ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2571/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 91 din 4 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Reșița în Dosarul nr. 828/115/2012, în baza dispozițiilor art. 215 alin. (1), alin. (3), alin. (4), alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) teza I C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.F., la o pedeapsă de 7 ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 84 alin. (1) pct. 2 și pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) teza I C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)-lit. c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege. În baza dispozițiilor art. 215 alin. (5) C. pen., art. 65 alin. (2), art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)-lit. c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 3 ani, cu executare în condițiile art. 66 C. pen. În baza dispozițiilor art. 445 C. proc. pen., au fost anulate filele CEC: F1 în valoare de 22.777 RON, emisă către SC A.C. SRL la 25 octombrie 2009; F2 în valoare de 12.500 RON, emisă către SC T.T.B. SRL la 25 noiembrie 2009; F3 în valoare de 12.500 RON, emisă către SC T.T.B.

SRL la 9 decembrie 2009; F4 în valoare de 10.000 RON, emisă către SC T.T.B. SRL la 7 ianuarie 2010; F5 în valoare de 12.503,46 RON, emisă către SC T.T.B. SRL la 21 ianuarie 2010; F6 în valoare de 6.569,99 RON, emisă către SC T.M. SRL la 27 noiembrie 2009; F7 în valoare de 10.267,05 RON, emisă către SC S. SRL Ploiești la 5 noiembrie 2009; F8 în valoare de 6.709,27 RON, emisă către SC H.F. SRL la 28 octombrie 2009; F9 în valoare de 7.285,18 RON, emisă către SC H.F. SRL la 14 noiembrie 2009; F10 în valoare de 6.709,27 RON, emisă către SC H.F. SRL la 11 decembrie 2009. S-a luat act de faptul că inculpatul a fost de acord cu plata despăgubirilor civile formulate de părțile civile (în faza urmăririi penale, respectiv a cercetării judecătorești).

În baza dispozițiilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 3/P/2011 la 24 ianuarie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C.C.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și emiterea unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient și cu lipsa unor elemente necesare, ambele în formă continuată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), alin. (3), alin. (4) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 84 alin. (1) pct. 2 și 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 33 lit. a) C. pen., întrucât, în perioada noiembrie 2009-ianuarie 2010, I.P.J. Caraș-Severin a fost sesizat prin plângeri și denunțuri de către diferite societăți comerciale și bănci cu privire la emiterea a 9 bilete la ordin și 16 file de CEC de către SC M.T. SRL Bocșa, fără ca societatea să aibă disponibilul în contul bancar al necesarului, iar societatea aflându-se în întrerupere temporară de activitate. Instrumentele de plată, necompletate, au fost semnate de către administratorul societății, inculpatul C.C.F. În cursul lunii august 2010, lucrătorii de la Serviciul de Investigarea Fraudelor, I.P.J. Caraș-Severin s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că administratorul SC M.T.

SRL Bocșa, în perioada septembrie 2009-ianuarie 2010, a achiziționat în numele societății diferite bunuri, pe care ulterior Ie-a vândut sau pe care Ie-a folosit sau le folosește altă societate, efectuând și unele reparații la autovehiculele altei societății, dar în numele societății pe care o administrează și aprovizionându-se de la diferiți furnizori cu produse, fără a evidenția în totalitate, în actele contabile ori în alte documente legale, operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate. La dosarul cauzei s-a dispus atașarea Dosarului de urmărire penală nr. 3/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin și a fost ascultat martorul D.M. (propus prin rechizitoriu).

