ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4058/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4058/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

de față,

În baza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea de ședința din 29

noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția ll-a penală, pronunțată în Dosarul

nr. 8867/2/2012 în temeiul art. 149

1

alin. (9) C. proc. pen. a fost respinsă

propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

de arestare preventivă inculpaților C.C.N., B.G. și T.C.C.

Examinând actele

și lucrările dosarului, Curtea de Apel a constat că:

Pentru a se dispune

arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute

de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. privind existența în cauză a probelor și indiciilor

temeinice (în sensul arătat de art. 68

1

C. proc. pen.) din care să rezulte

presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit fapta pentru care este cercetat, să

fie îndeplinită condiția prevăzută de art. 136 alin. (6) C. proc. pen., respectiv

ca pentru infracțiunea săvârșită, legea să prevadă doar pedeapsa cu închisorii și

să existe probe din care să rezulte vreunul din cazurile prevăzute la art. 148 C.

proc. pen., văzute în lumina prevederilor art. 5 parag. 1 lit. c) și parag. 3 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, în

alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luată, se face ținându-se seama de scopul

acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele

și alte situații privind persoana față de care se ia măsura, potrivit prevederilor

art. 136 alin. ultim C. proc. pen.

În ceea ce privește

condiția prevăzută la art. 143 C. proc. pen., instanța a reținut că în cauză există

indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă, potrivit art. 68

1

C. proc. pen. că inculpații C.C.N. și B.G., la data de 23 octombrie 2012 au pretins

și primit suma de 300 RON de la investigatorul sub acoperire S.A. pentru a nu constata

și aplica o sancțiune contravențională pentru faptul că a depășit limita maximă

de viteză admisă în localitate.

S-a constatat

că relevante pentru dovedirea situație de fapt sunt următoarele mijloace de probă:

declarațiile investigatorului sub acoperire S.A., interceptările în mediul ambiental

din data de 23 octombrie 2012, declarațiile inculpaților C.C.N. și B.G. prin care

în fața instanței, au recunoscut că ar fi primit suma de la 300 RON, de la o persoană

față de care au constatat că săvârșise o contravenție.

Deși nu a fost

investită cu soluționarea fondului cauzei, ci numai cu propunerea de arestare preventivă,

instanța a analizat, în ceea ce privești faptele, reținute în sarcina inculpaților

C.C.N. și T.C.C. din datele de 16 octombrie 2012 și 17 octombrie 2012, faptele săvârșite

și din perspectiva încadrării juridice dată acestora. Instanța nu poate face abstracție

de aceste aspecte, întrucât, pentru a putea dispune arestarea preventivă a inculpaților,

este necesar a exista situația premisă, respectiv ca faptele supuse analizei din

perspectiva indiciilor temeinice privind săvârșirea lor, să aibă caracterul unor

fapte penale.

Astfel, s-a reținut

că, din probele administrate rezultă că aceștia, în calitate de inspector principal,

respectiv agent șef de poliție, sesizându-se cu privire la împrejurarea că la data

de 16 octombrie 2012, conducătorul autovehiculului cu nr. AG-XX-XXX, C.M., ar fi

efectuat transport de persoane fără a elibera bilete de călătorie, nu au aplicat

sancțiunea contravențională, iar inculpatul C.C.N. i-a determinat pe inspectorii

de trafic M.l. și P.F. din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transport

Rutier să nu constate și să nu aplice sancțiunea prevăzută de lege pentru contravenția

săvârșită de conducătorul autovehiculului cu nr. TR-XX-XXX, P.V., care efectua un

transport de marfă fără a deține documentele impuse de legislația în vigoare.

Faptele au fost

calificate ca instigări la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice,

prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 respectiv abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute

de art. 248 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

Or, din conținutul

constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu, instanța a considerat că, în acest

moment, din modalitatea de săvârșirea a acestor fapte nu este îndeplinită condiția

existenței urmării imediate, respectiv cauzarea unei tulburări însemnate bunului

mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele

la care se referă art. 145 C. pen. sau o pagubă patrimoniului acesteia. Poate, de

altfel, constitui un aspect de analiză și caracterul de abatere disciplinară sau

caracterul penal al acestor fapte, săvârșite de către inculpați.

