ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6924/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din

data de 15 noiembrie 2012, Tribunalul Mureș, secția civilă, a dispus sesizarea

Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, cu excepția de nelegalitate, invocată de Sindicatul Învățământului

Preuniversitar Mureș, în numele membrilor de sindicat, vizând prevederile art. 3

din Anexa la H.G. nr. 453/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a Legii nr. 315/2006, privind stimularea achiziționării de cărți sau

de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității

activității didactice în învățământul preuniversitar,

pe motiv că prin

stabilirea unui termen pentru depunerea cererilor de către personalul didactic

în vederea decontării sumelor plătite pentru achiziționarea cărților, se adaugă

la lege, întrucât prin actul cu forță juridică superioară, respectiv prin Legea

nr. 315/2006, nu s-a prevăzut un astfel de termen.

S-au invocat în drept

prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr.

35 din 24 ianuarie 2013 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art.

3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a Legii nr. 315/2006 formulată de reclamanții K.I., K.E., K.F., M.I.,

S.I., S.P., S.J. și T.M., reprezentați de Sindicatul Învățământului

Preuniversitar Mureș, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Școala

Generală Mărculeni, M.E.C.T.S. și I.Ș.J. Mureș.

Împotriva acestei

hotărâri, Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș în numele membrilor

săi K.I., K.E., K.F., M.I., S.I., S.P., S.J. și T.M. a formulat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

de arată că instanța de fond, prin sentința civilă nr. 35 din 24 ianuarie 2013,

a respins excepția de nelegalitate a art. 3 din Normele metodologice, aprobate

prin H.G. nr. 453/2007, ca neîntemeiată, soluția fiind dată cu aplicarea greșită

a legii.

Prin art. 3 din anexa

la H.G. nr. 453/2007, hotărâre data în executarea Legii nr. 315/2006, se

stabilește că până în data de 1 noiembrie trebuie depuse cererile pentru

acordarea ajutorului financiar aferent anului următor, ceea ce, în opinia recurenților,

adaugă la lege, în condițiile în care prin art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006

se prevede cadrul legal pentru acordarea ajutorului financiar de 100 euro, fără

a se stabili un termen pentru depunerea cererilor de către personalul didactic.

În acest caz, trebuie aplicate regulile generale de drept, astfel ca cererea să

poată fi formulată oricând în interiorul termenului general de prescripție.

Scopul normelor

metodologice este tocmai acela de a crea anumite reguli care să faciliteze

aplicarea legii, de a identifica instituțiile și organele cărora le revin

diferitele atribuții rezultate din lege, de a determina un circuit practic al

documentelor, de la formularea cererii și până la soluționarea acesteia, însă

prin stabilirea acestor reguli nu se poate anihila și nici măcar îngreuna

exercițiul dreptului conferit beneficiarilor prin lege, orice impediment de

aceasta natura introdus prin normele metodologice fiind contrar spiritului

legii in executarea căreia au fost emise normele respective.

Deși prin art. 3 din

anexa la H.G. nr. 453/2007 s-a stabilit un circuit corect al cererii ce trebuie

formulate de cadrele didactice pentru a beneficia de ajutorul financiar in

vederea achiziționării cărților, totuși s-a stabilit si un termen nerezonabil

pentru depunerea cererilor de acest tip, termen care este de natură să

împiedice cadrele didactice să obțină drepturile bănești acordate conform art. 1

si 2 din Legea nr. 315/2006.

Termenul de 1

noiembrie este stabilit doar pentru formularea unei cereri cu caracter general

deoarece acordarea efectiva a sumelor are loc după prezentarea documentelor

justificative, procedura de citare de către cadrele didactice si procedura de

deschidere a creditelor bugetare fiind reglementata de art. 5 din normele

metodologice.

Nelegalitatea art. 3

din norme trebuie cercetată raportat la actele normative cu forța juridica

superioara, nu raportat la alte prevederi din aceleași norme metodologice, însă

chiar stabilirea unei proceduri separate și suficiente pentru acordarea efectivă

a ajutorului financiar, fără legătură cu cererea prevăzută de art. 3, este un

argument în plus în susținerea excepției invocate.

Considerând că prin

normele metodologice a fost depășit scopul acestora, de a organiza aplicarea

legii, și practic s-a adăugat la lege, recurenții apreciază că prevederile art.

3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 sunt nelegale în raport de art. 1 și 2 din

Legea nr. 315/2006, fapt pentru care au solicitat admiterea recursului astfel

cum a fost formulat și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul

admiterii excepției de nelegalitate invocate.

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor legale incidente,

inclusiv art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat.

Pentru a ajunge la

această concluzie, Înalta Curte a avut în vedere următoarele considerente.

Prin

H.G. nr. 453/2007 au

fost aprobate normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea

achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic, necesare

îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar.

Nu reprezintă o adăugare la lege, ci în baza prevederilor art. 5 din Legea nr. 315/2006

reprezintă singura modalitate legală prin care se organizează punerea în

executare a acestei legi. În acest caz, Normele Metodologice de aplicare a

Legii nr. 315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007 sunt un act administrativ cu

caracter normativ.

Recurentul ridică

excepția de nelegalitate a art. 3 din normele metodologice de aplicare a Legii nr.

315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007.

Art. 3 din normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 are următorul conținut:

„ (1) Ajutorul

financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și

înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de

învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se

efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.

