ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.03.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1029/2014

HOTĂRÂRE
27.03.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1029/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin Decizia civilă nr. 258A din 10 martie

2011 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul D.I.

împotriva Sentinței civile nr. 1013 din 11 iunie 2010 a Tribunalului București,

secția a III-a civilă, a admis apelurile formulate de Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, a schimbat în parte sentința și a respins

capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru

prejudiciul moral suferit, ca nefondat.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul D.I., solicitând

modificarea în parte a deciziei recurate, respingerea apelurilor formulate de

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, menținerea

despăgubirilor morale în echitate acordate de prima instanță, pentru

prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării sale politice, cât și a

măsurii administrative cu caracter politic a stabilirii domiciliului

obligatoriu.

Prin Încheierea din 8

martie 2012, luând act de decesul recurentului-reclamant D.I., intervenit la 11

octombrie 2011, față de susținerile avocatului recurentului-reclamant potrivit

cărora nu există moștenitori legali și nu s-a emis certificat de vacanță

succesorală, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul

dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În absența oricărui

demers al vreuneia din părți, în urma verificărilor efectuate, la 14 noiembrie

2013 Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea discutării

perimării și a acordat termen în acest sens la 30 ianuarie 2014.

Prin Încheierea din

30 ianuarie 2014, constatându-se transmisiunea calității succesorale a

recurentului-reclamant către moștenitorii săi legali, respectiv cu titlu

particular L.M., M.Gh.A. și V.A., potrivit Certificatului de moștenitor nr. 171

din 29 decembrie 2011, emis de BNP „C., S. și A.”, Înalta Curte a dispus

citarea acestora în cauză.

Asupra excepției

perimării, constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. „(1) Orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an”.

În același timp, art.

250 alin. (2) C. proc. civ. dispune că „În cazurile prevăzute de art. 243,

cursul perimării este suspendat timp de trei luni de la data când s-au petrecut

faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au

petrecut în cele din urmă șase luni ale termenului de perimare.”

Cauza pendinte a fost

suspendată la 8 martie 2012, constatându-se că a intervenit decesul

recurentului-reclamant la data de 11 octombrie 2011.

Prin Certificatul de

moștenitor nr. 171 din 29 decembrie 2011, emis de BNP „C., S. și A.”, s-a

stabilit calitatea de moștenitor legal a numitei L.M., precum și calitatea de

legatari cu titlu particular a numiților M.Gh.A. și V.A.

Cum potrivit

dispozițiilor art. 651 C. civ., succesiunile se deschid prin moarte și cum

acceptarea succesiunii a avut loc înainte ca instanța să dispună suspendarea

judecății, moștenitorii recurentului-reclamant aveau obligația ca în termenul

prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. să facă demersuri în vederea

continuării judecății.

Așa cum rezultă din

actele și lucrările dosarului, de la momentul suspendării și până în prezent,

timp de mai bine de doi ani, nici moștenitorii recurentului-reclamant și nici

intimatul-pârât nu au făcut nici un demers pentru repunerea pe rol a cauzei și

continuarea judecății și nici nu au făcut dovada vreunei cauze de întrerupere

sau suspendare a cursului perimării.

Cum cauza a rămas în

nelucrare din vina părților pe perioada prevăzută de lege, în raport de

dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat

recursul declarat de reclamantul D.I.

Constată perimat

recursul declarat de reclamantul D.I., decedat, a cărui calitate procesuală a

fost preluată de L.M., M.Gh.A. și V.A. împotriva Deciziei civile nr. 258A din

10 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 martie 2014.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4630/2013
reparatorii. Cererea reconvențională sus-menționată a fost disjunsă din dosarul inițial, fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 6869/3/2009. Prin sentința civilă nr. 1416 din 5 februarie 2010 a acel
ÎCCJ 2012-04-05
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2549/2012
reclamantului nesuferind o condamnare, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a primi despăgubiri. În subsidiar, apelantul solicită reducerea cuantumul daunelor morale, acestea fiind, în opinia Ministerului Public
ÎCCJ 2013-12-11
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 633/2015
Decizia nr. 633/2015 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2066, pronunțată la data de 11 decembrie 2013, în Dosarul nr. x/3/2013, Tribunalul București, secția a V-a
ÎCCJ 2012-01-31
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 514/2012
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 19 august 2009 reclamantul F.D. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Public
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #141015)
doar pe ei, întrucât reclamanta A. nu a formulat notificare în temeiul legii speciale și, ca atare, este decăzută din dreptul la măsuri reparatorii. Cererea reconvențională menționată a fost disjunsă din dosarul inițial, fiind înregistrată
Sursă