ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 517/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 75 din data de 09 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași,

în baza art. 403 C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire

formulată de către condamnatul B.V.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul

a reținut că prin cererea introdusă la Tribunalul Călărași la data de 19

aprilie 2013 și înregistrată sub nr. 1076/116/2013, condamnatul B.V. a formulat

cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 70/2007 pronunțată în Dosarul

nr. 713/116/2007 al Tribunalului Călărași, motivat de faptul că martorii audiați

în dosarul de fond au dat declarații mincinoase în baza cărora el a fost condamnat

pe nedrept, iar împotriva acestora nu s-a pronunțat nicio hotărâre de condamnare.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași

a formulat concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii formulată de condamnat

întrucât din examinarea probelor administrate în cauză a rezultat că inculpatul

este autorul faptei, condamnarea acestuia fiind dispusă legal și temeinic, iar în

cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

În cauză, s-a dispus atașarea dosarului

de fond.

Cererea de revizuire a fost examinată în

baza art. 403 C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 202/2010, respectiv în camera

de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

Analizând motivele revizuirii, raportul

din sistemul ECRIS, dar și dosarul, Tribunalul a constatat că revizuientul a promivat

și alte cereri pentru aceleași motive, situație care face incidente dispozițiile

art. 403 alin. (3

1

) C. proc. pen., în sensul că cererea este inadmisibilă,

astfel că respins cererea de revizuire formulată de condamnatul revizuient B.V.

împotriva sentinței penale nr. 70/2007 pronunțată în Dosarul nr. 713/116/2007 al

Tribunalului Călărași.

În esență, s-a reținut că pentru aceleași

motive condamnatul a mai formulat cereri de revizuire care au fost anterior respinse,

instanța având în vedere și decizia în interesul legii nr. 36 din 14 decembrie 2009,

potrivit căreia cererile repetate de revizuire sunt inadmisibile dacă există identitate

de persoane, temei legal, de motive și apărări invocate, motiv pentru care instanța

de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul

Călărași a declarat apel revizuentul condamnat, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea apelului,

desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire

în temeiul dispozițiilor art. 394 lit. b) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 161 din 14 iunie

2013 a Curții de Apel București, secția l penală, s-a respins ca nefondat apelul

condamnatului revizuent împotriva sentinței mai sus enunțate.

Instanța de apel a reținut, în esență,

că revizuentul a mai formulat și alte cereri de revizuire pentru aceleași motive,

în cauză fiind incidente disp. art. 403 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

revizuentul B.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei

respingeri a cererii de revizuire, reiterând motivele din cererea introductivă și

apel, iar în fața instanței de recurs, la termenul din data de 12 februarie 2014,

cu prilejul ultimului cuvânt, acesta a arătat că prin formularea acestei cereri

tinde la reducerea pedepsei.

Examinând cauza în temeiul art. 385

9

alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Față de data pronunțării deciziei recurate

se constată că sunt aplicabile dispozițiile legii noi de procedură penală, astfel

cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și, având în vedere că recursul declarat

de revizuient nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte nu poate examina decât cazurile de casare

ce pot fi luate în considerare din oficiu.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul recurentului

a susținut că se impune casarea hotărârilor și în rejudecare admiterea cererii de

revizuire, întrucât datorită declarației martorei M.L., revizuentul a primit pedeapsa

de 25 de ani închisoare, iar în opinia revizuentului cuantumul acesteia este exagerat

și a solicitat reindividualizarea pedepsei, invocând dispozițiile art. 385 pct.

17

2

C. proc. pen.

Acest caz de casare nu poate fi avut în

vedere din oficiu, iar critica privind greșita individualizare a pedepsei nu se

încadrează în dispozițiile legale mai sus menționate.

Mai mult, trebuie precizat că judecarea

recursului se realizează din perspectiva soluției pronunțate prin sentință și decizia

recurate - fiind vorba despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă

ca inadmisibilă, și nu de soluționarea fondului cauzei.

Drept urmare, criticile trebuie limitate

a priori la dispozițiile art. 394 și urm. C. proc. pen., din perspectiva admisibilității

căii extraordinare de atac, fără să se poată pune în discuție legalitatea sau temeinicia

pedepsei aplicate prin hotărârea penală atacată de revizuient, care are caracter

definitiv și se bucură de autoritate de lucru judecat.

Se constată însă că hotărârile nu au fost

criticate în acest cadru, prin invocarea nelegalității soluției de respingere ca

inadmisibilă a cererii de revizuire.

Fată de cele reținute, constatând că nu

sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din

oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuentul condamnat B.V. împotriva deciziei penale nr

.

161 din 14 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția

l penală.

Obligă recurentul revizuent condamnat

la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

februarie 2014.