În consecință,

pentru inculpații C.C.N. și T.C.C., pentru faptele din 16 octombrie 2012 și 17

octombrie 2012, Curtea a constat că nu este îndeplinită condiția, prevăzută de

art. 143 alin. (1) C. proc. pen. referitoare la existența probelor și a indiciilor

temeinice că inculpații ar fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală.

Referindu-se la

temeiul, arătate la art. 148 lit. f) C. proc. pen., invocate prin referatul Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., în propunerea de luare

a măsurii arestării preventive, instanța a reținut că nu sunt întrunite nici condițiile

prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru luarea măsurii arestării preventive,

în sensul neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. teza

a ll-a, referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta

lăsarea în libertate a inculpatului.

Pentru considerentele

expuse anterior, Curtea a apreciat că în cauză arestarea preventivă a inculpaților

C.C.N., B.G. și T.C.C., constituie o excepție în raport de starea de libertate,

întrucât nu există date din care să rezulte că lăsarea în libertate a acestora este

de natură să creeze un pericol concret pentru ordinea publică.

În consecință,

în temeiul art. 149

1

alin. (9) C. proc. pen. a respins propunerea Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul teritorial București

de arestare preventivă a inculpaților C.C.N., B.G. și T.C.C.

Examinând recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea constată

următoarele:

La data de 29

noiembrie 2012, pe rolul Curții de Apel București, secția a ll-a penală, s-a înregistrat

propunerea de arestare preventivă formulată de Ministerul Public-Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial București

față de

C.C.N., ofițer de poliție judiciară, inspector principal de poliție în cadrul I.P.J.

Teleorman, Poliția Orașului Videle, Compartimentul Poliție Rutieră, sub aspectul

săvârșirii a două instigări la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

publice și a infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 25 C. pen. rap. la

art. 248 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 254

alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 16 octombrie

2012, ca urmare a cererilor lui V.C. și B.I., l-a determinat pe agentul de poliție

T.C.C. să nu constate și să nu sancționeze contravenția săvârșită de conducătorul

autovehiculului cu nr. AG-XX-XXX, C.M., care a efectuat transport de persoane fără

a elibera bilete de călătorie; la data de 17 octombrie 2012, ca urmare a cererii

formulate de T.I., i-a determinat pe inspectorii de trafic M.l. și P.F. din cadrul

Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transport Rutier să nu constate și să

nu aplice sancțiunea prevăzută de lege pentru contravenția săvârșită de conducătorul

autovehiculului cu nr. TR-XX-XXX, P.V., care efectua un transport de marfă fără

a deține documentele impuse de legislația în vigoare; la data de 23 octombrie 2012

a pretins și primit suma de 300 RON de la investigatorul sub acoperire S.A. pentru

a nu constata și aplica o sancțiune contravențională pentru faptul că a depășit

limita maximă de viteză admisă în localitate.

B.G., agent șef principal în cadrul I.P.J. Teleorman, Poliția Orașului Videle, Compartimentul

Poliție Rutieră, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. de

art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000, constând în aceea că la data de 23 octombrie 2012 a primit suma de

300 RON de la investigatorul sub acoperire S.A. pentru a nu constata și aplica o

sancțiune contravențională pentru faptul că a depășit limita maximă de viteză admisă

în localitate.

T.C.C., agent șef în cadrul I.P.J. Teleorman, Poliția Orașului Videle, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de

art. 248 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, constând în

aceea că la data de 16 octombrie 2012, în urma instigării realizate de comisarul

V.C. și numitul B.I., prin intermediul inspectorul principal C.C., nu a constatat

și aplicat sancțiunea contravențională conducătorul autovehiculului cu nr. AG-XX-XXX,

C.M., care a efectuat transport de persoane fără a elibera bilete de călătorie în

data de 16 octombrie 2012.

În motivarea propunerii

de arestare preventivă s-a învederat instanței că sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 136 C. proc. pen., art. 143 C. proc. pen. și ale art. 148 lit. f) C.

proc. pen., apreciind că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapte

prevăzută de legea penală și că infracțiunile săvârșite sunt pedepsite cu închisoare

mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică.

