ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6924/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din data de 15 noiembrie 2012, Tribunalul Mureș, secția civilă, a dispus sesizarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu excepția de nelegalitate, invocată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș, în numele membrilor de sindicat, vizând prevederile art. 3 din Anexa la H.G.

nr. 453/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, pe motiv că prin stabilirea unui termen pentru depunerea cererilor de către personalul didactic în vederea decontării sumelor plătite pentru achiziționarea cărților, se adaugă la lege, întrucât prin actul cu forță juridică superioară, respectiv prin Legea nr. 315/2006, nu s-a prevăzut un astfel de termen. S-au invocat în drept prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin sentința civilă nr. 35 din 24 ianuarie 2013 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 din anexa la H.G.

nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 formulată de reclamanții K.I., K.E., K.F., M.I., S.I., S.P., S.J. și T.M., reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Școala Generală Mărculeni, M.E.C.T.S. și I.Ș.J. Mureș. Împotriva acestei hotărâri, Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș în numele membrilor săi K.I., K.E., K.F., M.I., S.I., S.P., S.J. și T.M. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului de arată că instanța de fond, prin sentința civilă nr. 35 din 24 ianuarie 2013, a respins excepția de nelegalitate a art. 3 din Normele metodologice, aprobate prin H.G.

nr. 453/2007, ca neîntemeiată, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii. Prin art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007, hotărâre data în executarea Legii nr. 315/2006, se stabilește că până în data de 1 noiembrie trebuie depuse cererile pentru acordarea ajutorului financiar aferent anului următor, ceea ce, în opinia recurenților, adaugă la lege, în condițiile în care prin art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006 se prevede cadrul legal pentru acordarea ajutorului financiar de 100 euro, fără a se stabili un termen pentru depunerea cererilor de către personalul didactic. În acest caz, trebuie aplicate regulile generale de drept, astfel ca cererea să poată fi formulată oricând în interiorul termenului general de prescripție.

Scopul normelor metodologice este tocmai acela de a crea anumite reguli care să faciliteze aplicarea legii, de a identifica instituțiile și organele cărora le revin diferitele atribuții rezultate din lege, de a determina un circuit practic al documentelor, de la formularea cererii și până la soluționarea acesteia, însă prin stabilirea acestor reguli nu se poate anihila și nici măcar îngreuna exercițiul dreptului conferit beneficiarilor prin lege, orice impediment de aceasta natura introdus prin normele metodologice fiind contrar spiritului legii in executarea căreia au fost emise normele respective. Deși prin art. 3 din anexa la H.G.

nr. 453/2007 s-a stabilit un circuit corect al cererii ce trebuie formulate de cadrele didactice pentru a beneficia de ajutorul financiar in vederea achiziționării cărților, totuși s-a stabilit si un termen nerezonabil pentru depunerea cererilor de acest tip, termen care este de natură să împiedice cadrele didactice să obțină drepturile bănești acordate conform art. 1 si 2 din Legea nr. 315/2006. Termenul de 1 noiembrie este stabilit doar pentru formularea unei cereri cu caracter general deoarece acordarea efectiva a sumelor are loc după prezentarea documentelor justificative, procedura de citare de către cadrele didactice si procedura de deschidere a creditelor bugetare fiind reglementata de art. 5 din normele metodologice.

Nelegalitatea art. 3 din norme trebuie cercetată raportat la actele normative cu forța juridica superioara, nu raportat la alte prevederi din aceleași norme metodologice, însă chiar stabilirea unei proceduri separate și suficiente pentru acordarea efectivă a ajutorului financiar, fără legătură cu cererea prevăzută de art. 3, este un argument în plus în susținerea excepției invocate. Considerând că prin normele metodologice a fost depășit scopul acestora, de a organiza aplicarea legii, și practic s-a adăugat la lege, recurenții apreciază că prevederile art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 sunt nelegale în raport de art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006, fapt pentru care au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocate.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor legale incidente, inclusiv art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte a avut în vedere următoarele considerente. Prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar. Nu reprezintă o adăugare la lege, ci în baza prevederilor art. 5 din Legea nr. 315/2006 reprezintă singura modalitate legală prin care se organizează punerea în executare a acestei legi.

În acest caz, Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007 sunt un act administrativ cu caracter normativ. Recurentul ridică excepția de nelegalitate a art. 3 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007. Art. 3 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 are următorul conținut: „ (1) Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.

