ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2628/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 385/2011 din 22 noiembrie 2011,

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea

formulată de reclamantul R.V., în contradictoriu cu pârâta A.N.V., având ca obiect

suspendare executare act administrativ și a dispus suspendarea efectelor Ordinului

nr. 7488 din 2 august 2011 emis de autoritatea pârâtă până la soluționarea pe fond

a cauzei.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că, prin Ordinul nr. 7488 din 2 august 2011 emis de

către Vicepreședintele A.N.V., s-a dispus încetarea contractului individual de muncă

al reclamantului, șofer

I

gradația 5 clasa de salarizare 21 la Biroul Vamal

Oancea din cadrul D.R.A.O.V. Galați. În motivarea acestei măsuri au fost avute în

vedere Ordinele Președintelui A.N.V. nr. 2406 și nr. 2407 din 4 iulie 2011, precum

și rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfășurat în perioada

18-19 iulie 2011 pentru ocuparea funcțiilor vacante din cadrul A.N.V.

Curtea a constatat că,

deși nu este funcționar public, actul administrativ atacat și-a produs efecte și

în privința reclamantului. Este adevărat că aparține tribunalului, secția litigii

de muncă competența de a statua asupra legalității măsurii desfacerii contractului

de muncă, dar în speța de față este vorba doar de suspendarea acestei măsuri în

condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Or, nu s-ar putea reține teza inadmisibilității

cererii, atâta vreme cât la aplicarea art. 1 din Legea nr. 554/2004 au vocație nu

numai funcționarii publici ci, așa cum o prevede textul, orice persoană.

Pe fond, Curtea a reținut

că cererea de suspendare formulată de reclamant este întemeiată pe dispozițiunile

art. 14 din Legea nr. 554/2004, text care prevede posibilitatea suspendării actului

până la pronunțarea instanței de fond, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității emitente.

În cauza de față, Curtea

de apel a apreciat că aceste condiții au fost întrunite. Cazul bine justificat,

astfel cum este acesta definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, este dat

în cauză de împrejurarea că, odată atacat actul administrativ, îndoiala asupra legalității

acestuia este dată și aceasta persistă până la pronunțarea soluției pe fond de către

instanță.

Paguba iminentă ce s-ar

crea reclamantului prin executarea actului, astfel cum această noțiune este reglementată

de art. 2 lit s din Legea nr. 554/2004, este îndeplinită prin lipsirea acestuia

de mijloace materiale de existență pentru o îndelungată perioadă de timp.

În aceste împrejurări,

atât Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în situația în care există

elemente de îndoială puternică asupra prezumției de legalitate a actului ca fundament

al caracterului executoriu al actului administrativ, cât și Comitetul de Miniștri

al Consiliului Europei prin recomandarea din 13 septembrie 1989 referitoare la protecția

jurisdicțională provizorie în materie, există posibilitatea suspendării actului

administrativ a cărui executare a crea pagube semnificative în situația în care

nelegalitatea actului este pusă în discuție.

Împotriva hotărârii instanței

de fond, pârâta D.R.A.O.V. Galați, în nume propriu și în numele și pentru A.N.V.,

a formulat recurs.

În motivarea căii de atac,

se arată că s-a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării Ordinului

nr. 7488 din 02 august 2011 emis de Vicepreședintele A.N.A.F. care conduce Autoritatea

Națională Vămilor, ca inadmisibilă, având în vedere faptul că nu sunt îndeplinite

prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu prevederile

art. 7 alin. (1) din același act normativ.

Astfel, reclamantul nu

a îndeplinit condiția imperios prevăzută de lege, și anume, nu a formulat plângerea

prealabilă împotriva ordinului de eliberare din funcție în termenul de 30 de zile

prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Așa cum reiese din însăși

acțiunea formulată, reclamantul a efectuat procedura prealabilă împotriva Ordinului

nr. 7488 din 02 august 2011 în data de 14 noiembrie 2011, în condițiile în care

reclamantul a luat la cunoștință de acesta în data de 04 august 2011 (conform copiei

Ordinului nr. 7488/2011 anexat la întâmpinare), depășind astfel cu mult termenul

de 30 de zile prevăzut de lege.

Examinând cauza și sentința

recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este fondat, însă în limitele și pentru considerentele expuse în

continuare.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege „actul unilateral

cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,

care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor

administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile

publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea

lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice;

prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative

supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.

Pentru a fi considerat

act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv

să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,

în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Însă, nu toate actele

unilaterale emise de autoritățile publice, sunt acte administrative, ci numai cele

care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii

sau a executării acesteia.

Înalta Curte remarcă faptul

că, în principal, s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, având în

vedere faptul că reclamantul nu are calitate de funcționar public, fiind personal

contractual și ocupând funcția de șofer în baza contractului individual de

muncă din 07 noiembrie 2007 încheiat cu A.N.V.

Competența instanțelor

de contencios administrativ este dată de dispozițiile art. 109 din Legea nr.

188/1999 privind Statutul funcționarilor publici pentru judecarea cauzelor care

au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public.

În ceea ce privește personalul

contractual, contractele individuale de muncă ale acestuia se desfășoară sub imperiul

Legii nr. 53/2003.

Instanța de recurs

constată faptul că, prin Ordinul 7488 din 02 august 2011 emis de Vicepreședintele

A.N.A.F., care conduce A.N.V., reclamantului i-a încetat contractul individual de

muncă în baza dispozițiilor art. 65-67 și art. 75-77 din Legea nr. 53/2003

- C. muncii.

Prin urmare, având în

vedere, pe de o parte, calitatea reclamantului R.V. de personal contractual, iar

pe de altă parte, faptul că actul a cărui suspendare se solicită nu face parte din

categoria actelor administrative, se impune respingerea, ca inadmisibilă, a acțiunii

reclamantului, întrucât excede cadrului procesual al contenciosului administrativ.

Prin urmare, Înalta Curte,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul și

va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de suspendare a executării

Ordinului nr. 7488 din 2 august 2011 emis de A.N.V. privind pe R.V., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de D.R.A.O.V. Galați, în nume propriu și în numele și pentru A.N.V., împotriva sentinței

nr. 385/2011 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge

cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 7488 din 2 august 2011 emis de

A.N.V. privind pe R.V., ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 mai

2012.