ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6814/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 noiembrie 2012,

Tribunalul Mureș a sesizat Curtea de Apel Târgu-Mureș cu soluționarea excepției

de nelegalitate a prevederilor art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind

Stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport

electronic, necesare îmbunătățirii activității didactice în învățământul

universitar, excepție invocată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar

Mureș în cadrul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă,

având ca obiect cererea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar

Mureș în contradictoriu cu Școala Generală Gornești, M.E.C.T.S. și Inspectoratul

Școlar Județean Mureș de obligare la calcularea și plata ajutorului financiar

reglementat de Legea nr. 315/2006.

Guvernul României, în

calitate de emitent al actului administrativ atacat, a formulat întâmpinare

prin care a invocat excepția inadmisibilității invocării excepției de

nelegalitate, arătând că aceasta din urmă poate avea ca obiect numai actele

administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ,

cum este cazul actului atacat în cauză.

La rândul său, M.E.C.T.S.

a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității invocării

excepției de nelegalitate, în același sens în care această excepție a fost

invocată și de către Guvernul României.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 40

din 25 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu-Mureș a fost respinsă excepția

inadmisibilității invocată de pârâți și a fost respinsă excepția de

nelegalitate invocată de către reclamantul Sindicatul Învățământului

Preuniversitar Mureș în contradictoriu cu pârâții M.E.C.T.S., Guvernul

României, Inspectoratul Școlar Județean Mureș și Școala Generală Gornești.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că H.G. nr. 453/2007 a fost a fost

adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituția României și ale

prevederilor art. 5 din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de

cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii

calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.

Evocând dispozițiile

legale criticate, raportat la legea în baza și executarea căreia au fost

acestea emise, curtea de apel a constatat că, potrivit Normelor metodologice

cuprinse în HG nr. 453/2007, facilitatea de a primi un ajutor financiar în sumă

de 100 de euro, în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale

pe suport electronic, este condiționată de manifestarea de voință în acest

sens, concretizată sub forma unei cereri ce se depune până la data de 1

noiembrie, aspect criticat în mod neîntemeiat de către reclamant.

A arătat prima

instanță că acordarea ajutorului financiar presupune parcurgerea mai multor

etape, astfel că era necesară disciplinarea procedurii, inclusiv prin

instituirea unor termene, prin delimitarea clară a obligațiilor ce le revin

persoanelor implicate, data limită de 1 noiembrie pentru depunerea de către

cadrul didactic a solicitării de acordare a ajutorului fiind fixată în

considerarea

caracterului de credit bugetar al ajutorului

analizat și a principiilor de execuție bugetară, în acord cu natura juridică a

ajutorului acordat și scopul Legii nr. 315/2006.

exercitată

Împotriva sentinței nr.

40 din 25 ianuarie 2013 a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului

Preuniversitar Mureș, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul

admiterii excepției de nelegalitate.

În motivarea cererii

de recurs s-a susținut că, prin dispozițiile art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007,

care stabilesc termenul de 1 noiembrie pentru formularea cererilor pentru

acordarea ajutorului financiar aferent anului următor, se adaugă la lege, în

condițiile în care prin art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006 se prevede cadrul

legal pentru acordarea ajutorului financiar de 100 de euro, fără a se stabili

un termen pentru depunerea cererilor de către personalul didactic.

Recurentul susține că

în acest caz trebuie aplicate regulile generale de drept, în sensul că cererea

să poată fi formulată oricând în interiorul termenului general de prescripție

și că instanța de fond nu a cercetat nelegalitatea dispozițiilor criticate

raportat la actele normative cu forță juridică superioară.

S-a arătat că scopul

regulilor instituite de o hotărâre de guvern este tocmai de a facilita

aplicarea legii, iar instituirea regulilor prevăzute de art. 3 criticat, cu

privire la stabilirea termenului nerezonabil pentru depunerea cererilor de

acest tip, este de natură să împiedice cadrele didactice să obțină drepturile

bănești prevăzute de art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006.

