ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9226/2009

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

C.M. a chemat în judecată

Universitatea tehnică „G.A.” din Iași solicitând anularea deciziei nr. 706 din 18

aprilie 2006 emisă de pârâtă prin care i s-a respins cererea de acordare a

măsurilor reparatorii sub forma de despăgubiri bănești pentru imobilul situat

în Iași, str. Melodiei - construcție demolată și teren de 800 m.p. - și i s-a

propus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005

prin care a fost modificată Legea nr. 10/2001.

Reclamanta

a cerut obligarea pârâtei să-i restituie în natură suprafața de teren

neafectată de construcții și alte detalii de sistematizare. In subsidiar, a

precizat că numai în situația în care, în urma unor probe se va dovedi că

terenul în dispută era afectat de o sarcină care să facă absolut imposibilă

restituirea în natură, solicită devierea vechiului amplasament al proprietății

sale, preluată abuziv de stat fără vreun titlu, pe terenul de asemenea liber

din vecinătatea terenului său și care nu a avut proprietar la data trecerii la

stat.

Tribunalul

Iași, secția civilă, prin sentința nr. 2396 din 19 decembrie 2007 a admis

acțiunea reclamantei și a dispus anularea parțială a Deciziei nr. 706 din 18

aprilie 2006 emisă de pârâtă.

A dispus

restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de teren de 499 mp. situată

în Iași, str. Melodiei individualizată în dispozitiv conform expertizei ing. R.P.,

parte integrantă a sentinței. A dispus acordarea de despăgubiri în condițiile

legii speciale, reclamantei pentru suprafața de 301 rap. situată în Iași, str.

Melodiei.

Instanța

de fond a reținut că reclamanta avea calitatea de persoană îndreptățită fiind

descendenta S.A. decedată la 5 martie 1964, iar terenul în dispută de 800 mp. a

constituit proprietatea acesteia, iar construcția a fost edificată de părinții

reclamantei în timpul căsătoriei.

În anul

1978, construcția situată în Iași, str. Moldovei a fost demolată conform

autorizației din 8 decembrie 1978, iar terenul trecut în proprietatea statului

în vederea sistematizării zonei.

În

prezent, conform expertizei tehnice efectuate în cauză, terenul se afla în

administrarea Universității tehnice G.A. Iași și o parte, respectiv 153 mp. era

ocupată de construcții C 19 și trotuar aferent acesteia. Tribunalul a constatat

că o suprafață de teren de 499 mp. individualizată prin expertiză, era liberă de

construcții, spațiu verde, astfel că era posibilă restituirea în natură.

Rețelele

de utilități evidențiate în expertiză au fost identificate ca fiind cămine de

vizitare și numai o parte a terenului era străbătută de conducte ce făceau

parte din rețeaua secundară și deserveau Universitatea tehnică Gh. Asachi Iași,

a căror mutare ar impune costuri ridicate.

O atare

împrejurare nu putea afecta principiul prevalentei restituiri în natură

consacrat de art. l alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și cap. I pct. l lit. a)

din H.G. nr. 250/2007, reclamanta fiind ținută doar a respecta restricțiile

dreptului de a construi pe traseul conductelor de utilități și a celor legate

de exploatarea și întreținerea acestor conducte.

Curtea

de Apel Iași, secția civilă, prin decizia nr. 996 din 21 noiembrie 2008 a admis

apelul declarat de Universitatea tehnică G.A. Iași împotriva sentinței nr. 2396

din 19 decembrie 2007 a Tribunalului Iași, pe care a schimbat-o în parte în

sensul că a dispus anularea art. l din decizia nr. 706 din 18 aprilie 2006

emisă de pârâtă.

A păstrat celelalte dispoziții ale

deciziei referitoare la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent - în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 - pentru construcția demolată și

suprafața de 800 m.p. teren din Iași, str. Melodiei către C.M.

