ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2571/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2571/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
În
baza actelor și lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I.
Prin sentința penală nr. 91 din 4 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul
Reșița
în
Dosarul nr. 828/115/2012, în baza dispozițiilor
art. 215 alin. (1), alin. (3), alin. (4), alin. (5) C. pen., cu
aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) teza I C. proc. pen.,
a fost
condamnat inculpatul C.C.F., la o pedeapsă
de 7 ani închisoare.
În
baza dispozițiilor art. 84 alin. (1) pct. 2 și pct. 3 din
Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) teza I C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă
de 8 luni închisoare.
În
baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.
pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea
de 7 ani închisoare.
În
baza dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)-lit. c) C. pen., cu excepția dreptului de
a alege.
În
baza dispozițiilor art. 215 alin. (5) C. pen., art. 65
alin. (2), art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile
prevăzute de art. 64 lit. a)-lit. c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege),
pe o durată de 3 ani, cu executare în condițiile art. 66 C. pen.
În
baza dispozițiilor art. 445 C. proc. pen., au fost anulate
filele CEC: F1 în valoare de 22.777 RON, emisă către SC A.C. SRL la 25
octombrie 2009; F2 în valoare de 12.500 RON, emisă către SC T.T.B. SRL la 25
noiembrie 2009; F3 în valoare de 12.500 RON, emisă către SC T.T.B. SRL la 9
decembrie 2009; F4 în valoare de 10.000 RON, emisă către SC T.T.B. SRL la 7
ianuarie 2010; F5 în valoare de 12.503,46 RON, emisă către SC T.T.B. SRL la 21
ianuarie 2010; F6 în valoare de 6.569,99 RON, emisă către SC T.M. SRL la 27
noiembrie 2009; F7 în valoare de 10.267,05 RON, emisă către SC S. SRL Ploiești la
5 noiembrie 2009; F8 în valoare de 6.709,27 RON, emisă către SC H.F. SRL la 28
octombrie 2009; F9 în valoare de 7.285,18 RON, emisă către SC H.F. SRL la 14
noiembrie 2009; F10 în valoare de 6.709,27 RON, emisă către SC H.F. SRL la 11
decembrie 2009.
S-a luat act de faptul că inculpatul a
fost de acord cu plata despăgubirilor civile formulate de părțile civile (în faza
urmăririi penale, respectiv a cercetării judecătorești).
În
baza dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligat
inculpatul la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către
stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima
instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul
de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 3/P/2011 la 24 ianuarie 2012,
s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C.C.F.,
pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și emiterea unei file CEC fără a
avea la tras disponibil suficient și cu lipsa unor elemente necesare, ambele în
formă continuată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), alin. (3),
alin. (4) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art.
84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea
nr. 59/1934, cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., întrucât, în perioada noiembrie
2009-ianuarie 2010, I.P.J. Caraș-Severin a fost sesizat prin plângeri și denunțuri
de către diferite societăți comerciale și bănci cu privire la emiterea a 9 bilete
la ordin și 16 file de CEC de către SC M.T. SRL Bocșa, fără ca societatea să aibă
disponibilul în contul bancar al necesarului, iar societatea aflându-se în întrerupere
temporară de activitate. Instrumentele de plată, necompletate, au fost semnate de
către administratorul societății, inculpatul C.C.F. În cursul lunii august 2010,
lucrătorii de la Serviciul de Investigarea Fraudelor, I.P.J. Caraș-Severin s-au
sesizat din oficiu cu privire la faptul că administratorul SC M.T. SRL Bocșa, în
perioada septembrie 2009-ianuarie 2010, a achiziționat în numele societății diferite
bunuri, pe care ulterior Ie-a vândut sau pe care Ie-a folosit sau le folosește altă
societate, efectuând și unele reparații la autovehiculele altei societății, dar
în numele societății pe care o administrează și aprovizionându-se de la diferiți
furnizori cu produse, fără a evidenția în totalitate, în actele contabile ori în
alte documente legale, operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate.
