ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4088/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4088/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului civil de față,
Analizând
actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 125 din 17
martie 2004, Tribunalul Bacău, secția civilă, a respins ca inadmisibilă
acțiunea promovată de reclamantul E.R.N. în contradictoriu cu pârâtele D.S.
Bacău și R.N.P.
Pentru a hotărî
astfel, tribunalul a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea
nr. 10/2001, deoarece terenul este ocupat de vegetație forestieră.
Împotriva
sentinței pronunțată de tribunal, a declarat apel reclamantul.
La data de 22
septembrie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins ca inadmisibilă excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000,
constatând că textul de lege a cărui neconstituționalitate se invocă nu are
legătură cu cauza.
Împotriva
încheierii din 22 septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău a declarat recurs
reclamantul.
Recursul este
perimat, pentru următoarele considerente:
La data de 18
mai 2005, conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte a
dispus suspendarea judecății recursului, deoarece nici o parte nu s-a prezentat
la termenul sorocit.
La data de 21
ianuarie 2010, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea perimării.
Față de această
situație, înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc.
civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire
și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar
împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un
an.
Termenul de
perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză,
iar cauzele de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de
art. 249 și 250 C. proc. civ.
În cauza de
față, judecata recursului a fost suspendată, așa cum s-a arătat, la data de 18
mai 2005, iar recurentul nu a dovedit nici o împrejurare de natură a duce la
concluzia că lăsarea în nelucrare a cauzei nu îi este imputabilă.
Deoarece
procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurentei, care nu a
îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării recursului după ce s-a
dispus suspendarea și observând și faptul că nu a operat nici unul dintre
motivele de întrerupere a perimării, Înalta Curte va constata perimat recursul
declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată
perimat recursul declarat de reclamantul E.R.N. și continuat de moștenitorii E.J.
și E.D.M. împotriva încheierii din 22 septembrie 2004 a Curții de Apel Bacău,
secția civilă, pronunțată în Dosarul nr. 2371/2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 30 iunie 2010.