(2) Pentru anul 2007,

cererile se înregistrează la unitatea de învățământ la care beneficiarii

exercită funcția de bază, până la data de 30 iunie 2007, iar ajutorul se acordă

după 45 de zile de la data înregistrării cererii.”

Prin urmare termenul

prevăzut de hotărârea de guvern este opozabil tuturor cadrelor didactice de la

data publicării în M. Of. al României.

În cuprinsul Legii nr.

315/2006, se statuează că „ ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă

anual, la solicitarea cadrelor didactice".

Potrivit art. 1 din

Legea nr. 315/2006 „Se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare

și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar. in vederea

achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic,

necesare îmbunătățirii calității activității didactice.”

Conform prevederilor art.

2 din legea mai sus menționată: "Ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se

acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, și reprezintă echivalentul în

lei a 100 euro. calculat la cursul de schimb valutar comunicat de B.N.R. la

data plății".

Facilitatea de a

primi un ajutor financiar în suma 100 de euro este condiționată de manifestarea

de voință în acest sens, concretizată sub forma unei cereri ce se depune până

la data de 1 noiembrie.

Faptul că prin actul

administrative contestat a fost instituit un termen limită pentru depunerea

cererilor pentru acordarea sprijinului financiar, nu constituie un motiv de

nelegalitate a actului administrativ atacat, fiind vorba de instituirea unei

proceduri nediscriminatorii, aplicabile tuturor subiecților de drept cărora li

se adresează actul administrative.

Or, faptul că unele

cadre didactice nu au formulat cerere de acordare a ajutorului financiar, în

termenul prevăzut, nu conduce la concluzia că se produc discriminări sau

situații de ilegalitate.

Criticile

recurenților referitoare la faptul că normele aprobate prin H.G. nr. 453/2007

stabilesc o anumită dată limită de depunere a cererii sunt neîntemeiate.

Necesitatea

instituirii unui termen limită până la care se pot depune cererile, este

întemeiată pe faptul că respectivele documente se centralizează, iar având în

vedere caracterul previzional al bugetului public cât și anualității acestuia,

cererile se constituie argumente pentru aprobarea unui segment bugetar din care

sa se elibereze respectivele sume.

Potrivit art. 14 din

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice „nici o cheltuială nu poate fi

înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici angajată și

efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva

cheltuială", trebuind nu numai să se cunoască de către factorii implicați

dar să se și argumenteze cuantumul drepturilor reprezentând achiziționarea de

cărți pentru a se solicita sumele necesare.

Prin urmare, sumele de

bani reprezentând cuantificarea ajutorului pentru achiziționarea de cărți

trebuiesc determinate în mod clar pentru a fi cuprinse în buget. Este la

latitudinea fiecărui cadru didactic dacă va depune cererea pentru acordarea

ajutorului financiar. Stabilirea unui termen până la care trebuiau depuse niște

documente nu poate fi interpretat de instanță ca și motiv de nelegalitate,

având în vedere că pentru asigurarea acestui sprijin sunt angrenați mai mulți

factori care conlucrează în mod evident în anumiți parametri temporali.

Stabilirea termenului

de la art. 3 reprezintă o organizare a punerii în executare a legii și nu un

motiv de nelegalitate așa cum în mod greșit și fără nici un temei legal a

reținut instanța de fond.

Normele Metodologice

de aplicare a Legii nr. 315/2006, aprobate prin H.G. nr. 453/2007, prevăd la art.

5 și 6 că plata ajutorului financiar se face de unitățile de învățământ pe bază

de documente justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrarea

în cuantumul stabilit de art. 1 alin. (2), justificarea sumelor primite ca

avans se realizează în condițiile legii. Prin urmare, pentru ca ajutorul

financiar să devină debit de plată este obligatorie dovedirea anticipată, cu

înscrisuri, a efectuării cheltuielii pentru scopul prevăzut, iar numai prin

excepție este consacrată posibilitatea avansării sumei cu justificarea

ulterioară a acestora, în condițiile legii.

Din dosarul cauzei nu

rezultă ca reclamantul să fi angajat cheltuieli personale pentru achiziționarea

de cărți și/sau programe educaționale pe suport electronic, deși modalitatea

instituită de lege este decontarea sumelor, adică achitarea ulterioară a

plăților efectuate în conformitate cu prevederile Legii nr. 315/2006 și în

modalitățile consacrate de normele metodologice ale acestei legi.

Faptul că petentul nu

face nici dovada efectuării cheltuielilor și nici dovada respectării procedurii

prevăzute în scopul decontării sumei de 100 euro cheltuite cu destinația

achiziție cărți sau programe educaționale pe suport electronic, nu poate constitui

un argument de nelegalitate.

Culpa nerespectării

termenelor și formalităților legale pentru a profita de beneficiile legii, nu

poate fi un argument pentru nelegalitatea respectivei norme ci doar un argument

pentru a fi înlăturat de la respective efecte ale legii.

Astfel, instanța a

reținut în mod corect că această hotărâre, a cărei nelegalitate a fost invocată

pe cale de excepție de către reclamantă în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004,

așa cum a fost modificată și completată, a fost adoptată în temeiul

prevederilor art. 108 din Constituția României și al art. 5 din Legea nr. 315/2006

privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe

suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în

învățământul preuniversitar.

Prin urmare, sentința

recurată este legală, astfel că nu pot fi reținute criticile aduse în temeiul art.

304

1

C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș în numele membrilor

săi K.I., K.E., K.F., M.I., S.I., S.P., S.J. și T.M. împotriva sentinței nr. 35

din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 25 octombrie 2013.