La dosarul cauzei s-a dispus atașarea Dosarului
de urmărire penală nr. 3/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin
și a fost ascultat martorul D.M. (propus prin rechizitoriu).
Inculpatul a fost legal citat, însă nu
s-a prezentat în fața instanței, înțelegând să se prevaleze de dispozițiile
art. 320
1
C. proc. pen.
De asemenea, părțile civile SC S. SRL,
SC A.T. SRL și SC S.R. SRL și-au precizat pretențiile civile și în fața instanței
la sumele de 52.682,34 RON, 5.179 RON și, respectiv 71.248,86 RON. Celelalte părți
civile, deși legal citate, nu au formulat nicio precizare de pretenții civile, în
faza cercetării judecătorești.
Din studiul actelor și lucrărilor dosarului,
tribunalul a reținut starea de fapt descrisă în rechizitoriul Parchetului de pe
lângă Tribunalul Caraș-Severin, pe care și-a însușit-o, precum și probatoriul administrat
în faza urmăririi penale (ca efect al uzitării de către inculpat a dispozițiilor
art. 320
1
C. proc. pen.), în sensul că:
Inculpatul C.C.F. deține calitatea de administrator
al SC M.T. SRL Bocșa, calitate obținută prin actul adițional înregistrat la O.R.C.
de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin din 19 august 2009, prin cesionare de către
foștii administratori ai societății, respectiv D.M.A. și D.M.
Obiectul principal de activitate al societății
era de transporturi rutiere de marfă. Din probele administrate, rezultă faptul că
societatea SC M.T. SRL Bocșa nu a desfășurat acest gen de activitate, societatea
nedeținând un parc auto necesar. Cu toate acestea, inculpatul C.C.F., în numele
societății, a achiziționat diferite bunuri și servicii, dând impresia că îi sunt
necesare desfășurării activităților societății, pentru care a emis atât bilete la
ordin, cât și file CEC la societățile cu care a efectuat activitățile comerciale.
Prin rezoluția nr. 377/P/2010 din 30
decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin a dispus neînceperea
urmăririi penale față de C.C.F. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă
prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (4)
C. pen., pentru emiterea unui număr de 9 bilete la ordin, dispunându-se și disjungerea
cauzei și continuarea cercetărilor față de C.C.F. pentru emiterea celor 16 file
CEC.
S-a reținut că s-au emis următoarele file
de CEC:
- F7, în valoare de 10.267,05 RON, emisă
către SC S. SRL, Ploiești la 5 noiembrie 2009;
- F3, în valoare de 12.500 RON, emisă către
SC T.T.B. SRL, la 9 decembrie 2009;
- F2, în valoare de 12.500 RON, emisă către
SC T.T.B. SRL, la 25 noiembrie 2009;
- F5, în val de 12.503,46 RON, emisă către
SC T.T.B. SRL., la 21 ianuarie 2010;
- F11, în valoare de 10.108,71 RON, emisă
către SC T.T.B. SRL, la 11 noiembrie 2009;
- F10, în valoare de 6.709,27 RON, emisă
către SC H.F. SRL, la 11 decembrie 2009;
- F8, în valoare de 6.709,27 RON, emisă
către SC H.F. SRL, la 28 octombrie 2009;
- F9, în valoare de 7.285,18 RON, emisă
către SC H.F. SRL, la 14 noiembrie 2009;
- F12, în valoare de 27.679,52 RON, emisă
către SC G.I.E. SRL, la 26 octombrie 2009;
- F6, în valoare de 6.569,99 RON, emisă
către SC T.M. SRL, la 27 noiembrie 2009;
- F13, în valoare de 4.063,85 RON, emisă
către SC P.H.P.C. SRL, la 10 decembrie 2009;
- F14, în valoare de 1.764,77 RON , emisă
către SC P.H.P.C. SRL, la 18 noiembrie 2009;
- F15, în valoare de 12.650 RON, emisă
către SC B. SRL, la 15 noiembrie 2009;
- F1, în valoare de 22.777 RON, emisă către
SC A.C. SRL, la 25 octombrie 2009;
- F16, în valoare de 5.179 RON, emisă către
SC A.T. SRL, la 25 ianuarie 2010;
- F17, în valoare de 71.246,86 RON, emisă
către SC S.R. SRL, la 30 martie 2010.
