ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2990/2013

Asupra contestației în anulare de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: La data de 7 mai 2013, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., contestatorul N.C.O. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1321 din 16 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, în Dosarul nr. 6561/99/2010*. Prin decizia penală mai sus menționată a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași împotriva deciziei penale nr. 115 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpații M.M.D. și N.C.O., a fost casată decizia penală recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași la Curtea de Apel lași.

În motivarea căii extraordinare de atac exercitate, contestatorul a invocat faptul că la data de 16 aprilie 2013, când s-a judecat cauza în recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare, întrucât soția sa, diagnosticată de cancer, a fost supusă analizelor și tratamentelor medicale, fiind internată în spital; totodată s-a arătat că în mod greșit, instanța de recurs a judecat cauza în condițiile în care la dosar exista o cerere pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, formulată de apărătorul său ales, domul avocat B.S., apreciind că astfel i s-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil. S-a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc.

pen. Contestația în anulare formulată de contestatorul N.C.O. este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen.

„împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 lit. f)-i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Contestația în anulare este mijlocul procesual prin care, în anumite cazuri prevăzute de lege, se poate cere unei instanțe care a pronunțat o hotărâre definitivă să rejudece cauza penală și să revină în total sau în parte asupra soluțiilor date acesteia. Contestația în anulare este, așadar, o cale de atac îndreptată contra unei hotărâri definitive, deci o cale de atac extraordinară, care nu devine folosibilă decât atunci când o cauză penală a fost definitiv judecată. Contestația în anulare, ca orice cale de atac, provoacă o amplificare în desfășurarea procesului penal, dincolo de limita ordinară a acestui proces, dar în vederea readucerii lui înlăuntrul acestei limite prin eventuala rejudecare a cauzei penale.

În cadrul procedurii de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art. 391 C. proc. pen. să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute în art. 386 lit. a)-lit. c) și lit. e) C. proc. pen., ocazie cu care constată dacă cererea de contestație, este făcută în termenul prevăzut de art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt la dosar. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. contestația în anulare împotriva hotărârilor penale definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute în aceste dispoziții.

Condiția comună tuturor cazurilor de contestație este ca hotărârea atacată să fie definitivă. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin decizia nr. 1321 din 16 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de parchet și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel, astfel încât, la momentul formulării cererii de contestație (7 mai 2013) cauza nu era definitivă, urmând a fi judecat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel lași. În consecință, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul N.C.O. împotriva deciziei nr. 1321 din 16 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul 6561/99/2010*.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul N.C.O. împotriva deciziei penale nr. 1321 din 16 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul 6561/99/2010*. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 octombrie 2013.