ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6222/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Curtea de Apel Târgu-Mureș a fost sesizată cu

soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 din anexa la H.G. nr.

453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006

privind Stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe

suport electronic, necesare îmbunătățirii activității didactice în învățământul

universitar, excepția fiind invocată de Sindicatul Învățământului

Preuniversitar Mureș în cadrul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Mureș, secția

civilă, ce are ca obiect cererea formulată de Sindicatul Învățământului

Preuniversitar Mureș în contradictoriu cu Școala Generală N.F.E., M.E.C.T.S. și

Inspectoratul Școlar Județean Mureș de obligare la calcularea și plata

ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315/2006.

Guvernul României, în

calitate de emitent al actului administrativ atacat, a formulat întâmpinare

prin care a invocat excepția inadmisibilității invocării excepției de

nelegalitate, arătând că aceasta din urmă poate avea ca obiect numai actele

administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ,

cum este cazul actului atacat în cauză.

La rândul său, M.E.C.T.S.

a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității invocării

excepției de nelegalitate, în același sens în care această excepție a fost

invocată și de către Guvernul României.

de fond

Prin Sentința nr. 26

din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu-Mureș a fost respinsă excepția

inadmisibilității invocată de pârâți și a fost respinsă excepția de

nelegalitate invocată de către reclamantul Sindicatul Învățământului

Preuniversitar Mureș în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, Guvernul României, Inspectoratul Școlar

Județean Mureș și Școala Generală N.F.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că excepția este neîntemeiată, având în

vedere practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul că

pot face obiectul excepției de nelegalitate atât actele administrative cu

caracter individual, cât și cele cu caracter normativ.

În ceea ce privește

fondul excepției de nelegalitate, Curtea reține că H.G. nr. 453/2007 a fost a

fost adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituția României și ale

prevederilor art. 5 din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de

cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii

calității activității didactice, în învățământul preuniversitar.

Instanța a reținut că

potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 315/2006 „se acordă un ajutor

financiar cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din

învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau de programe

educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității

didactice”.

Conform art. 2 din

aceeași lege „ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la

solicitarea cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro,

calculat la cursul de schimb valutar comunicat de B.N.R. la data plății”.

Potrivit Normelor

metodologice cuprinse în H.G. nr. 453/2007, facilitatea de a primi un ajutor

financiar în sumă de 100 de euro este condiționată de manifestarea de voință în

acest sens, concretizată sub forma unei cereri ce se depune până la data de 1

noiembrie.

Instanța a reținut că

prin actul administrativ emis de Guvern a fost instituit un termen limită de

depunere a cererilor pentru acordarea sprijinului financiar, fapt ce nu

constituie un motiv de nelegalitate a actului administrativ atacat, fiind vorba

de instituirea unei proceduri nediscriminatorii, aplicabile tuturor subiecților

de drept cărora actul administrativ li se adresează, respectiv este vorba de

instituirea unei proceduri legale, pentru punerea în executare a unei legi.

exercitată

Recurentul a criticat

soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că este dată cu

aplicarea greșită a legii.

Astfel, s-a susținut

că, prin dispozițiile art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007, care stabilesc

termenul de 1 noiembrie pentru formularea cererilor pentru acordarea ajutorului

financiar aferent anului următor, se adaugă la lege, în condițiile în care prin

art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006 se prevede cadrul legal pentru acordarea

ajutorului financiar de 100 de euro, fără a se stabili un termen pentru

depunerea cererilor de către personalul didactic.

Recurentul susține că

în acest caz trebuie aplicate regulile generale de drept, în sensul că cererea

să poată fi formulată oricând în interiorul termenului general de prescripție.

S-a arătat că scopul

regulilor instituite de o hotărâre de guvern este tocmai de a facilita

aplicarea legii, iar instituirea regulilor prevăzute de art. 3 criticat, cu

privire la stabilirea termenului nerezonabil pentru depunerea cererilor de

acest tip, este de natură să împiedice cadrele didactice să obțină drepturile

bănești prevăzute de art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006.

Recurenta a susținut

că prin introducerea termenului limită se înlătură aplicabilitatea prevederilor

art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pe care îl consideră aplicabil cauzei de

față.

Curți

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 din H.G. nr. 453/2007

se constată că este nefondată.

Așa cum a statuat

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

în jurisprudența sa constantă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 76/2012,

art. 4 alin. (1) se aplică în egală măsură actelor administrative unilaterale

individuale cât și celor cu caracter normativ, care pot fi atacate oricând pe

calea acțiunii directe și, deci, cu atât mai mult pe calea excepției de

nelegalitate.

În ceea ce privește

fondul excepției de nelegalitate;

Prevederile

art. 3 din H.G. nr. 453/2007 privind

stimularea

achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic,

necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul

preuniversitar

arată că:

„(1) Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere

formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul

următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de

bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.

(2) Pentru anul 2007, cererile se înregistrează la

unitatea de învățământ la care beneficiarii exercită funcția de bază, până la

data de 30 iunie 2007, iar ajutorul se acordă după 45 de zile de la data

înregistrării cererii”.

Înalta Curte observă că

potrivit art. 5 din Legea nr. 315/2006, prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate

Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea

achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic,

necesare îmbunătățirii calității didactice a învățământului preuniversitar.

Deci, cu alte

cuvinte, prin dispozițiile art. 5 din Legea nr. 315/2006, legiuitorul a delegat

M.E.C. și M.F.P. să elaboreze normele metodologice de aplicare a acestei legi,

care să fie aprobate, apoi, prin hotărâre a Guvernului, ceea ce s-a și

întâmplat.

Nu se poate susține,

cu temei, că prin stabilirea unui termen pentru solicitarea ajutorului de către

beneficiar, în vederea punerii în executare, în concret a legii, s-ar adăuga la

lege, fiind de esența oricărei activități socio-umane de a se desfășura în

cadrul și cu respectarea unor limite de timp/termene.

Motivele invocate

drept situații particulare ce ar împiedica depunerea cererilor de ajutor

financiar (concediu fără plată, concediu pentru creșterea copilului, încheierea

contractului de muncă după data de 1 noiembrie a anului în curs) nu constituie

argumente rezonabile.

Mai mult, stabilirea

unui termen până la care se puteau depune cererile pentru acordarea ajutorului,

este necesar pentru a se ști în timp util care este necesarul de fonduri în

vederea unei fundamentări a bugetului de stat, având în vedere că sumele

necesare plății ajutorului financiar se asigură în limita creditelor bugetare

aprobate.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că nu sunt motive de casare sau de modificare a

hotărârii atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș împotriva Sentinței nr.

26 din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2013.