Conform adresei de la O.R.C. din 25
octombrie 2011, la rubrica „stare firmei” se menționează „întrerupere temporară
de activitate din data: 4 decembrie 2009, până la 3 decembrie 2012”. Totodată, mai
rezultă că nu s-a depus bilanț pe anul 2008 și 2009 la O.R.C.
Astfel, file CEC ale SC M.T. SRL Bocșa
au fost emise după începerea datei de întrerupere a activității acestei societăți,
aspect ce confirmă indubitabil intenția certă a inculpatului de a induce în eroare
părțile vătămate care au fost de bună credință, astfel cum rezultă din declarațiile
date de acestea pe parcursul cercetărilor.
S-a reținut, de asemenea, că părțile vătămate,
partenerii de afaceri ai inculpatului erau contactate inițial, fie telefonic, fie
prin e-mail, astfel că inculpatul evita a avea tangență direct cu acestea, ulterior
lăsa filele CEC semnate de el și ștampilate, fiind considerate după cum au declarat
reprezentanții părților vătămare, fie ca instrumente de plată (SC S. SRL Ploiești,
SC G.I.E. SRL Arad, SC A.C. SRL Oradea, SC S.R. SRL comuna D.V., SC B. SRL Strehaia,
SC T.T.B. SRL Ghiroda), fie ca și garanție (SC H.F. SRL Oradea, SC P.H.P.C. SRL
Bacău, SC T.M. SRL Baia Mare, SC A.T. SRL Timișoara).
După trecerea câtorva luni de la emiterea
filelor CEC, acestea erau completate și introduse în bancă, ocazie cu care s-a constatat
că nu există provizia necesară și faptul că firma inculpatului se află în întrerupere
temporară de activitate.
În
aceeași perioadă, inculpatul și-a diversificat activitatea
infracțională și prin emiterea Biletelor la Ordin, situație pentru care s-a dispus
corespunzător soluție prin rezoluția din 30 decembrie 2010.
Urmare a constatării tehnico-științifice
efectuată în cauză pe filele CEC care au putut fi obținute, prin raportul de constatare
tehnico-științifică din 2 august 2011, raportul de constatare tehnico-științifică
din 6 iunie 2011, raportul de constatare tehnico-științifică din 18 mai 2011, raportul
de constatare tehnico-științifică din 4 aprilie 2011, raportul de constatare tehnico-științifică
din 23 februarie 2011, (efectuate de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J.
Caraș-Severin), s-a stabilit că semnăturile depuse la rubricile «semnătură trăgător»
de pe filele CEC seria F7; F3; F2; F5; F10; F8; F9; F6; F1, au fost efectuate de
către inculpatul C.C.F. Filele CEC seriile F11; F12; F13; F14; F15; F16; F17 nu
au putut fi expertizate, întrucât originalele au fost depuse de către societățile
păgubite la judecătorii pentru învestire cu formulă executorie, însă, au fost emise
tot în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, semnăturile aparținând tot
inculpatului C.C.F., astfel cum s-a putut stabili pe baza copiilor acestora.
În
vederea probării infracțiunii de evaziune fiscală și fals
intelectual prevăzut în legea contabilității, a fost întocmită tematică la Garda
Financiară pentru efectuarea unei verificări financiar-contabile la societatea administrată
de inculpat, verificare care până în prezent nu s-a putut efectua întrucât inculpatul
C.C.F. a plecat din țară, astfel că nu se cunoaște locația unde se află documentele
contabile ale societății, aspect constatat și comunicat de către Garda Financiară.
În vederea refacerii contabilității primare și verificării societății administrată
de inculpat din punct de vedere financiar contabil, s-a dispus, de către Parchetul
de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor
față de
C.C.F. pentru infracțiunile prevăzute și
pedepsite de art. 9 din Legea nr. 241/2005 republicată, art. 43 din Legea nr. 82/1991
republicată, art. 271 din Legea nr. 31/1990 republicată, toate cu aplicarea
art. 33 lit. a) C. pen.