Inculpatul a fost legal citat, însă nu s-a prezentat în fața instanței, înțelegând să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. De asemenea, părțile civile SC S. SRL, SC A.T. SRL și SC S.R. SRL și-au precizat pretențiile civile și în fața instanței la sumele de 52.682,34 RON, 5.179 RON și, respectiv 71.248,86 RON. Celelalte părți civile, deși legal citate, nu au formulat nicio precizare de pretenții civile, în faza cercetării judecătorești. Din studiul actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut starea de fapt descrisă în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, pe care și-a însușit-o, precum și probatoriul administrat în faza urmăririi penale (ca efect al uzitării de către inculpat a dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen.), în sensul că: Inculpatul C.C.F. deține calitatea de administrator al SC M.T. SRL Bocșa, calitate obținută prin actul adițional înregistrat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin din 19 august 2009, prin cesionare de către foștii administratori ai societății, respectiv D.M.A. și D.M. Obiectul principal de activitate al societății era de transporturi rutiere de marfă. Din probele administrate, rezultă faptul că societatea SC M.T. SRL Bocșa nu a desfășurat acest gen de activitate, societatea nedeținând un parc auto necesar. Cu toate acestea, inculpatul C.C.F., în numele societății, a achiziționat diferite bunuri și servicii, dând impresia că îi sunt necesare desfășurării activităților societății, pentru care a emis atât bilete la ordin, cât și file CEC la societățile cu care a efectuat activitățile comerciale.

Prin rezoluția nr. 377/P/2010 din 30 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.C.F. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (4) C. pen., pentru emiterea unui număr de 9 bilete la ordin, dispunându-se și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de C.C.F. pentru emiterea celor 16 file CEC. S-a reținut că s-au emis următoarele file de CEC: - F7, în valoare de 10.267,05 RON, emisă către SC S. SRL, Ploiești la 5 noiembrie 2009; - F3, în valoare de 12.500 RON, emisă către SC T.T.B. SRL, la 9 decembrie 2009; - F2, în valoare de 12.500 RON, emisă către SC T.T.B.

SRL, la 25 noiembrie 2009; - F5, în val de 12.503,46 RON, emisă către SC T.T.B. SRL., la 21 ianuarie 2010; - F11, în valoare de 10.108,71 RON, emisă către SC T.T.B. SRL, la 11 noiembrie 2009; - F10, în valoare de 6.709,27 RON, emisă către SC H.F. SRL, la 11 decembrie 2009; - F8, în valoare de 6.709,27 RON, emisă către SC H.F. SRL, la 28 octombrie 2009; - F9, în valoare de 7.285,18 RON, emisă către SC H.F. SRL, la 14 noiembrie 2009; - F12, în valoare de 27.679,52 RON, emisă către SC G.I.E. SRL, la 26 octombrie 2009; - F6, în valoare de 6.569,99 RON, emisă către SC T.M. SRL, la 27 noiembrie 2009; - F13, în valoare de 4.063,85 RON, emisă către SC P.H.P.C. SRL, la 10 decembrie 2009; - F14, în valoare de 1.764,77 RON , emisă către SC P.H.P.C.

SRL, la 18 noiembrie 2009; - F15, în valoare de 12.650 RON, emisă către SC B. SRL, la 15 noiembrie 2009; - F1, în valoare de 22.777 RON, emisă către SC A.C. SRL, la 25 octombrie 2009; - F16, în valoare de 5.179 RON, emisă către SC A.T. SRL, la 25 ianuarie 2010; - F17, în valoare de 71.246,86 RON, emisă către SC S.R. SRL, la 30 martie 2010. Conform adresei de la O.R.C. din 25 octombrie 2011, la rubrica „stare firmei” se menționează „întrerupere temporară de activitate din data: 4 decembrie 2009, până la 3 decembrie 2012”. Totodată, mai rezultă că nu s-a depus bilanț pe anul 2008 și 2009 la O.R.C. Astfel, file CEC ale SC M.T. SRL Bocșa au fost emise după începerea datei de întrerupere a activității acestei societăți, aspect ce confirmă indubitabil intenția certă a inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate care au fost de bună credință, astfel cum rezultă din declarațiile date de acestea pe parcursul cercetărilor.

