ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 914/2014

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin Decizia nr. 568 din 7 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea P.L.M. împotriva Deciziei civile nr. 5751 din 02 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, reținându-se că hotărârea împotriva căreia s-a exercitat recurs a fost pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare împotriva unei hotărâri date în recurs este irevocabilă și nesusceptibilă de control prin intermediul unui alt recurs. Împotriva acestei decizii recurenta a formulat contestație în anulare prin care și-a manifestat nemulțumirea față de modalitatea de soluționare a recursului, fără a invoca vreunul din motivele prevăzute de art. 317, 318 C. proc.

civ. Contestația în anulare astfel formulată este inadmisibilă. Astfel, art. 317 C. proc. civ. reglementează două motive generale de contestație în anulare care pot fi invocate de părți în această cale extraordinară de atac, de retractare, respectiv; cazul în care procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și cazul în care hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Conform art. 317 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele menționate mai sus, numai dacă nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Prin excepție de la această regulă, potrivit art. 317 alin. (2) al aceluiași act normativ, contestația poate fi primită pentru aceste motive și în cazul în care au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat în fond. Și într-un caz și în celălalt, textul are, însă, în vedere, posibilitatea părții interesate de a invoca în cadrul contestației în anulare cele două motive arătate anterior, iar art. 317 C. proc. civ. nu reglementează ca motiv distinct de contestație în anulare cazul în care recursul nu a fost soluționat corect pe fond, astfel cum se susține de contestatoare.

Prin motivele de contestație în anulare dezvoltate în scris de contestatoare nu s-a invocat niciunul din cele două motive de contestație reglementate de art. 317 C. proc. civ., ci doar faptul că instanța de recurs nu ar fi analizat corect fondul raportului juridic dedus judecății. O astfel de susținere nu poate reprezenta motiv de contestație în anulare, conform art. 317 și nici conform art. 318 C. proc. civ., care reglementează ca și motiv special de contestație în anulare, greșeala materială a instanței de recurs și omisiunea acesteia de a analiza unul sau unele din motivele de casare sau modificare invocate de parte în cererea de recurs. Greșeala materială prevăzută de art. 318 C. proc. civ.

nu poate viza decât aspecte formale ale judecății și nu greșeli de judecată vizând fondul litigiului dedus judecății, iar din motivele contestației dezvoltate în scris de contestatoare nu rezultă care sunt motivele de casare sau de modificare pe care instanța de recurs ar fi omis să le analizeze. Nefiind întrunite cerințele de admisibilitate a contestației în anulare, Înalta Curte apreciază că excepția invocată prin întâmpinare este întemeiată și o va admite pe cale de consecință, va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea P.L.M. împotriva Deciziei nr. 568 din 7 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 30/54/2012. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2014. Procesat de GGC - NN