Față de același C.C.F. s-a dispus, de către
Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, neînceperea urmăririi penale pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 213 C. pen. SC A.G.K. SRL Baia Mare a
formulat plângere în acest sens la data de 8 decembrie 2009. S-a reținut că, prin
contractul de vânzare-cumpărare din 21 septembrie 2009, partea vătămată a vândut
lui C.C.F. un utilaj, compresor cu șurub, cu plata prețului în mai multe tranșe.
Cercetatul nu a mai achitat suma de bani rămasă și ulterior a înstrăinat utilajul.
Din materialul probator a rezultat că existența unui caz tipic civil, fapta nefiind
prevăzută de legea penală, cu atât mai mult cu cât chiar din conținutul contractului
încheiat de părți rezultă clauze civile de recuperare a prejudiciului, în eventualitatea
în care nu se va achita integral prețul.
În
ceea ce privește latura civilă s-au reținut următoarele:
SC S. SRL Ploiești s-a constituit parte
civilă în procesul penal împotriva inculpatului C.C.F. cu suma de 10.267,05 RON.
SC T.T.B. SRL Ghiroda s-a constituit parte
civilă în procesul penal împotriva inculpatului cu suma de 47.612,17 RON.
SC G.I.E. SRL Arad s-a constituit parte
civilă cu suma de 27.679,52 RON.
SC T.M. SRL Baia Mare s-a constituit parte
civilă în procesul penal împotriva inculpatului C.C.F. cu suma de 6.569.99 RON.
SC P.H.P.C. SRL Bacău s-a constituit parte
civilă în procesul penal împotriva inculpatului cu suma de 5.828,62 RON.
SC A.C. SRL Oradea s-a constituit parte
civilă cu suma de 22.777,00 RON.
SC A.T. SRL Timișoara s-a constituit parte
civilă împotriva inculpatului C.C.F. cu suma de 5.179,00 RON.
SC S.R. SRL, comuna D.V., sat D.D., are
un prejudiciu creat de către inculpat în valoare de 71.246,86 RON.
SC B. SRL Strehaia are un prejudiciu în
valoare de 12.650 RON cauzat de către inculpat.
SC H.F. SRL Oradea s-a constituit parte
civilă în procesul penal împotriva inculpatului C.C.F. cu suma de 20.703,72 RON.
De reținut că reprezentanții părților vătămate
s-au constituit părți civile cu sume mai mari decât valoarea stabilită prin filele
CEC emise de inculpat, deoarece au avut în vedere și valorile stipulate în biletele
la ordin emise de SC M.T. SRL Bocșa.
Inculpatul a recunoscut faptele reținute
în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, astfel cum rezultă din declarația
sa, prin care s-a prevalat de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen. și
a fost de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate de părțile civile.
II. Împotriva acestei sentințe a formulat
apel inculpatul fără a arăta motivele de apel, acestea fiind învederate de apărătorul
din oficiu.
Prin decizia penală nr. 235A din 5 decembrie
2012, Curții de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit.
b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.C.F.
În
temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligt inculpatul
apelant la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost
avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea
de Apel Timișoara, secția penală, a reținut următoarele:
Prima instanță a stabilit corect starea
de fapt, respectiv că inculpatul C.C.F. deținea calitatea de administrator al SC
M.T. SRL Bocșa, calitate obținută prin actul adițional înregistrat la O.R.C. de
pe lângă Tribunalul Caraș-Severin din 19 august 2009, prin cesionare de către foștii
administratori ai societății, respectiv D.M.A. și D.M.
Obiectul principal de activitate al societății
era de transporturi rutiere de marfă. Din probele administrate, rezultă faptul că
societatea SC M.T. SRL Bocșa nu a desfășurat acest gen de activitate, societatea
nedetinând un parc auto necesar. Cu toate acestea, inculpatul C.C.F., în numele
societății, a achiziționat diferite bunuri și servicii, dând impresia că îi sunt
necesare desfășurării activităților societății, pentru care a emis atât bilete la
ordin, cât și file CEC la societățile cu care a efectuat activitățile comerciale.