Înalta Curte apreciază

că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de normele procesual penale pentru

luarea măsurii preventive față de inculpatul C.C.N. Astfel:

- există probe

sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat

astfel cum prevede art. 143, art. 68

1

C. proc. pen.;

- infracțiunea

cercetată este pedepsită cu închisoarea mai mare de patru ani;

- lăsarea în libertate

a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică astfel cum prevede art. 148

lit. f) C. proc. pen.;

- privarea de

libertate este necesară pentru asigurarea scopului măsurilor preventive, prevăzut

de art. 136 alin. final C. proc. pen.;

- o măsură alternativă

celei privative de libertate nu se impune la acest moment procesual;

- sunt întrunite

exigențele art. 149

1

și urm. C. proc. pen.

În analiza primei

condiții, a fost examinat ansamblul probatoriului administrat până în prezent, acesta

fiind apt să conducă la concluzia menționată, respectiv la presupunerea rezonabilă

că inculpații C.C.N., B.G. și T.C.C. au săvârșit faptele cercetate.

Astfel, au fost

avute în vedere: procesul verbal de redare, în temeiul art. 91

3

C. proc.

pen. a conținutului convorbirilor telefonice dintre martorul B.V. și inculpatul

C.C.N., dintre martorul V.C. și inculpatul C.C.N., dintre martorul T. și inculpatul

C.C.N., în datele de 16-17 octombrie 2012, procesul-verbal de redare, în temeiul

art. 91

3

C. proc. pen. a conținutului înregistrărilor audio a dialogurilor

purtate în mediul ambiental la data de 30 octombrie 2012 între denunțătorul S.A.

și inculpatul C.C.N. declarațiile martorului denunțător S.A.; declarațiile inculpatului

C.C.N., declarațiile inculpaților B.G. și T.C.C.

Din

procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice sau ambientale rezultă date

sau informații relevante referitoare la activitatea infracțională desfășurată de

inculpatul C.C.N.

Astfel, cu ocazia

unei prime înregistrări a convorbirii telefonice purtate de inculpatul C.C.N. și

martorul B.V., a rezultat că, deși săvârșirea contravenției era certă" (...)

și după aceea (...) după aceea vin eu și îl încadrăm și amendă. Înțelegi? E amendă",

nu a mai existat o constatare a acesteia și o aplicare a sancțiunii, întrucât la

câtva timp după efectuarea verificărilor necesare în vederea luării măsurilor legale

inculpatului i-a fost solicitat de către numiții V.C. și B.I. să intervină pe lângă

agentul T.C. pentru a nu fi constatată și aplicată sancțiunea contravențională corespunzătoare".

(...) Numai Lasă-I în pace că nu mai e treaba lui! (...). Imediat inculpatul C.C.N.

l-a contactat pe coinculpatul și I-a determinat să nu aplice sancțiunea contravenientului

autovehiculului AG-XX-XXX.

Pe parcursul discuției

din 17 octombrie 2012 purtate între T.I. și inculpatul C.C.N., acesta a fost determinat

să ia legătura cu inspectorii de trafic pentru a-i convinge să nu ia măsura prevăzută

de lege față de conducătorul autovehiculuilui „Păi și nu m-ajuți să-l salți pe acesta

din ghearele lor?”.

Inculpatul C.C.N.

și-a manifestat acordul și i-a transmis martorului T.I. "Cum dracu să nu te

ajut? Uite mă duc eu la el, acum". Drept consecință a intervenției sale sancțiunea

contravențională nu a mai fost aplicată. „(...) înțelegi? Amenda era de 180 milioane,

180 milioane! Deci începuse să i-o scrie, începuse să i-o scrie când m-am dus eu

acolo (...)".

Sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de luare de mită relevante sunt înregistrări audio a convorbirii purtate

în mediul ambiental, în ziua de 23 octombrie 2012" inculpatul C.C.N. pretinzând

suma de 300 RON „Ce să te învăț eu? E șase milioane trei sute amenda! (...) dai

și tu jumătate din amendă da?, și te duci unde ai treabă..

La întrebarea

formulată de denunțător „Unde-I pun?" inculpatul replicându-i (...) în asigurare!

Da? Aduci asigurarea la mine!

