ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 868/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 18 martie 2013, urmare a declinării competenței de către Tribunalul Buzău, prin Decizia civilă nr. 330 din 25 februarie 2013, Curtea de Apel Ploiești a fost învestită cu soluționarea cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 1464/9 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de revizuentul A.Ș. în contradictoriu cu intimații A.L.C., A.A.C., Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Podgoria, în baza Legii nr. 18/1991 și Comisia Județeană Buzău pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, în baza Legii nr. 18/1991.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că, prin Sentința civilă nr. 1349 din 27 mai 2011 a Judecătoriei Râmnicu Sărat (devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 624 din 5 octombrie 2011 a Tribunalului Buzău) s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A.L.C. și s-a respins cererea acesteia de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 59807/20 din 20 aprilie 1995 emis de Comisia Județeană Buzău de aplicare a Legilor fondului funciar pe numele A.Ș., pentru suprafața de 2500 mp teren, situat în intravilanul localității Podgoria, județul Buzău. Revizuentul a mai arătat că, ulterior, prin Sentința civilă nr. 911 din 11 mai 2012 a Judecătoriei Râmnicu Sărat (devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1464 din 9 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău) a fost admisă acțiunea formulată de intimații A.A.C.

și A.L.C. și s-a constatat nulitatea absolută, parțială, a titlului de proprietate nr. 59807/20 din 20 aprilie 1995 emis pe numele său, A.Ș., în ceea ce privește suprafața de teren de 2500 mp, situată în intravilanul localității Podgoria, județul Buzău, tarlaua 106. Revizuentul a precizat că cea de-a doua hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat, astfel cum s-a reținut în opinia minoritară a Deciziei civile nr. 1464 din 9 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău, astfel că se impune anularea acestei din urmă hotărâri. Intimata Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor în baza Legii nr. 18/1991 Podgoria, prin întâmpinare, a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe considerentul că hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu evocă fondul.

Curtea de Apei Ploiești, secția I civilă, prin Decizia nr. 1728 din 11 iunie 2013 a respins, ca neîntemeiate, atât excepția inadmisibilității cât și cererea de revizuire. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii, că deși art. 322 alin. (1) C. proc. civ. (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) prevede posibilitatea revizuirii unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, la nivel jurisprudențial s-a decis că, în situația definită la pct. 7 al aceluiași articol, pot fi supuse revizuirii chiar și acele decizii ale instanțelor de recurs care nu evocă fondul litigiului.

Pe fondul cererii de revizuire, instanța a reținut că posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca în cadrul celui de-al doilea proces să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluționat excepția puterii de lucru judecat.

Reținând că în cadrul celui de-al doilea proces, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 3531/287/2031 al Judecătoriei Râmnicu Sărat (soluționat prin Sentința civilă nr. 911 din 11 mai 2012, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1464 din 9 noiembrie 2012 a Tribunalului Buzău) a fost invocată excepția autorității de lucru judecat a primei hotărâri (Sentința civilă nr. 1349 din 27 mai 2011 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 624 din 5 octombrie 2011 a Tribunalului Buzău) stabilindu-se că această excepție nu este incidență în cauză, instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. întrucât s-ar nesocoti autoritatea lucrului judecat a celei de-a doua hotărâri, ceea ce ar fi împotriva finalității urmărită de lege.

Împotriva acestei hotărâri, revizuentul A.Ș. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. La termenul din 14 martie 2014, Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art 328 alin. (1) C. proc. civ., față de împrejurarea că hotărârea supusă revizuirii este pronunțată în recurs. Examinând cu prioritate această excepție, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente: Regula în materia căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii date asupra revizuirii este aceea că o astfel de hotărâre este supusă căii de atac prevăzută de lege pentru hotărârea revizuită (art. 328 alin. (1) C. proc.

civ.). în consecință, hotărârea dată asupra cererii de revizuire care are ca obiect o decizie a instanței de recurs este irevocabilă, așa încât ea nu mai poate fi atacată cu recurs. Art. 328 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă". Această dispoziție procedurală nu este însă de natură a deschide calea unui recurs la recurs, aplicându-se și în această ipoteză regula prevăzută la alin. (1) al art. 328 C. proc. civ., în sensul că, dacă hotărârea supusă revizuirii pe temeiul art. 322 pct. 7 din același Cod este irevocabilă, același caracter îl va avea și hotărârea pronunțată în revizuire.

Din interpretarea prevederilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ. reiese că intenția legiuitorului a fost aceea de a elimina calea de atac a apelului, atunci când hotărârea a cărei revizuire se cere este supusă atât apelului, cât și recursului, și nu aceea de a deschide calea recursului și în situația în care hotărârea supusă revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este pronunțată în recurs. În speță, Decizia nr. 1464/2012 a Tribunalului Argeș, a cărei revizuire s-a solicitat, este o hotărâre irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., nefiind susceptibilă de recurs. În aplicarea regulii prevăzute la art. 328 alin. (1) C. proc. civ., Decizia nr. 1728 din 11 iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care s-a soluționat cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei irevocabile sus-menționate este, la rândul său, irevocabilă, recursul declarat de revizuent fiind, așadar, inadmisibil.

În consecință, pentru considerentele reținute mai sus, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul A.Ș. împotriva Deciziei nr. 1728 din 11 iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2014. Procesat de GGC - NN