În
perioada noiembrie 2009-ianuarie 2010, I.P.J. Caraș-Severin
a fost sesizat prin plângeri și denunțuri de către diferite societăți comerciale
și bănci cu privire la emiterea a 9 bilete la ordin și 16 file de CEC de către SC
M.T. SRL Bocșa, fără ca societatea să aibă disponibilul în contul bancar, iar unele
au fost emise în timp ce societatea se afla în întrerupere temporară de activitate.
Instrumentele de plată, necompletate, au fost semnate de către administratorul societății,
inculpatul C.C.F.
În
ceea ce privește încadrarea juridică, potrivit dispozițiilor
art. 215 alin. (4) C. pen., constituie infracțiunea de înșelăciune și emiterea unei
file CEC știind că pentru valorificarea ei nu există provizia sau acoperirea necesară,
în scopul obținerii unui folos material injust, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului
cecului.
Având în vedere probele analizate mai sus,
instanța a constatat că fapta inculpatului C.C.F. de a emite mai multe file CEC,
știind că pentru acoperirea acestora nu există provizia necesară, în scopul obținerii
unor foloase materiale ilicite, în urma activității desfășurate de inculpat patrimoniile
părților vătămate fiind prejudiciate, întrunește, din punct de vedere obiectiv,
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (4) C.
pen.
De asemenea, instanța a apreciat că în
prezenta cauză sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 215 alin. (3) C.
pen., potrivit cărora constituie infracțiune și inducerea sau menținerea în eroare
a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract,
săvârșită
în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat
contractul în condițiile stipulate. Or, în prezenta cauză, așa cum rezultă din materialul
probator administrat, inducerea în eroare a părților vătămate s-a realizat cu prilejul
încheierii și executării unor contracte comerciale, inculpatul emițând, în timpul
executării contractelor, mai multe file cec fără acoperire.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul
a acționat cu intenție directă. În acest sens, curtea de apel a apreciat că inculpatul
a avut reprezentarea faptului că desfășoară mai multe acțiuni de inducere în eroare
și că prin aceasta pricinuiește pagube patrimoniilor părților vătămate, urmare socialmente
periculoasă pe care a urmărit-o prin executarea activității infracționale, aspect
confirmat prin aceea că inculpatul a urmărit obținerea unor foloase materiale ilicite.
Ținând seama de condițiile de existență
ale infracțiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluție
infracțională și pluralitatea de acte de executare, prima instanță a reținut în
mod corect în sarcina inculpatului și prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., considerând
că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, care a fost suficient de determinată
și care s-a menținut în linii generale pe parcursul desfășurării întregii activități
infracționale, inculpatul a realizat mai multe acțiuni de inducere în eroare a părților
vătămate în vederea atingerii unui scop unic, obținerea de foloase materiale, fiecare
dintre aceste acțiuni realizând conținutul legal al infracțiunii de înșelăciune.
Curtea de apel a constatat că potrivit
dispozițiilor art. 146 C. pen. prin noțiunea de „consecințe deosebit de grave” se
înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 RON, în prezenta cauză prejudiciul
fiind de 212.936,32 RON.
Pe de altă parte, Curtea de Apel Timișoara
a reținut că prin decizia nr. 14/2006 pronunțată în interesul legii de Înalta
Curte de Justiție și Casație, s-a stabilit că în cazul infracțiunii continuate,
caracterul de consecințe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor
materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acțiunile
sau inacțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective
a infracțiunii.
