CASE OF UKRAINIAN MEDIA GROUP AGAINST UKRAINE

Rezoluția CM/ResDH(2007)13 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Grupului de mass-media ucrainean împotriva Ucrainei (domanda nr. 72713/01, hotărârea din 29 martie 2005, rectificată la 29 martie 2005, finală la 12 octombrie 2005,) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea din acest caz, transmisă după ce a devenit finală de către Curte la 12 octombrie 2005 Comitetului; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la o încălcare a libertății de exprimare a societății reclamante din cauza lipsei de distincție în lege între declarațiile de fapt și hotărârile privind valoarea (violația articolului 10) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației Ucrainei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcării acordate în hotărâre, adoptarea statului contestat, dacă este cazul, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora pentru a realiza, în măsura posibilului, restabilio în integritate; și - măsuri generale de prevenire a încălcărilor similare; după examinarea măsurilor luate de Statul pârât în acest sens, a căror detalii figurează în apendice; DECLARA că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2007)13 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Grupului Ucrainean pentru mass-media împotriva Ucrainei Cazul se referă la o ingerință disproporționată în libertatea de exprimare a societății reclamante, în ceea ce privește faptul că în anul 2000 o instanță civilă care s-a constatat împotriva acesteia în cadrul procedurii de difamare a adus în urma publicării în ziarul zilnic al societății reclamante a două articole care critică candidații politice (violația articolului 10). Curtea Europeană a constatat că legea ucraineană privind difamarea în vigoare la momentul respectiv nu era compatibilă cu Convenția, deoarece a solicitat inculpaților să dovedească adevărul oricărei declarații negative impugnate, indiferent dacă acestea erau declarații de fapt sau, ca în acest caz, hotărâri de valoare care nu ar trebui să fie susceptibile de probă. Detalii privind doar satisfacția Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 588,12 € 33000 € 5521,07 € 39109,19 € Platit la 15/12/2005 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat satisfacție echitabilă pentru toate daunele suferite de societatea reclamantă ca urmare a încălcării (a se vedea mai sus). II. Măsuri generale Chiar înainte de hotărârea din acest caz a fost pronunțată de Curtea Europeană, legea ucraineană privind difamarea a fost modificată de Legea din 3/04/2003 privind „Inserția modificărilor la anumite legi ale Ucrainei privind asigurarea unei realizări neimpune a dreptului omului la libertate de exprimare”. La Legea Ucrainei privind informațiile, s-a adăugat un nou articol 47-1 („Exempție de răspundere”), care a eliberat hotărârile privind valoarea de răspundere. Termenul „pensiune de valoare” este definit după cum urmează: „pensiuni de valoare, cu excepția insultului sau difamării, sunt expresii care nu conțin date de fapt, în special critici, evaluarea acțiunilor, precum și declarații care nu pot fi considerate drept declarații de fapt datorită naturii limbii utilizate, în special utilizarea hiperbolicelor, alegorii, satira. Alte modificări importante introduse de legea 3/04/2003 sunt următoarele: - Organismele de stat și organismele autoguvernamentului local sunt interzise să ceară prejudiciu moral pentru publicarea informațiilor false, deși acestea pot solicita un drept de refutare. Oficialii care acționează în capacitatea lor personală pot încerca totuși să își protejeze dreptul la onoare și demnitate prin intermediul instanțelor. - Legea oferă o apărare a publicării de conștiință. Ea afirmă că un jurnalist și/sau un mediu masiv sunt scutiți de răspundere pentru difuzarea informațiilor false în cazul în care reglementările instanței care un jurnalist a acționat de bună credință și a verificat informațiile. - Legea stabilește că un reclamant trebuie să plătească instanței o proporție din suma solicitată în indemnizare atunci când depune o procedură de difamare (prin intermediul unei dispoziții adăugate la Legea privind datoria de stat (articolul I.4)). Proporția devine mai mare pe măsură ce suma solicitată crește. Acest lucru a contribuit la reducerea sumelor impuse ca premii în cazurile de difamare; - Compensarea pentru prejudiciu moral în cazurile de difamare nu poate fi impusă decât în cazurile de intenție malefică de către jurnalist sau media care a difuzat expresia impugnată (prin adăugarea alineatului (4) la art. 17 din Legea Ucrainei „Pentru sprijinul statului la masă și securitatea socială a jurnaliștilor”). Intenția maliță este definită ca „o astfel de atitudine față de difuzarea informațiilor atunci când un jurnalist și/sau un reprezentant al media-ului realizează că informațiile sunt false și prevăd consecințele sale periculoase pentru societate.” Mai mult, în astfel de cazuri, „curtea ia în considerare, de asemenea, consecințele utilizării de către un reclamant a posibilităților de refutare anterioară informațiilor false, protecția onoarei sale, demnității și soluționarea conflictului pe întreg.” În plus, au fost modificate dispozițiile Codului Civil Ucrainean privind difamarea. Articolele 277 și 302 ale Codului Civil, care au fost criticate în hotărâre, au fost modificate de Legea din 22/12/2005. art. 277 § 3 modificat prevede că „informațiile negative se consideră false, cu excepția cazului în care persoana care a difuzat aceste informații” Dispoziția relevantă a articolului 302 prevede că [a]n difuzarea individuală a informațiilor obținute din surse oficiale (informație a organismelor de stat, organismelor de administrație autonomă locală, rapoarte, înregistrări, etc.) nu este obligată să-și verifice autenticitatea și nu este considerată responsabilă în cazul refutarei sale. Publicarea și difuzarea hotărârii: Hotărârea a fost tradusă în ucrainean și plasată pe site-ul oficial al Ministerului Justiției www.minjust.gov.ua <http://www.minjust.gov.ua> . De asemenea, a fost publicată în publicația guvernului oficial, În plus, pentru a asigura un efect direct al Convenției în legislația ucraineană în ceea ce privește procedurile de difamare, rezumatul hotărârii a fost publicat în publicația oficială a Curții Supreme, Herald al Curții Supreme a Ucrainei. [Visnyk Verkhovnogo Sudu Ukrayiny], nr. 9, 2005 - care este distribuit tuturor instanțelor ucrainene. În plus, s-au desfășurat o serie de mese rotunde și seminare cu privire la această hotărâre, nu mai puțin pentru judecătorii de toate nivelurile. Uniunea Jurnaliștilor Ucrainei, cu ajutorul Agentului Guvernului, a avut o conferință specială de presă cu privire la hotărâre [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 28 februarie 2007 la a 987-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2007)13