Recurenta a susținut

că prin introducerea termenului limită se înlătură aplicabilitatea prevederilor

art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pe care îl consideră aplicabil cauzei de

față.

Curți

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat.

Astfel, obiectul

excepției de nelegalitate dedusă judecății în prezenta cauză îl reprezintă

prevederile art. 3 din H.G. nr. 453/2007 privind

stimularea

achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic,

necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul

preuniversitar, care

arată că:

„(1) Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere

formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul

următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de

bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.

(2) Pentru anul 2007, cererile se înregistrează la

unitatea de învățământ la care beneficiarii exercită funcția de bază, până la

data de 30 iunie 2007, iar ajutorul se acordă după 45 de zile de la data

înregistrării cererii”.

Conform art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ

nelegal cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi

cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la

cererea părții interesate.

Odată cu

instituționalizarea excepției de nelegalitate, prin Legea nr. 554/2004,

instanța de contencios administrativ stabilește, în baza principiilor

legalității, ierarhiei și forței juridice a actelor normative, legalitatea unui

act administrativ pe calea acestei excepții.

Prin urmare, excepția

de nelegalitate presupune cenzurarea actelor administrative prin raportare la

legea în a cărei executare au fost emise.

Cu alte cuvinte, avem

de-a face cu consonanța unui act juridic care produce efecte cu o forță

juridică inferioară față de actul juridic care produce efecte cu forță juridică

superioară, fundamentul constituțional fiind reprezentat de art. 1 alin. (5),

coroborat cu art. 16 alin. (2) și, respectiv, cu art. 108 alin. (2) din

Constituție.

În speță, prin H.G.

nr. 453/2007 au fost aprobate Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006

privind stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport

electronic, necesare îmbunătățirii calității didactice a învățământului

preuniversitar.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 315/2006 „se acordă un ajutor financiar

cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar,

în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport

electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice”.

Conform art. 2 din

aceeași lege „ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea

cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la

cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data

plății”.

Dispozițiile art. 5

din Legea nr. 315/2006 arată că legiuitorul a delegat M.E.C. și M.F.P. să

elaboreze normele metodologice de aplicare a acestei legi, care să fie

aprobate, apoi, prin hotărâre a Guvernului, ceea ce s-a și întâmplat.

Așa cum a apreciat și

instanța de fond, în speță, examinând conținutul dispozițiilor contestate, prin

raportare la actele normative cu forța juridică superioară, relevante pentru

domeniul reglementat, în temeiul și executarea cărora au fost emise, conform

principiului ierarhiei și forței juridice actelor normative, consacrat de art. 1

alin (5) din Constituția României si art. 4 alin (3) din Legea nr. 24/2000,

Înalta Curte nu poate reține elemente de nelegalitate a acestora.

Ceea ce critică

recurentul-reclamant este stabilirea unui termen concret pentru înregistrarea

cererii de ajutor financiar în baza Legii nr. 315/2006.

Înalta Curte

apreciază însă că nu se poate susține, cu temei, că prin stabilirea unui termen

pentru solicitarea ajutorului de către beneficiar, în vederea punerii în

executare, în concret a legii, s-ar adăuga la lege, fiind de esența oricărei

activități socio-umane de a se desfășura în cadrul și cu respectarea unor

limite de timp/ termene.

Motivele invocate

drept situații particulare ce ar împiedica depunerea cererilor de ajutor

financiar (concediu fără plată, concediu pentru creșterea copilului, încheierea

contractului de muncă după data de 1 noiembrie a anului în curs) nu constituie

argumente rezonabile în sensul nelegalității normei criticate.

Mai mult, stabilirea

unui termen până la care se puteau depune cererile pentru acordarea ajutorului este

necesară pentru a se ști în timp util care este necesarul de fonduri în vederea

unei fundamentări a bugetului de stat, având în vedere că sumele necesare

plății ajutorului financiar se asigură în limita creditelor bugetare aprobate.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că nu sunt motive de casare sau de modificare a

hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș

împotriva Sentinței civile

nr.

40 din 25 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2013.