S-a reținut, de asemenea, că părțile vătămate, partenerii de afaceri ai inculpatului erau contactate inițial, fie telefonic, fie prin e-mail, astfel că inculpatul evita a avea tangență direct cu acestea, ulterior lăsa filele CEC semnate de el și ștampilate, fiind considerate după cum au declarat reprezentanții părților vătămare, fie ca instrumente de plată (SC S. SRL Ploiești, SC G.I.E. SRL Arad, SC A.C. SRL Oradea, SC S.R. SRL comuna D.V., SC B. SRL Strehaia, SC T.T.B. SRL Ghiroda), fie ca și garanție (SC H.F. SRL Oradea, SC P.H.P.C. SRL Bacău, SC T.M. SRL Baia Mare, SC A.T. SRL Timișoara). După trecerea câtorva luni de la emiterea filelor CEC, acestea erau completate și introduse în bancă, ocazie cu care s-a constatat că nu există provizia necesară și faptul că firma inculpatului se află în întrerupere temporară de activitate.

În aceeași perioadă, inculpatul și-a diversificat activitatea infracțională și prin emiterea Biletelor la Ordin, situație pentru care s-a dispus corespunzător soluție prin rezoluția din 30 decembrie 2010. Urmare a constatării tehnico-științifice efectuată în cauză pe filele CEC care au putut fi obținute, prin raportul de constatare tehnico-științifică din 2 august 2011, raportul de constatare tehnico-științifică din 6 iunie 2011, raportul de constatare tehnico-științifică din 18 mai 2011, raportul de constatare tehnico-științifică din 4 aprilie 2011, raportul de constatare tehnico-științifică din 23 februarie 2011, (efectuate de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Caraș-Severin), s-a stabilit că semnăturile depuse la rubricile «semnătură trăgător» de pe filele CEC seria F7; F3; F2; F5; F10; F8; F9; F6; F1, au fost efectuate de către inculpatul C.C.F.

Filele CEC seriile F11; F12; F13; F14; F15; F16; F17 nu au putut fi expertizate, întrucât originalele au fost depuse de către societățile păgubite la judecătorii pentru învestire cu formulă executorie, însă, au fost emise tot în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale, semnăturile aparținând tot inculpatului C.C.F., astfel cum s-a putut stabili pe baza copiilor acestora. În vederea probării infracțiunii de evaziune fiscală și fals intelectual prevăzut în legea contabilității, a fost întocmită tematică la Garda Financiară pentru efectuarea unei verificări financiar-contabile la societatea administrată de inculpat, verificare care până în prezent nu s-a putut efectua întrucât inculpatul C.C.F.

a plecat din țară, astfel că nu se cunoaște locația unde se află documentele contabile ale societății, aspect constatat și comunicat de către Garda Financiară. În vederea refacerii contabilității primare și verificării societății administrată de inculpat din punct de vedere financiar contabil, s-a dispus, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de C.C.F. pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 9 din Legea nr. 241/2005 republicată, art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată, art. 271 din Legea nr. 31/1990 republicată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Față de același C.C.F. s-a dispus, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 213 C. pen.

SC A.G.K. SRL Baia Mare a formulat plângere în acest sens la data de 8 decembrie 2009. S-a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare din 21 septembrie 2009, partea vătămată a vândut lui C.C.F. un utilaj, compresor cu șurub, cu plata prețului în mai multe tranșe. Cercetatul nu a mai achitat suma de bani rămasă și ulterior a înstrăinat utilajul. Din materialul probator a rezultat că existența unui caz tipic civil, fapta nefiind prevăzută de legea penală, cu atât mai mult cu cât chiar din conținutul contractului încheiat de părți rezultă clauze civile de recuperare a prejudiciului, în eventualitatea în care nu se va achita integral prețul. În ceea ce privește latura civilă s-au reținut următoarele: SC S. SRL Ploiești s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului C.C.F.

cu suma de 10.267,05 RON. SC T.T.B. SRL Ghiroda s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului cu suma de 47.612,17 RON. SC G.I.E. SRL Arad s-a constituit parte civilă cu suma de 27.679,52 RON. SC T.M. SRL Baia Mare s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului C.C.F. cu suma de 6.569.99 RON. SC P.H.P.C. SRL Bacău s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului cu suma de 5.828,62 RON. SC A.C. SRL Oradea s-a constituit parte civilă cu suma de 22.777,00 RON. SC A.T. SRL Timișoara s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului C.C.F. cu suma de 5.179,00 RON. SC S.R. SRL, comuna D.V., sat D.D., are un prejudiciu creat de către inculpat în valoare de 71.246,86 RON.

