ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6889/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6889/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procedura în fața primei instanțe
Curtea de Apel Târgu Mureș a fost sesizată cu
soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 din anexa la H.G.
nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
315/2006 privind Stimularea achiziționării de cărți sau de programe
educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii activității didactice
în învățământul universitar, excepția fiind ridicată de Sindicatul
Învățământului Preuniversitar Mureș în cadrul unui litigiu, în contradictoriu
cu Școala Generală Măgherani, Inspectoratul Școlar Județean Mureș, Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Guvernul României, litigiu
aflat pe rolul Tribunalului Mureș.
În motivarea
excepției de nelegalitate, reclamantul a susținut că, deși prin art. 3 din
anexa la H.G. nr. 453/2007 s-a stabilit un circuit corect al cererilor ce
trebuie formulate de cadrele didactice pentru a beneficia de ajutorul financiar
în vederea achiziționării cărților, totuși s-a stabilit și un termen
nerezonabil pentru depunerea cererilor de acest tip, termen care este de natură
să împiedice cadrele didactice să obțină drepturile bănești acordate conform
art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006.
S-a arătat că
termenul de 1 noiembrie este stabilit doar pentru formularea unei cereri cu
caracter general, deoarece acordarea efectivă a sumelor are loc după
prezentarea documentelor justificative, procedura de solicitare de către
cadrele didactice și procedura de deschidere a creditelor bugetare fiind
reglementată de art. 5 din normele metodologice. Nelegalitatea art. 3 din norme
trebuie cercetată raportat la actele normative cu forța juridică superioară, nu
raportat la alte prevederi din aceleași norme metodologice, însă chiar stabilirea
unei proceduri separate și suficiente pentru acordarea efectivă a ajutorului
financiar, fără legătură cu cererea prevăzută de art. 3, este un argument în
plus în susținerea excepției invocate, și anume ca art. 3 adaugă la lege.
Guvernul României, în
calitate de emitent al actului administrativ atacat, a formulat întâmpinare
prin care a invocat excepția inadmisibilității invocării excepției de
nelegalitate, arătând că aceasta din urmă poate avea ca obiect numai actele
administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ,
cum este cazul actului atacat în cauză.
Pe fondul cauzei,
intimatul a arătat că, în temeiul art. 5 din Legea nr. 315/2006, au fost emise
Normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 453/2007, iar facilitatea de a primi
un ajutor financiar în sumă de 100 euro este condiționată de manifestarea de
voință în acest sens, concretizată sub forma unei cereri ce se depune până la
data de 1 noiembrie. Se poate observa că nu este un caz de discriminare, ci
doar se impune parcurgerea unei proceduri simple pentru a primi acest ajutor.
Faptul că unele cadre didactice nu au formulat cerere de acordare a ajutorului
financiar în termenul prevăzut de Norme, nu conduce la concluzia că se produc
discriminări sau situații de ilegalitate.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința nr. 92
din 19 februarie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă de
contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității
invocată de către pârâtul Guvernul României și a respins excepția de
nelegalitate invocată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș, în
contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, Inspectoratul Școlar Județean Mureș, și Școala
Generală Măgherani.
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea a analizat cu precădere excepția de inadmisibilitate,
reținând că această excepție este neîntemeiată. De altfel, practica Înaltei
Curți de Casație și Justiție este constantă în a considera că pot face obiectul
excepției de nelegalitate atât actele administrative cu caracter individual,
cât și cele cu caracter normativ.
În ceea ce privește
fondul excepției de nelegalitate, Curtea a reținut că H.G. nr. 453/2007 a fost
adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituția României și al art. 5
din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de
programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității
activității didactice, în învățământul preuniversitar.
Potrivit Normelor metodologice
cuprinse în H.G. nr. 453/2007, facilitatea de a primi un ajutor financiar în
sumă de 100 de euro este condiționată de manifestarea de voință în acest sens,
concretizată sub forma unei cereri ce se depune până la data de 1 noiembrie.
