ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1082/2014

Deliberând.

în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față:

Constată că, prin cererea

înregistrată la această instanță la data de 21 mai 2012, sub nr. 3822/1/2012,

revizuenta SC D. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul R.C.C.,

revizuirea Deciziei nr. 3107 din 18 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apei

Suceava, secția I civilă, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând

în motivarea cererii că hotărârea curții de apel este potrivnică Deciziei nr. 1473

din 14 iunie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția

I

civilă,

pronunțată în Dosarul nr. 4335/40/2009.

Au fost atașate

dosarele instanțelor anterioare, printre care și Dosarul nr. 1573/40/2010 al Curții

de Apel Suceava, secția

I

civilă, în care s-a pronunțat

Decizia nr. 1107 din 18 aprilie 2012.

Prin încheierea

din 14 decembrie 2012, judecata cererii de revizuire a fost suspendată, în baza

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

La data de 20

ianuarie 2014, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării

excepției de perimare a cererii de revizuire.

Analizând această

excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.

248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de

drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții

timp de un an, în materie civilă.

Așadar, pentru

a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare

a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea

operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură

în vederea judecării cauzei, situație decurgând din lipsa de diligentă a părților,

care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și

situația în speță, unde, după suspendarea judecății cererii de revizuire în temeiul

art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 14 decembrie

2012, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

Astfel, din verificarea

actelor dosarului reiese că până la data de 15 decembrie 2013, când s-a împlinit

termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării

judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează

de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., ea se poate constata

și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea

de revizuire cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

cererea de revizuire formulată de revizuenta SC D. SRL împotriva Deciziei nr. 1107

din 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 28 martie 2014.