie 2011, raporturi consumate în final la data de 16 iulie 2011. Nu în ultimul rând, inculpatul a adoptat un comportament indecent față de partea vătămată minoră, martorul L.D.C. relevând că inculpatul obișnuia să o atingă pe minoră pe picioare, fund și sâni. În acest context, Curtea a apreciat că în mod corect prima instanță a luat în considerare cu predilecție circumstanțele concrete ale comiterii faptei, în detrimentul celor personale ale inculpatului.

În consecință, s-a apreciat că pedeapsa, în cuantumul stabilit de prima instanță și executarea acesteia în regim de detenție, este de natură să asigure realizarea scopului preventiv și coercitiv prev. de art. 52 C. pen., astfel că au fost apreciate ca nefondate criticile aduse de inculpatul apelant sentinței atacate. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prev. de art. 385 3 C. proc. pen., inculpatul L.P. Apărătorul desemnat din oficiu a arătat că înțelege să susțină motivul de recurs invocat de inculpat referitor la individualizarea pedepsei, apreciind că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată acestuia este mult prea aspră. Înalta Curte, față de punctul de vedere al apărătorului desemnat din oficiu, deși a pus în vedere acestuia că dispozițiile legale susținute referitoare la individualizarea pedepsei nu mai sunt în vigoare, inculpatul a insistat să susțină recursul astfel cum acesta a fost formulat.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport de disp. art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Înalta Curte amintește că Decizia penală nr. 34/A a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost pronunțată la data de 19 februarie 2013 după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.

Întrucât criticile formulate de recurentul inculpat prin apărător se referă la greșita individualizare a pedepsei, Înalta Curte amintește că din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o Curte de Casație, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept. Reținerea unor circumstanțe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, stabilirea modalității de executare a pedepsei sunt împrejurări ce țin de procesul de individualizare a pedepselor și nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curți de Casație și Justiție ca urmare a modificării cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., în sensul că hotărârea recurată poate fi criticată doar sub aspectul nelegalității pedepsei, fapt pentru care instanța de recurs nu va supune analizei criticile formulate de inculpat sub acest aspect. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat. În temeiul disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.P. împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 19 februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 06 septembrie 2013. Procesat de GGC - GV