Faptul că prin actul
administrativ emis de Guvern a fost instituit un termen limită pentru depunerea
cererilor pentru acordarea sprijinului financiar, nu constituie un motiv de
nelegalitate a actului administrativ atacat fiind vorba de instituirea unei
proceduri nediscriminatorii, aplicabile tuturor subiecților de drept cărora
actul administrativ li se adresează. Această procedură este justificată de
faptul că pentru asigurarea sprijinului financiar sunt angrenați mai mulți
factori care trebuie să conlucreze în anumite limite de timp.
Fiind vorba de
instituirea unei proceduri legale, pentru punerea în executare a unei legi,
excepția de nelegalitate a actului administrativ atacat a fost respinsă ca
neîntemeiată.
Calea de atac
exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul Sindicatul
Învățământului Preuniversitar Mureș în numele membrilor de sindicat a declarat
recurs, susținând că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În motivarea căii de
atac, recurentul susține că prin dispozițiile art. 3 din anexa la H.G. nr.
453/2007, care stabilesc termenul de 1 noiembrie pentru formularea cererilor
pentru acordarea ajutorului financiar aferent anului următor, se adaugă la
lege, în condițiile în care prin art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006 se prevede
cadrul legal pentru acordarea ajutorului financiar de 100 de euro, fără a se
stabili un termen pentru depunerea cererilor de către personalul didactic.
Recurentul susține de
asemenea că în acest caz trebuie aplicate regulile generale de drept, în sensul
că cererea să poată fi formulată oricând în interiorul termenului general de
prescripție.
Se arată că scopul
regulilor instituite de o hotărâre de guvern este tocmai de a facilita
aplicarea legii, iar instituirea regulilor prevăzute de art. 3 criticat, cu
privire la stabilirea termenului nerezonabil pentru depunerea cererilor de
acest tip, este de natură să împiedice cadrele didactice să obțină drepturile
bănești prevăzute de art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006.
Recurentul apreciază
că prin introducerea termenului limită se înlătură aplicabilitatea prevederilor
art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pe care îl consideră aplicabil cauzei de
față.
Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin
prisma criticilor formulate de recurent și a dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente,
Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se
vor arăta în continuare.
Cu privire la
excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate
Soluția instanței de
fond dată excepției este legală și temeinică, întrucât natura juridică de act
administrativ unilateral cu caracter normativ a H.G. nr. 453/2007 nu atrage
inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, la această concluzie ajungându-se
printr-o interpretare logică, sistematică și istorico-teleologică a
dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
Evoluția în timp a
actualei legi a contenciosului administrativ și însăși terminologia uzitată în
textele ce reglementează excepția de nelegalitate nu sunt de natură să
configureze un fine de neprimire a excepției de nelegalitate a actelor
administrativ-normative, principiul coerenței legislative impunând
interpretarea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul admisibilității
excepției de nelegalitate pentru ambele categorii de acte administrative
unilaterale, astfel încât acest mijloc de apărare să nu fie aplicat restrictiv,
deturnat de la scopul pentru care a fost instituit de legiuitor.
Pe baza argumentului
de interpretare logică a fortiori, dacă legiuitorul a creat un mijloc procesual
de apărare, pe calea excepției de nelegalitate, pentru acte de autoritate
individuale, cu atât mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie oferit
subiectelor de drept în legătură cu actele administrativ-normative, ale căror
efecte au caracter general, impersonal și abstract.
Totodată, nu poate fi
ignorată, în această privință, practica judiciară constantă a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care s-a
pronunțat în mod repetat în sensul admisibilității excepției de nelegalitate a
actului administrativ cu caracter normativ, atât anterior cât și ulterior
modificării Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 262/2007.