SC B. SRL Strehaia are un prejudiciu în valoare de 12.650 RON cauzat de către inculpat. SC H.F. SRL Oradea s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului C.C.F. cu suma de 20.703,72 RON. De reținut că reprezentanții părților vătămate s-au constituit părți civile cu sume mai mari decât valoarea stabilită prin filele CEC emise de inculpat, deoarece au avut în vedere și valorile stipulate în biletele la ordin emise de SC M.T. SRL Bocșa. Inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, astfel cum rezultă din declarația sa, prin care s-a prevalat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. și a fost de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate de părțile civile.

II. Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul fără a arăta motivele de apel, acestea fiind învederate de apărătorul din oficiu. Prin decizia penală nr. 235A din 5 decembrie 2012, Curții de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.C.F. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligt inculpatul apelant la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a reținut următoarele: Prima instanță a stabilit corect starea de fapt, respectiv că inculpatul C.C.F.

deținea calitatea de administrator al SC M.T. SRL Bocșa, calitate obținută prin actul adițional înregistrat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin din 19 august 2009, prin cesionare de către foștii administratori ai societății, respectiv D.M.A. și D.M. Obiectul principal de activitate al societății era de transporturi rutiere de marfă. Din probele administrate, rezultă faptul că societatea SC M.T. SRL Bocșa nu a desfășurat acest gen de activitate, societatea nedetinând un parc auto necesar. Cu toate acestea, inculpatul C.C.F., în numele societății, a achiziționat diferite bunuri și servicii, dând impresia că îi sunt necesare desfășurării activităților societății, pentru care a emis atât bilete la ordin, cât și file CEC la societățile cu care a efectuat activitățile comerciale.

În perioada noiembrie 2009-ianuarie 2010, I.P.J. Caraș-Severin a fost sesizat prin plângeri și denunțuri de către diferite societăți comerciale și bănci cu privire la emiterea a 9 bilete la ordin și 16 file de CEC de către SC M.T. SRL Bocșa, fără ca societatea să aibă disponibilul în contul bancar, iar unele au fost emise în timp ce societatea se afla în întrerupere temporară de activitate. Instrumentele de plată, necompletate, au fost semnate de către administratorul societății, inculpatul C.C.F. În ceea ce privește încadrarea juridică, potrivit dispozițiilor art. 215 alin. (4) C. pen., constituie infracțiunea de înșelăciune și emiterea unei file CEC știind că pentru valorificarea ei nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul obținerii unui folos material injust, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.

Având în vedere probele analizate mai sus, instanța a constatat că fapta inculpatului C.C.F. de a emite mai multe file CEC, știind că pentru acoperirea acestora nu există provizia necesară, în scopul obținerii unor foloase materiale ilicite, în urma activității desfășurate de inculpat patrimoniile părților vătămate fiind prejudiciate, întrunește, din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen. De asemenea, instanța a apreciat că în prezenta cauză sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen., potrivit cărora constituie infracțiune și inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.

Or, în prezenta cauză, așa cum rezultă din materialul probator administrat, inducerea în eroare a părților vătămate s-a realizat cu prilejul încheierii și executării unor contracte comerciale, inculpatul emițând, în timpul executării contractelor, mai multe file cec fără acoperire. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă. În acest sens, curtea de apel a apreciat că inculpatul a avut reprezentarea faptului că desfășoară mai multe acțiuni de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește pagube patrimoniilor părților vătămate, urmare socialmente periculoasă pe care a urmărit-o prin executarea activității infracționale, aspect confirmat prin aceea că inculpatul a urmărit obținerea unor foloase materiale ilicite.

