ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6814/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin Încheierea din 6 noiembrie 2012, Tribunalul Mureș a sesizat Curtea de Apel Târgu-Mureș cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind Stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii activității didactice în învățământul universitar, excepție invocată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș în cadrul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, având ca obiect cererea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș în contradictoriu cu Școala Generală Gornești, M.E.C.T.S.

și Inspectoratul Școlar Județean Mureș de obligare la calcularea și plata ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315/2006. Guvernul României, în calitate de emitent al actului administrativ atacat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate, arătând că aceasta din urmă poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ, cum este cazul actului atacat în cauză. La rândul său, M.E.C.T.S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate, în același sens în care această excepție a fost invocată și de către Guvernul României.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 40 din 25 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu-Mureș a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de pârâți și a fost respinsă excepția de nelegalitate invocată de către reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș în contradictoriu cu pârâții M.E.C.T.S., Guvernul României, Inspectoratul Școlar Județean Mureș și Școala Generală Gornești. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că H.G. nr. 453/2007 a fost a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituția României și ale prevederilor art. 5 din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.

Evocând dispozițiile legale criticate, raportat la legea în baza și executarea căreia au fost acestea emise, curtea de apel a constatat că, potrivit Normelor metodologice cuprinse în HG nr. 453/2007, facilitatea de a primi un ajutor financiar în sumă de 100 de euro, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, este condiționată de manifestarea de voință în acest sens, concretizată sub forma unei cereri ce se depune până la data de 1 noiembrie, aspect criticat în mod neîntemeiat de către reclamant.

A arătat prima instanță că acordarea ajutorului financiar presupune parcurgerea mai multor etape, astfel că era necesară disciplinarea procedurii, inclusiv prin instituirea unor termene, prin delimitarea clară a obligațiilor ce le revin persoanelor implicate, data limită de 1 noiembrie pentru depunerea de către cadrul didactic a solicitării de acordare a ajutorului fiind fixată în considerarea caracterului de credit bugetar al ajutorului analizat și a principiilor de execuție bugetară, în acord cu natura juridică a ajutorului acordat și scopul Legii nr. 315/2006. 3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 40 din 25 ianuarie 2013 a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii excepției de nelegalitate.

În motivarea cererii de recurs s-a susținut că, prin dispozițiile art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007, care stabilesc termenul de 1 noiembrie pentru formularea cererilor pentru acordarea ajutorului financiar aferent anului următor, se adaugă la lege, în condițiile în care prin art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006 se prevede cadrul legal pentru acordarea ajutorului financiar de 100 de euro, fără a se stabili un termen pentru depunerea cererilor de către personalul didactic. Recurentul susține că în acest caz trebuie aplicate regulile generale de drept, în sensul că cererea să poată fi formulată oricând în interiorul termenului general de prescripție și că instanța de fond nu a cercetat nelegalitatea dispozițiilor criticate raportat la actele normative cu forță juridică superioară.

S-a arătat că scopul regulilor instituite de o hotărâre de guvern este tocmai de a facilita aplicarea legii, iar instituirea regulilor prevăzute de art. 3 criticat, cu privire la stabilirea termenului nerezonabil pentru depunerea cererilor de acest tip, este de natură să împiedice cadrele didactice să obțină drepturile bănești prevăzute de art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006. Recurenta a susținut că prin introducerea termenului limită se înlătură aplicabilitatea prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pe care îl consideră aplicabil cauzei de față. 4. Soluția Înaltei Curți Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat.

Astfel, obiectul excepției de nelegalitate dedusă judecății în prezenta cauză îl reprezintă prevederile art. 3 din H.G. nr. 453/2007 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, care arată că: „(1) Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor. (2) Pentru anul 2007, cererile se înregistrează la unitatea de învățământ la care beneficiarii exercită funcția de bază, până la data de 30 iunie 2007, iar ajutorul se acordă după 45 de zile de la data înregistrării cererii”.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ nelegal cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. Odată cu instituționalizarea excepției de nelegalitate, prin Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ stabilește, în baza principiilor legalității, ierarhiei și forței juridice a actelor normative, legalitatea unui act administrativ pe calea acestei excepții. Prin urmare, excepția de nelegalitate presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la legea în a cărei executare au fost emise.

Cu alte cuvinte, avem de-a face cu consonanța unui act juridic care produce efecte cu o forță juridică inferioară față de actul juridic care produce efecte cu forță juridică superioară, fundamentul constituțional fiind reprezentat de art. 1 alin. (5), coroborat cu art. 16 alin. (2) și, respectiv, cu art. 108 alin. (2) din Constituție. În speță, prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității didactice a învățământului preuniversitar. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 315/2006 „se acordă un ajutor financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice”.

Conform art. 2 din aceeași lege „ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății”. Dispozițiile art. 5 din Legea nr. 315/2006 arată că legiuitorul a delegat M.E.C. și M.F.P. să elaboreze normele metodologice de aplicare a acestei legi, care să fie aprobate, apoi, prin hotărâre a Guvernului, ceea ce s-a și întâmplat. Așa cum a apreciat și instanța de fond, în speță, examinând conținutul dispozițiilor contestate, prin raportare la actele normative cu forța juridică superioară, relevante pentru domeniul reglementat, în temeiul și executarea cărora au fost emise, conform principiului ierarhiei și forței juridice actelor normative, consacrat de art. 1 alin (5) din Constituția României si art. 4 alin (3) din Legea nr. 24/2000, Înalta Curte nu poate reține elemente de nelegalitate a acestora.

Ceea ce critică recurentul-reclamant este stabilirea unui termen concret pentru înregistrarea cererii de ajutor financiar în baza Legii nr. 315/2006. Înalta Curte apreciază însă că nu se poate susține, cu temei, că prin stabilirea unui termen pentru solicitarea ajutorului de către beneficiar, în vederea punerii în executare, în concret a legii, s-ar adăuga la lege, fiind de esența oricărei activități socio-umane de a se desfășura în cadrul și cu respectarea unor limite de timp/ termene. Motivele invocate drept situații particulare ce ar împiedica depunerea cererilor de ajutor financiar (concediu fără plată, concediu pentru creșterea copilului, încheierea contractului de muncă după data de 1 noiembrie a anului în curs) nu constituie argumente rezonabile în sensul nelegalității normei criticate.

Mai mult, stabilirea unui termen până la care se puteau depune cererile pentru acordarea ajutorului este necesară pentru a se ști în timp util care este necesarul de fonduri în vederea unei fundamentări a bugetului de stat, având în vedere că sumele necesare plății ajutorului financiar se asigură în limita creditelor bugetare aprobate. Pentru toate aceste considerente, constatând că nu sunt motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș împotriva Sentinței civile nr. 40 din 25 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2013.