Interpretând legea
națională prin prisma art. 20 alin. (2) din Constituția României, într-un sens
care să concorde prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea
Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Înalta Curte reține că o normă
juridică trebuie să îndeplinească dubla calitate de accesibilitate și
previzibilitate, astfel încât să permită destinatarilor săi să-și orienteze
conduita în acord cu imperativele legii. De aceea, atunci când textul unei
legi, așa cum este art. 4 din Legea nr. 554/2004, este confuz sau susceptibil
de varii înțelesuri, se impune ca previzibilitatea lui să fie asigurată
printr-o jurisprudență uniformă, care să asigure celor implicați în procedurile
judiciare posibilitatea de a-și regla conduita într-o asemenea manieră, încât
drepturile și interesele legitime să nu fie atinse în substanța lor (Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Sunday Times c. Regatului Unit, 1979).
În ceea ce privește
fondul excepției de nelegalitate
Legea nr. 315 din 12
iulie 2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe
educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității
didactice, în învățământul preuniversitar, publicată în M. Of. nr. 617 din 18
iulie 2006, a prevăzut prin dispozițiile sale, art. 1 - 6, acordarea unui
ajutor financiar anual, la solicitarea cadrelor didactice titulare și/sau
suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea
achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic,
necesare îmbunătățirii calității activității didactice, ajutor ce reprezintă
echivalentul în RON a 100 de euro, calculat la cursul de schimb valutar
comunicat de Banca Națională a României la data plății. Totodată, actul
normativ a stabilit că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a
legii vor fi elaborate normele metodologice de aplicare a acesteia, care vor fi
aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Prin H.G. nr.
453/2007 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a dispozițiilor
Legii nr. 315/2006, fiind explicitate modalitățile de punere în practică a
acestor norme legale, acesta fiind de fapt rolul unei hotărâri de guvern,
respectiv de a asigura punerea în executare a unor dispoziții legale.
Prevederile art. 3
din H.G. nr. 453/2007 privind stimularea achiziționării de cărți sau de
programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității
activității didactice în învățământul preuniversitar arată că:
„(1) Ajutorul
financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și
înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de
învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se
efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor.
(2) Pentru anul 2007,
cererile se înregistrează la unitatea de învățământ la care beneficiarii
exercită funcția de bază, până la data de 30 iunie 2007, iar ajutorul se acordă
după 45 de zile de la data înregistrării cererii”.
Înalta Curte reține
că nu poate fi interpretat ca nelegal termenul limită impus de H.G. nr.
453/2007, având în vedere aspectele formale ce trebuie îndeplinite pentru
asigurarea plății acestor sume de la bugetul de stat, precum și faptul că
introducerea termenului până la care cererea cadrelor didactice trebuie
formulată nu reprezintă o dispoziție nelegală și nu poate fi interpretată ca o
adăugare la lege.
În sprijinul acestei
interpretări sunt și principiile generale care stau la baza întocmirii
situațiilor financiare pentru plata sumelor de la buget, fiind evident că
predicționarea și previzibilitatea cheltuielilor, care se fac cu titlu de
ajutor financiar, urmează regulile generale aplicabile plăților ce se fac din
bugetul de stat, stabilite în sarcina ordonatorilor principali de credite.
Rolul Hotărârii de
Guvern adoptate pentru punerea în aplicare a Legii nr. 315/2006 a fost tocmai
de a explicita pe larg formalitățile necesare pentru obținerea ajutorului
financiar prevăzut de lege, atât cu privire la cererea ce se formulează, la
documentele justificative care trebuie depuse, cât și cu privire la termenele
de depunere a acestora, pentru obținerea ajutorului financiar prevăzut de lege.
Pentru considerentele
expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul
din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art.
304
1
C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) -
(3) C. proc. civ. și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va
respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș în numele membrilor
de sindicat B.I., I.T.A., A.E., M.B., K.Z., B.J. și K.E. împotriva Sentinței
nr. 92 din 19 februarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a
civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 octombrie 2013.
Procesat de GGC - LM