Ținând seama de condițiile de existență ale infracțiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluție infracțională și pluralitatea de acte de executare, prima instanță a reținut în mod corect în sarcina inculpatului și prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., considerând că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, care a fost suficient de determinată și care s-a menținut în linii generale pe parcursul desfășurării întregii activități infracționale, inculpatul a realizat mai multe acțiuni de inducere în eroare a părților vătămate în vederea atingerii unui scop unic, obținerea de foloase materiale, fiecare dintre aceste acțiuni realizând conținutul legal al infracțiunii de înșelăciune.

Curtea de apel a constatat că potrivit dispozițiilor art. 146 C. pen. prin noțiunea de „consecințe deosebit de grave” se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 RON, în prezenta cauză prejudiciul fiind de 212.936,32 RON. Pe de altă parte, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin decizia nr. 14/2006 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Justiție și Casație, s-a stabilit că în cazul infracțiunii continuate, caracterul de consecințe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii.

Curtea de apel a apreciat că probele administrate în cauză au relevat împrejurarea că inculpatul a emis și file CEC drept garanție, în cazul unora din societăți comerciale, părțile vătămate cunoscând împrejurarea că nu există disponibilul necesar, (prejudiciul fiind în acest caz de 16.568,61 RON), iar filele CEC au fost doar semnate astfel încât în sarcina inculpatului s-a reținut în mod corect și „emiterea de file CEC fără a avea la tras disponibil suficient” și „emitere de CEC-uri cu dată falsă sau cărora le lipsește unul din elementele esențiale” fapte prevăzute și pedepsite de art. 84 pct. 2 și pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de apel a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptelor, aspecte care au fost complet și judicios evaluate, pedeapsa fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege. De asemenea, curtea de apel a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut aplicabilitatea art. 320 1 C. proc. pen., fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens, întrucât inculpatul au recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței, așa cum cer dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel a reținut că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.

Infracțiunea săvârșită de inculpat aduce o atingere gravă relațiilor sociale cu caracter patrimonial, care presupun încrederea și buna credință a celor care intră în relații comerciale cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În speță, pedepsele de 7 ani și respectiv de 8 luni închisoare aplicate inculpatului recurent sunt în măsură să conducă la atingerea acestor deziderate, neimpunându-se reducerea acesteia, iar pedeapsa a fost aplicată spre minimul special redus cu o treime.

De asemenea, curtea de apel a reținut că nu există elemente care să poată fi valorificate ca circumstanțe atenuante, atitudinea de recunoaștere conducând la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, curtea de apel a constatat că inculpatul nu a formulat critici cu privire la acest aspect, iar părțile civile nu au formulat apel, prejudiciul infracțional fiind dovedit în cauză prin sumele de bani pentru care inculpatul a emis file CEC fără acoperire. Mai mult, prin declarația autentificată, prin care inculpatul a învederat primei instanțe că înțelege să recunoască starea de fapt reținută prin rechizitoriu, prevalându-se de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., acesta a arătat că este de acord cu acțiunea civilă în măsura dovedirii. III. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul C.C.F., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., apreciind că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport cu recunoașterea faptelor și aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. dar și a circumstanțelor atenuante pe care instanțele de fond și de apel ar fi trebuit să le rețină. Reprezentantul Ministerului Public a invocat din oficiu cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., apreciind că încadrarea juridică dată faptei nu este cea corectă întrucât infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen.

absoarbe în conținutul constitutiv infracțiunea de emitere a unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient și cu lipsa unor elemente necesare prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 și pct. 3 din Legea nr. 59/1934. Examinând recursul declarat de inculpatul C.C.F., atât prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cât și prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu, existența faptelor și forma de vinovăție cu care acesta a acționat.

În raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că faptele inculpatului C.C.F. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și emiterea unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient și cu lipsa unor elemente necesare, ambele în formă continuată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), alin. (3), alin. (4) și alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 84 alin. (1) pct. 2 și pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. Astfel, Înalta Curte constată că în perioada noiembrie 2009-ianuarie 2010, I.P.J. Caraș-Severin a fost sesizat prin plângeri și denunțuri de către diferite societăți comerciale și bănci cu privire la emiterea a 9 bilete la ordin și 16 file de CEC de către SC M.T.