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Ukrainian Media Group against Ukraine

(Application No. 72713/01, judgment of 29 March 2005, rectified on 29 March 2005,

final on 12 October 2005,)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter referred to as “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment in this case, transmitted once it had become final by the Court to the Committee on 12

October

2005;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns a violation of the freedom of expression the applicant company owing to the lack of distinction in Law between factual statements and value judgments (violation of Article 10) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with Ukraine's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee's Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgment, the adoption by the respondent State, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- general measures preventing, similar violations;

Having examined the measures taken by the respondent state to that effect, the details of which appear in the Appendix;

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close its examination.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2007)13

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Ukrainian Media Group against Ukraine

Introductory case summary

The case concerns a disproportionate interference in the freedom of expression of the applicant company, in that in 2000 a civil court found against it in defamation proceedings brought following publication in the applicant company's daily newspaper of two articles criticising political candidates (violation of Article 10).

The European Court found that the Ukrainian law on defamation in force at the time was not compatible with the Convention, as it required defendants to prove the truth of any impugned negative statements, irrespective of whether they were factual statements or, as in this case, value judgments which should not be susceptible of proof.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

588,12 €

33000 €

5521,07 €

39109,19 €

Paid on 15/12/2005

b) Individual measures

The European Court awarded just satisfaction in respect of all the damages suffered by the applicant company as a consequence of the violation (see above).

II.

General measures

Even before the judgment in this case was delivered by the European Court, the Ukrainian law on defamation was amended by the Law of 3/04/2003 on the “Insertion of Changes to Certain Laws of Ukraine concerning Ensuring an Unimpeded Realisation of the Human Right to Freedom of Speech”. A new Article 47-1 (“Exemption from liability”) was added to the Law of Ukraine on Information, exempting value judgments from liability. The term “value judgement” is defined as follows: “value judgements, except for insult or defamation, are expressions which contain no factual data, in particular criticism, assessment of actions as well as statements which cannot be considered as statements of fact due to the nature of the language used, in particular the use of hyperboles, allegories, satire. Value judgements are not subject to proof or refutation”.

Other important amendments introduced by the law of 3/04/2003 are as follows:

- State bodies and bodies of local self-government are prohibited from demanding non-pecuniary damages for the publication of false information, although they may demand a right of refutation. Officials acting in their personal capacity may still seek to protect their right to their honour and dignity through the courts.

- The law provides a defence of conscientious publication. It states that a journalist and/or a mass medium are exempt of liability for dissemination of false information if the court rules that a journalist acted in good faith and verified the information.

- The law establishes that a plaintiff must pay to the court a proportion of the amount claimed in compensation when filing a defamation case (through a provision added to the Law on State Duty (Article

I.4)). The proportion becomes greater as the amount claimed increases. This has contributed to the reduction of the amounts imposed as awards in defamation cases;

- Compensation for non-pecuniary damage in defamation cases may only be imposed in cases of malicious intent by the journalist or media outlet which disseminated the impugned expression (through the addition of Paragraph 4 to Article 17 of the Law of Ukraine “On State Support of Mass Media and Social Security of Journalists”). Malicious intent is defined as “such attitude to the dissemination of information when a journalist and/or a representative of media outlet realises that the information is false and foresees its dangerous consequences for society.” Moreover, in such cases “the court shall also consider the consequences of the use by a plaintiff of the possibilities of pre-trial refutation of the false information, protection of his honour, dignity and settlement of the conflict on the whole”.

Furthermore, provisions of the Ukrainian Civil Code concerning defamation have been modified. Articles 277 and 302 of the Civil Code, which were criticised in the judgment, were amended by the Law of 22/12/2005. The amended Article 277 § 3 provides that “negative information shall be deemed to be false unless proven otherwise by the person who disseminated the said information.”

The relevant provision of Article 302 provides for that “[a]n individual disseminating information obtained from official sources (information of state bodies, bodies of local self-government, reports, records, etc.) is not obliged to verify its authenticity and shall not be held liable in the case of its refutation. An individual disseminating information obtained from official sources shall make a reference to its source.”

•

Publication and dissemination of the judgment

: The judgment was translated into Ukrainian and placed on the Ministry of Justice's official web-site

www.minjust.gov.ua <http://www.minjust.gov.ua>

. It has also been published in the official government's publication, the

Official Herald of Ukraine

[Ofitsiynyi Visnyk Ukrayiny], No. 7, 2006.

Moreover, to ensure a direct effect of the Convention in Ukrainian law as regards defamation proceedings, summary of the judgment was published in the official publication of the Supreme Court, the

Herald of the Supreme Court of Ukraine

[Visnyk Verkhovnogo Sudu Ukrayiny], No. 9, 2005 - which is distributed to all Ukrainian courts.

Furthermore, a number of round tables and seminars regarding this judgment were held, not least for judges of courts of all levels. The Union of Journalists of Ukraine, with the assistance of the Government Agent, held a special press-conference on the judgment.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 28 February 2007 at the 987th meeting of the Ministers’ Deputies