ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2990/2013

Asupra

contestației în anulare de față;

În baza

actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

La data de 7 mai 2013, invocând

cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., contestatorul N.C.O. a

formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1321 din 16 aprilie 2013

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, în Dosarul

nr. 6561/99/2010*.

Prin decizia

penală mai sus menționată a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel lași împotriva deciziei penale nr. 115 din 26 iunie 2012 a

Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe

inculpații M.M.D. și N.C.O., a fost casată decizia penală recurată și s-a

trimis cauza spre rejudecare apelului declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul lași la Curtea de Apel lași.

În motivarea

căii extraordinare de atac exercitate, contestatorul a invocat faptul că la

data de 16 aprilie 2013, când s-a judecat cauza în recurs, a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare, întrucât soția sa, diagnosticată de cancer, a fost supusă analizelor

și tratamentelor medicale, fiind internată în spital; totodată s-a arătat că în

mod greșit, instanța de recurs a judecat cauza în condițiile în care la dosar

exista o cerere pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale,

formulată de apărătorul său ales, domul avocat B.S., apreciind că astfel i s-a

încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.

S-a invocat

cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 386 lit. b) C.

proc. pen.

Contestația

în anulare formulată de contestatorul N.C.O. este inadmisibilă pentru

următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. „împotriva hotărârilor penale definitive

se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când

procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către

instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când

partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de

recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța

despre această împiedicare;

c) când

instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului

penal dintre cele prevăzute de art. 10 lit. f)-i

1

), cu privire la

care existau probe în dosar;

d) când

împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași

faptă;

e) când la

judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs,

inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie

potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Contestația

în anulare este mijlocul procesual prin care, în anumite cazuri prevăzute de

lege, se poate cere unei instanțe care a pronunțat o hotărâre definitivă să

rejudece cauza penală și să revină în total sau în parte asupra soluțiilor date

acesteia.

Contestația

în anulare este, așadar, o cale de atac îndreptată contra unei hotărâri

definitive, deci o cale de atac extraordinară, care nu devine folosibilă decât

atunci când o cauză penală a fost definitiv judecată.

Contestația

în anulare, ca orice cale de atac, provoacă o amplificare în desfășurarea

procesului penal, dincolo de limita ordinară a acestui proces, dar în vederea

readucerii lui înlăuntrul acestei limite prin eventuala rejudecare a cauzei

penale.

În cadrul

procedurii de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată,

potrivit art. 391 C. proc. pen. să examineze mai întâi admisibilitatea în

principiu a cererii de contestație, întemeiată pe vreunul din cazurile

prevăzute în art. 386 lit. a)-lit. c) și lit. e) C. proc. pen., ocazie cu care

constată dacă cererea de contestație, este făcută în termenul prevăzut de art.

388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre

cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au

depus ori au fost invocate dovezi care sunt la dosar.

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. contestația în anulare împotriva

hotărârilor penale definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute

în aceste dispoziții. Condiția comună tuturor cazurilor de contestație este ca

hotărârea atacată să fie definitivă.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin decizia nr. 1321

din 16 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost

admis recursul declarat de parchet și s-a trimis cauza spre rejudecare la

instanța de apel, astfel încât, la momentul formulării cererii de contestație

(7 mai 2013) cauza nu era definitivă, urmând a fi judecat apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, la instanța de apel, respectiv Curtea de

Apel lași.

În

consecință, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare

formulată de contestatorul N.C.O. împotriva deciziei nr. 1321 din 16 aprilie

2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul

6561/99/2010*.

Totodată, în

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata

sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul N.C.O.

împotriva deciziei penale nr. 1321 din 16 aprilie 2013 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în Dosarul 6561/99/2010*.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 3 octombrie 2013.