Curtea de apel a apreciat că probele administrate
în cauză au relevat împrejurarea că inculpatul a emis și file CEC drept garanție,
în cazul unora din societăți comerciale, părțile vătămate cunoscând împrejurarea
că nu există disponibilul necesar, (prejudiciul fiind în acest caz de 16.568,61
RON), iar filele CEC au fost doar semnate astfel încât în sarcina inculpatului s-a
reținut în mod corect și „emiterea de file CEC fără a avea la tras disponibil suficient”
și „emitere de CEC-uri cu dată falsă sau cărora le lipsește unul din elementele
esențiale” fapte prevăzute și pedepsite de art. 84 pct. 2 și pct. 3 din Legea
nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În
ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare,
instanța de apel a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă individualizare
judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate
de prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise,
persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală,
modul de comitere a faptelor, aspecte care au fost complet și judicios evaluate,
pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, curtea de apel a apreciat
că în mod corect prima instanță a reținut aplicabilitatea art. 320
1
C.
proc. pen., fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens, întrucât inculpatul
au recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare
al instanței, așa cum cer dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen.
pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului;
scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini
corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire
socială.
Atingerea dublului scop preventiv și educativ
al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei
reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de
o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Instanța de apel a reținut că pentru a
conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată
particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională
cu gravitatea faptelor comise.
Infracțiunea săvârșită de inculpat aduce
o atingere gravă relațiilor sociale cu caracter patrimonial, care presupun încrederea
și buna credință a celor care intră în relații comerciale cu impact social deosebit,
iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul
infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii,
ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte
similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției
și protecție a statului.
În
speță, pedepsele de 7 ani și respectiv de 8 luni închisoare
aplicate inculpatului recurent sunt în măsură să conducă la atingerea acestor deziderate,
neimpunându-se reducerea acesteia, iar pedeapsa a fost aplicată spre minimul special
redus cu o treime.
De asemenea, curtea de apel a reținut că
nu există elemente care să poată fi valorificate ca circumstanțe atenuante, atitudinea
de recunoaștere conducând la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
În
ceea ce privește latura civilă a cauzei, curtea de apel a
constatat că inculpatul nu a formulat critici cu privire la acest aspect, iar părțile
civile nu au formulat apel, prejudiciul infracțional fiind dovedit în cauză prin
sumele de bani pentru care inculpatul a emis file CEC fără acoperire. Mai mult,
prin declarația autentificată, prin care inculpatul a învederat primei instanțe
că înțelege să recunoască starea de fapt reținută prin rechizitoriu, prevalându-se
de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., acesta a arătat că este de acord
cu acțiunea civilă în măsura dovedirii.
III. Împotriva acestei decizii a formulat
recurs inculpatul C.C.F., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport
cu recunoașterea faptelor și aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc.
pen. dar și a circumstanțelor atenuante pe care instanțele de fond și de apel ar
fi trebuit să le rețină.
Reprezentantul Ministerului Public a invocat
din oficiu cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen.,
apreciind că încadrarea juridică dată faptei nu este cea corectă întrucât infracțiunea
de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. absoarbe în conținutul constitutiv
infracțiunea de emitere a unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient
și cu lipsa unor elemente necesare prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 și pct.
3 din Legea nr. 59/1934.
Examinând recursul declarat de inculpatul
C.C.F., atât prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., cât și prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Analiza coroborată a ansamblului probator
administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reținerea faptului
că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină
a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existența faptelor
și forma de vinovăție cu care acesta a acționat.
În
raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază
că faptele inculpatului C.C.F. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor
de înșelăciune și emiterea unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient
și cu lipsa unor elemente necesare, ambele în formă continuată, fapte prevăzute
și pedepsite de art. 215 alin. (1), alin. (3), alin. (4) și alin. (5) C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 84 alin. (1) pct. 2 și pct. 3 din Legea
nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.
Astfel, Înalta Curte constată că în perioada
noiembrie 2009-ianuarie 2010, I.P.J. Caraș-Severin a fost sesizat prin plângeri
și denunțuri de către diferite societăți comerciale și bănci cu privire la emiterea
a 9 bilete la ordin și 16 file de CEC de către SC M.T. SRL Bocșa, fără ca societatea
să aibă disponibilul în contul bancar al necesarului, iar societatea aflându-se
în întrerupere temporară de activitate. Instrumentele de plată, necompletate, au
fost semnate de către administratorul societății, inculpatul C.C.F. În cursul lunii
august 2010, lucrătorii de la Serviciul de Investigarea Fraudelor, I.P.J. Caraș-Severin
s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că administratorul SC M.T. SRL Bocșa,
în perioada septembrie 2009-ianuarie 2010, a achiziționat în numele societății diferite
bunuri, pe care ulterior Ie-a vândut sau pe care Ie-a folosit sau le folosește altă
societate, efectuând și unele reparații la autovehiculele altei societății, dar
în numele societății pe care o administrează și aprovizionându-se de la diferiți
furnizori cu produse, fără a evidenția în totalitate, în actele contabile ori în
alte documente legale, operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate.