În

considerentele deciziei instanța de apel a reținut că potrivit expertizei

tehnice efectuate în apel de către un specialist în instalații construcții,

terenul în litigiu era traversat de rețea canalizare din tuburi de beton cu

diametrul de 300 mm, rețea ce colecta apele uzate menajere și fluviale; rețea

de încălzire (tur-retur), rețea de distribuție apă caldă de consum și de

circulație a apei calde de consum. Aceste rețele nu puteau fi deviate. Totuși

expertul a conchis că respectivul teren ar putea fi restituit cu condiția ca

reclamanta să asigure servituțile de acces la conducte pentru întreținere și

reparații, cât și interzicerea executării unor construcții peste aceste rețele.

În

aceste condiții, restituirea în natură a menționatului teren de 499 m.p. era

exceptată expres prin dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și

respectiv normele de aplicare unitară a legii aprobate prin H.G. nr. 250/2007,

capitolul 11 pct. 20.3 care statuează că entitatea investită cu soluționarea

notificării are obligația de a verifica înainte de a dispune orice măsură, de a

identifica cu exactitate terenul și destinația lui actuală pentru a nu afecta

căile de acces, existența și utilizarea unor amenajări subterane cum ar fi

conductele de alimentare cu apă, gaze, petrol etc. In cazul existenței unor

asemenea situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe

de teren libere sau după caz, ce nu afectează utilizarea normală a amenajărilor

subterane.

Or,

raportat la constatările expertului deja expuse, în cauză erau aplicabile

dispozițiile legale evocate. De altfel, sarcinile ce se impun în cazul

restituirii în natură a terenului erau împovărătoare chiar reclamantei și ar

afecta însăși substanța dreptului de proprietate motiv pentru care legiuitorul

a înțeles că în atari situații restituirea în natură să nu aibă loc.

În

contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta C.M. invocând motivul

de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că greșit

i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de

499 m.p. cât timp din expertiză rezultă că rețelele subterane ce îl străbat

erau amplasate în extremitatea lui, nu reprezentau o construcție autorizată, și

a înțeles să se oblige printr-o declarație autentică să permită accesul la

vizitarea canalelor aflate pe teren și să nu afecteze prin construcții rețelele

subterane. Mai mult, respectivele rețele nu constituie amenajări de utilitate

publică. Pe cale de consecință, greșit instanța de apel a aplicat în speță

dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și pct. 10.3 din Capitolul

II din H.G. nr. 250/2007, trecând peste principiul prevalentei restituirii în

natură reprodus de art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 250/2007 și art. 1 alin. (9)

din Legea nr. 10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Din

această perspectivă, în cauză erau aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) și art.

10 din Legea nr. 10/2001 care impuneau restituirea în natură a terenului în

discuție.

Recurenta

a mai invocat și art. l al Primului Protocol la CEDO cu privire la protecția

proprietății și art. 44 din Constituție.

Recursul nu este fondat.

Din

dosar a rezultat că prin notificarea nr. 648/2001 C.M. și A.V., în temeiul art.

56 din Legea nr. 10/2001 a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru

terenul și casa situate în Iași, str. Melodiei, în suprafață de 800 rap., cu

mențiunea că terenul care a aparținut mamei lor as fost expropriat și preluat

abuziv (f. 18 Dosar nr. 7398/2006).

Prin

decizia nr. 706 din 18 aprilie 2006 Universitatea tehnică G.A. din Iași la art.

l a respins cererea de acordare de despăgubiri bănești cu motivarea că

prevederile Legii nr. 10/2001 după modificarea ei prin Legea nr. 247/2005 nu

includ între măsurile reparatorii și pe acelea privind acordarea de despăgubiri

bănești.

În art. 2

al aceleiași decizii s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale privind regimul de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv de stat - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcția

demolată și terenul de 800 mp. din Iași, str. Melodiei în favoarea

notificatoarei C.M. (f. 17 Dosar nr. 1398/2006).

Contestând

menționata decizie, la instanța de fond la cererea reclamantei a fost efectuată

o expertiză tehnică care a concluzionat că terenul în litigiu avea o suprafață

de 652 mp. fiind amplasat în parcela 1188/9 având categoria de folosință,

curți, construcții, era proprietate de stat în administrarea Universității

tehnice G.A. Iași și era înscris dreptul de proprietate în cartea funciară a

municipiului Iași. Din cei 652 mp. teren o suprafață de 153 mp. era ocupată de

construcții, construcția C19 și trotuarul aferent, iar o suprafață de 499 m.p.

reprezenta teren liber de construcție, spațiu verde, delimitat în cuprinsul

expertizei, și era străbătut de conducte subterane de apă și canal care

deserveau Universitatea tehnică Gh. Asachi Iași (f. 60-61 Dosar nr. 7398/77/2006).