SRL Bocșa, fără ca societatea să aibă disponibilul în contul bancar al necesarului, iar societatea aflându-se în întrerupere temporară de activitate. Instrumentele de plată, necompletate, au fost semnate de către administratorul societății, inculpatul C.C.F. În cursul lunii august 2010, lucrătorii de la Serviciul de Investigarea Fraudelor, I.P.J. Caraș-Severin s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că administratorul SC M.T. SRL Bocșa, în perioada septembrie 2009-ianuarie 2010, a achiziționat în numele societății diferite bunuri, pe care ulterior Ie-a vândut sau pe care Ie-a folosit sau le folosește altă societate, efectuând și unele reparații la autovehiculele altei societății, dar în numele societății pe care o administrează și aprovizionându-se de la diferiți furnizori cu produse, fără a evidenția în totalitate, în actele contabile ori în alte documente legale, operațiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate.

Înalta Curte, cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., invocat din oficiu de către reprezentantul Ministerului Public, apreciază că este nefondat, încadrarea juridică a faptelor fiind corect stabilită prin hotărârile atacate. Prin infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 legiuitorul a asigurat ocrotirea valorii sociale a încrederii ce trebuie să însoțească un titlu de plată, încredere pe care nu a subordonat-o nici unui scop; înșelăciunea, inclusiv varianta celei săvârșite prin cecuri, ocrotește acea valoare socială strict circumscrisă apărării bunei credințe a celor ce intră în relații patrimoniale, de aceea s-a impus subordonarea acesteia unui scop prin obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, a unui rezultat, respectiv producerea unui prejudiciu material.

Prin urmare, infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 este una de pericol, în vreme ce infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. este de rezultat. Această distincție demonstrează că fapta de a emite cecuri fără acoperire este necesar a fi sancționată penal, chiar dacă buna credință nu a fost înșelată, ea fiind periculoasă pentru circuitul civil. În aceste condiții se poate observa că valorile sociale ocrotite de cele două infracțiuni sunt diferite, astfel încât nu se poate afirma că infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. absoarbe infracțiunea de emitere a unei file CEC fără a avea la tras disponibil suficient și cu lipsa unor elemente necesare prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 și pct. 3 din Legea nr. 59/1934.

Înalta Curte apreciază nefondată și critica inculpatului C.C.F. cu privire la stabilirea cuantumului pedepsei, întrucât la procesul de individualizare a pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială, astfel cum au fost reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, respectiv disponibilitatea acestuia de a acoperi prejudiciile produse părților civile, iar conform dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa, ca măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportarea făptuitorului.

În ceea ce privește atitudinea sinceră de recunoaștere a faptei săvârșite, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost deja reținută prin aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., astfel că nu mai poate fi valorificată încă o dată prin reținerea ca și circumstanță atenuantă în baza art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. În acest sens este și decizia penală nr. 754 din 15 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot coexista cu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., numai atunci când art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. nu reflectă comportamentul sincer al inculpatului.

Totodată Înalta Curte, nu a identificat circumstanțe personale care să fie apte pentru a justifica necesitatea reducerii cuantumului pedepsei, astfel că, instanța apreciază că nu este justificată cererea inculpatului de reducere a pedepsei, pe de-o parte, date fiind împrejurările comiterii faptelor, astfel cum au fost reținute în prezenta decizie, cuantumul pedepsei de 7 ani închisoare fiind necesar creării premiselor conștientizării de către inculpat a faptelor sale și asumării consecințelor acestora, iar pe de altă parte, instanța de recurs nu a identificat circumstanțe favorabile inculpatului, altele decât cele reținute de instanțele anterioare, care să poată fi valorificate în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.C.F. împotriva deciziei penale nr. 235/A din 5 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală și îl va obliga la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.C.F. împotriva deciziei penale nr. 235/A din 5 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 septembrie 2013.