Înalta Curte, cu privire la cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen., invocat din oficiu de către
reprezentantul Ministerului Public, apreciază că este nefondat, încadrarea juridică
a faptelor fiind corect stabilită prin hotărârile atacate.
Prin infracțiunea prevăzută de art. 84
alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 legiuitorul a asigurat ocrotirea valorii
sociale a încrederii ce trebuie să însoțească un titlu de plată,
încredere
pe care nu a subordonat-o nici unui scop; înșelăciunea, inclusiv varianta celei
săvârșite prin cecuri, ocrotește acea valoare socială strict circumscrisă apărării
bunei credințe a celor ce intră în relații patrimoniale, de aceea s-a impus subordonarea
acesteia unui scop prin obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material
injust, a unui rezultat, respectiv producerea unui prejudiciu material.
Prin urmare, infracțiunea prevăzută de
art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 este una de pericol, în vreme ce
infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. este de rezultat. Această distincție
demonstrează că fapta de a emite cecuri fără acoperire este necesar a fi sancționată
penal, chiar dacă buna credință nu a fost înșelată, ea fiind periculoasă pentru
circuitul civil.
În
aceste condiții se poate observa că valorile sociale ocrotite
de cele două infracțiuni sunt diferite, astfel încât nu se poate afirma că infracțiunea
de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. absoarbe infracțiunea de
emitere a unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient și cu lipsa unor
elemente necesare prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 și pct. 3 din Legea nr.
59/1934.
Înalta Curte apreciază nefondată și critica
inculpatului C.C.F. cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei, întrucât la procesul
de individualizare a pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare
a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în
partea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor
art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei
săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează
răspunderea penală, respectiv disponibilitatea acestuia de a acoperi prejudiciile
produse părților civile, iar conform dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa, ca
măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate,
concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală
săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea făptuitorului.
În
ceea ce privește atitudinea sinceră de recunoaștere a faptei
săvârșite, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost deja reținută prin aplicarea
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., astfel că nu mai poate fi valorificată
încă o dată prin reținerea ca și circumstanță atenuantă în baza art. 74 alin.
(1) lit. c) C. pen. În acest sens este și decizia penală nr. 754 din 15 martie 2012
a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că dispozițiile
art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot coexista cu dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., numai atunci când art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. nu reflectă comportamentul
sincer al inculpatului.
Totodată Înalta Curte, nu a identificat
circumstanțe personale care să fie apte pentru a justifica necesitatea reducerii
cuantumului pedepsei, astfel că, instanța apreciază că nu este justificată cererea
inculpatului de reducere a pedepsei, pe de-o parte, date fiind împrejurările comiterii
faptelor, astfel cum au fost reținute în prezenta decizie, cuantumul pedepsei de
7 ani închisoare fiind necesar creării premiselor conștientizării de către inculpat
a faptelor sale și asumării consecințelor acestora, iar pe de altă parte, instanța
de recurs nu a identificat circumstanțe favorabile inculpatului, altele decât cele
reținute de instanțele anterioare, care să poată fi valorificate în procesul de
individualizare judiciară a pedepsei.
Față de aceste considerente, Înalta
Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.C.F. împotriva deciziei
penale nr. 235/A din 5 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,
secția penală și îl va obliga la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului
desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat
de inculpatul C.C.F. împotriva deciziei penale nr. 235/A din 5 decembrie 2012 pronunțată
de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei
de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,
reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la
prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4
septembrie 2013.