Răspunzând

la obiecțiunile formulate de reclamantă, același expert tehnic a precizat că pe

terenul conductelor subterane au fost identificate „cămine de vizitare” și că

respectivele conducte fac parte din rețeaua secundară, deservesc universitatea,

iar mutarea lor nu era posibilă deoarece impunea costuri foarte mari. Totodată a

propus ca pentru rezolvarea acestei situații reclamanta să nu construiască pe

traseul conductelor construcții permanente și să permită accesul la conducte și

cămine echipelor de întreținere pentru reparații, întreținere și avarii (f. 79 Dosar

nr. 7398/99/2006).

În apel, s-a dispus efectuarea unei

expertize de către experți în instalații în construcții, respectiv instalații

sanitare. Răspunzând la obiective, expertul a evidențiat traseul rețelelor

subterane care străbat terenul în dispută și a precizat că aceste rețele de

încălzire, distribuție apă caldă consum și de recirculație a apei calde de

consum deservesc clădirile Facultății de Metalurgie și Facultății de Utilaj

Tehnologic Textil (f. 41 Dosar nr. 7398/99/2006). De asemenea, răspunzând la

obiecțiunile formulate de reclamantă, expertul a precizat că rețelele subterane

existente pe fosta proprietate a acesteia nu pot fi deviate (necesită valori de

investiții foarte mari, iar teren liber pentru un nou traseu nu există) și că

în aceste condiții, în caz de restituire, se va impune asigurarea servituților

(f. 65 Dosar nr. 7398/99/2006).

Or, față

de constatările experților efectuate la fond și apel, corect s-a reținut

incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

terenul în litigiu având statutul de teren ocupat, întrucât așa cum a precizat

și expertul era grevat de servituți, respectiv amenajări de utilitate publică.

În acest

context prevederile art. 10.3 din H.G. nr. 250/2001 obligă entitatea investită

cu soluționarea notificării ca înainte de a dispune orice măsură să verifice

destinația actuală a terenului pentru a nu afecta între altele existența și

utilizarea unor amenajări subterane, respectiv amenajări de utilitate publică

ale localităților urbane și rurale.

Definind

această sintagmă, textul legal evocat face trimitere la acele suprafețe de

teren supuse unor amenajări destinate a deveni nevoile comunității, între care

figurează și dotările tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi

etc.

Individualizarea

acestor suprafețe în cadrul procedurilor administrative de soluționare a

notificărilor este atribuit entității investite cu soluționarea notificărilor,

ceea ce s-a întâmplat și în speță, prin decizia contestată, respectiv

expertizele efectuate în procedura judiciară.

Potrivit

art. 10.2 din H.G. nr. 250/2007, în cazul în care se constată astfel de

situații, restituirea în natură nu este posibilă astfel că urmează a se acorda

măsuri reparatorii în echivalent.

Cum din

probe a rezultat că terenul în discuție este afectat de amenajări destinate a

servi bunei funcționări a Universității tehnice G.A. Iași, iar rețelele

subterane evidențiate de expertizele dispuse în

cauză nu pot fi deviate, concret în cauză s-a făcut

aplicarea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 10 pct. 3 din

H.G. nr. 250/2007 cât timp raportat la situația de fapt și prevederile legale

evocate restituirea în natură a terenului pretins de reclamantă nu este

posibilă.

Din

această perspectivă nu se poate susține că s-ar fi încălcat nici prevederile art.

l al Primului Protocol la C.E.D.O. respectiv art. 44 din Constituție, critică

pe care de altfel, recurenta nu a dezvoltat-o, mai ales că reclamantei i-au

fost acordate măsurile reparatorii pe care legea specială le instituie în toate

situațiile în care restituirea în natură nu poate opera.

Față de cele ce preced, recursul

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta C.M. împotriva Deciziei nr. 196 din 21 noiembrie 2008 a

Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 noiembrie 2009.