ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 531/2014

Asupra recursului de

față;

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 450 de la 30 mai

2012, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC R.C. SRL în contradictoriu cu pârâta Societatea Cooperativă de

Consum Buftea, cu motivarea că pare abuzivă solicitarea chiriașului de acordare

a daunelor interese de 300.000 euro, ce reprezintă peste 109 ori suma de 2.730

euro plătită cu titlu de chirie pe toată durata închirierii în perioada iunie -

decembrie 2008, în condițiile în care i s-a permis deținerea și folosirea

spațiului în perioada ianuarie - septembrie 2009, după ce aceasta nu și-a mai

îndeplinit propria obligație de plată a chiriei.

Curtea de Apel

București, secția a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 419 de la 23 octombrie

2012, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC R.C. SRL, reținând

că, atât timp cât raporturile contractuale au încetat prin acordul părților, în

mod nejustificat se invocă clauza penală și se critică soluția primei instanțe

sub aspectul încălcării principiului pacta sunt servanda, deoarece orice clauză

penală presupune existența unei culpe din partea cocontractantului.

Împotriva acestei

hotărâri, reclamanta SC R.C. SRL a formulat recurs, solicitând admiterea

acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii,

invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs, s-a învederat că, în mod eronat, s-a apreciat că

rezilierea și denunțarea unilaterală nu pot conviețui cu o condiție

rezolutorie, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, iar

obligația de a nu face nu este susceptibilă de executare în parte.

Înalta Curte,

examinând recursul declarat prin prisma motivelor de nelegalitate invocate,

constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Printre cauzele de

încetare a contractului se numără denunțarea unilaterală, care constă în

manifestarea de voință a unei părți de a pune capăt raporturilor contractuale,

aceasta producând efecte indiferent dacă este acceptată sau nu de partea

cocontractantă și rezilierea, ce reprezintă desfacerea unui contract

sinalagmatic, cu executare succesivă, pentru neexecutarea culpabilă a

obligațiilor de către una din părți.

La articolul 22 din

contractul de închiriere încheiat între părți sub nr. 89 din 24 iunie 2008, s-a

prevăzut dreptul locatorului de a denunța unilateral contractul, cu respectarea

unui termen de preaviz de cel puțin 45 de zile, nefiind necesară o culpă din

partea părții cocontractante, în speță din partea reclamantei.

Este adevărat că, în

Actul adițional nr. 125 din 1 septembrie 2009, părțile au introdus o clauză în

sensul că "rezilierea unilaterală va atrage după sine și plata de daune

interese către cealaltă parte în cuantum de 300.000 euro", însă, situația

premisă avută în vedere pentru plata acestei sume presupune existența unei

culpe în neexecutarea obligațiilor contractuale, sancțiunea nerespectării

acestora fiind posibilitatea rezilierii contractului în condițiile art. 1020 -

1021 C. civ.

Clauza penală este

acea convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul

prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu

întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său, or, în

speța dedusă judecății, încetarea contractului s-a produs ca urmare a

denunțării unilaterale și nu a rezilierii pentru neexecutare, executare cu

întârziere sau necorespunzătoare a unei clauze contractuale.

Față de

considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC R.C. SRL Crevedia

împotriva Deciziei civile nr. 419 din 23 octombrie 2012, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a V-a civilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC R.C. SRL Crevedia, împotriva Deciziei civile

nr. 419 din 23 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2014.

Procesat de GGC - AM