(2) Pentru anul 2007, cererile se înregistrează la unitatea de învățământ la care beneficiarii exercită funcția de bază, până la data de 30 iunie 2007, iar ajutorul se acordă după 45 de zile de la data înregistrării cererii.” Prin urmare termenul prevăzut de hotărârea de guvern este opozabil tuturor cadrelor didactice de la data publicării în M. Of. al României. În cuprinsul Legii nr. 315/2006, se statuează că „ ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice". Potrivit art. 1 din Legea nr. 315/2006 „Se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar.

in vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.” Conform prevederilor art. 2 din legea mai sus menționată: "Ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro. calculat la cursul de schimb valutar comunicat de B.N.R. la data plății". Facilitatea de a primi un ajutor financiar în suma 100 de euro este condiționată de manifestarea de voință în acest sens, concretizată sub forma unei cereri ce se depune până la data de 1 noiembrie. Faptul că prin actul administrative contestat a fost instituit un termen limită pentru depunerea cererilor pentru acordarea sprijinului financiar, nu constituie un motiv de nelegalitate a actului administrativ atacat, fiind vorba de instituirea unei proceduri nediscriminatorii, aplicabile tuturor subiecților de drept cărora li se adresează actul administrative.

Or, faptul că unele cadre didactice nu au formulat cerere de acordare a ajutorului financiar, în termenul prevăzut, nu conduce la concluzia că se produc discriminări sau situații de ilegalitate. Criticile recurenților referitoare la faptul că normele aprobate prin H.G. nr. 453/2007 stabilesc o anumită dată limită de depunere a cererii sunt neîntemeiate. Necesitatea instituirii unui termen limită până la care se pot depune cererile, este întemeiată pe faptul că respectivele documente se centralizează, iar având în vedere caracterul previzional al bugetului public cât și anualității acestuia, cererile se constituie argumente pentru aprobarea unui segment bugetar din care sa se elibereze respectivele sume.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice „nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială", trebuind nu numai să se cunoască de către factorii implicați dar să se și argumenteze cuantumul drepturilor reprezentând achiziționarea de cărți pentru a se solicita sumele necesare. Prin urmare, sumele de bani reprezentând cuantificarea ajutorului pentru achiziționarea de cărți trebuiesc determinate în mod clar pentru a fi cuprinse în buget. Este la latitudinea fiecărui cadru didactic dacă va depune cererea pentru acordarea ajutorului financiar.

Stabilirea unui termen până la care trebuiau depuse niște documente nu poate fi interpretat de instanță ca și motiv de nelegalitate, având în vedere că pentru asigurarea acestui sprijin sunt angrenați mai mulți factori care conlucrează în mod evident în anumiți parametri temporali. Stabilirea termenului de la art. 3 reprezintă o organizare a punerii în executare a legii și nu un motiv de nelegalitate așa cum în mod greșit și fără nici un temei legal a reținut instanța de fond. Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, aprobate prin H.G. nr. 453/2007, prevăd la art. 5 și 6 că plata ajutorului financiar se face de unitățile de învățământ pe bază de documente justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrarea în cuantumul stabilit de art. 1 alin. (2), justificarea sumelor primite ca avans se realizează în condițiile legii.

Prin urmare, pentru ca ajutorul financiar să devină debit de plată este obligatorie dovedirea anticipată, cu înscrisuri, a efectuării cheltuielii pentru scopul prevăzut, iar numai prin excepție este consacrată posibilitatea avansării sumei cu justificarea ulterioară a acestora, în condițiile legii. Din dosarul cauzei nu rezultă ca reclamantul să fi angajat cheltuieli personale pentru achiziționarea de cărți și/sau programe educaționale pe suport electronic, deși modalitatea instituită de lege este decontarea sumelor, adică achitarea ulterioară a plăților efectuate în conformitate cu prevederile Legii nr. 315/2006 și în modalitățile consacrate de normele metodologice ale acestei legi. Faptul că petentul nu face nici dovada efectuării cheltuielilor și nici dovada respectării procedurii prevăzute în scopul decontării sumei de 100 euro cheltuite cu destinația achiziție cărți sau programe educaționale pe suport electronic, nu poate constitui un argument de nelegalitate.

Culpa nerespectării termenelor și formalităților legale pentru a profita de beneficiile legii, nu poate fi un argument pentru nelegalitatea respectivei norme ci doar un argument pentru a fi înlăturat de la respective efecte ale legii. Astfel, instanța a reținut în mod corect că această hotărâre, a cărei nelegalitate a fost invocată pe cale de excepție de către reclamantă în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată și completată, a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituția României și al art. 5 din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.

Prin urmare, sentința recurată este legală, astfel că nu pot fi reținute criticile aduse în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș în numele membrilor săi K.I., K.E., K.F., M.I., S.I., S.P., S.J. și T.M. împotriva sentinței nr. 35 din 24 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2013.