Elementele susținute

de inculpat în apărare, cu ocazia audierii acestuia în fața instanței de recurs

nu au furnizat până în prezent o versiune susținută probator în legătură cu modalitatea

în care s-a desfășurat evenimentele, care să excludă, în ceea ce-l privește, ilicitul

penal.

Poziția inculpatului

nu este una sinceră sau de cooperare cu organele judiciare, acesta urmărind să minimalizeze

în declarațiile date, contribuția infracțională.

Ca urmare,

Înalta Curte apreciază că în prezent probatoriul administrat în cauză conduce la

concluzia că există temeiuri suficiente care justifică bănuiala legitimă în sensul

că inculpatul C.C.N. este autorul a două infracțiuni de instigare la infracțiunea

de abuz în serviciu contra intereselor publice și a infracțiunii de luare de mită,

prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 6 și

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Din analiza normelor

procesuale interne în vigoare rezultă, potrivit art. 136 C. proc. pen., că în cauzele

privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru

a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea

învinuitului sau inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea

pedepsei, se poate lua față de acesta una dintre următoarele măsuri preventive:

reținerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara sau

arestarea preventivă.

Cu privire la

această din urmă măsură preventivă, se reține că luarea măsurii arestării inculpatului

presupune îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen. - respectiv

să existe probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală

și impune, totodată, existența vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 148

alin. (1) lit. a) – f) C. proc. pen. raportat la art. 148 alin. (2) C. proc. pen.

Așa fiind, din

succinta expunere a faptelor pretins comise, astfel după cum ele au fost însușite

de către prima instanță potrivit referatului parchetului cu propunerea de prelungire

a duratei măsurii arestării preventive, rezultă existența de indicii și probe apte

a determina presupunerea verosimilă de comitere de către inculpați a faptelor pentru

care s-a solicitat prelungirea arestării, fiind, totodată îndeplinită și condiția

prevăzută de art. 148 lit. f) teza I C. proc. pen. relativă la cuantumul pedepsei

prevăzută de lege.

Cu privire la

cea de-a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen.

pentru a se dispune arestarea inculpatului și anume existența probelor că lăsarea

acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică - Înalta

Curte constată îndeplinirea ei.

Noțiunea de pericol

concret pentru ordinea publică trebuie înțeleasă prin prisma naturii infracțiunilor

săvârșite, gravitatea acestora dedusă din obiectul juridic căruia îi aduc atingere,

calitatea persoanei, modalitatea în care aceasta a săvârșit pretinsa faptă și, nu

în ultimul rând, consecințele asupra ordinii de drept.

Din examinarea

cauzei, Înalta Curte constată că inculpatul C.C.N., ofițer de poliție judiciară,

inspector principal de poliție în cadrul I.P.J. Teleorman, Poliția Orașului Videle,

Compartimentul Poliție Rutieră este o persoană căruia condiția educațională, profesională

îi conferă statutul unor repere, unor etaloane pentru ceilalți membri ai societății.

Natura infracțiunilor

deduse judecății, modalitatea în care se reține că au fost săvârșite, în mod repetat,

la intervale de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul

fo!osindu-se, de calitatea sa de ofițer de poliție judiciară cât și de influența

de care dispunea în exercitarea acestor funcții, antrenând în activitățile sale,

polițiști, sau funcționari pentru a-i determina pe aceștia să nu-și îndeplinească

atribuțiile legale ce le reveneau justifică pe deplin menținerea în stare de arest

preventiv a inculpatului.

Pe de altă parte,

noțiunea de pericol social concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă

lăsarea în libertate a inculpatului C.C.N., nu trebuie analizată în mod generic

și abstract, această noțiune trebuie raportată și la datele ce caracterizează persoana

inculpatului, cu atât mai mult cu cât, calitatea sa socială și profesională îl situa

pe acesta într-o poziție din care, într-o ordine socială normală, se impunea a fi

exclusă recurgerea la comiterea de acte și fapte de corupție.

Funcțiile pe care

inculpatul C.C.N. Ie-a deținut și exigențele cărora acesta se impunea a se supune,

rezonanța negativă a faptelor, creată în rândul comunității din care și inculpatul

face parte, căreia i se poate induce ideea că există posibilitatea eludării unor

sancțiuni penale, impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

În aceste împrejurări

și în raport de aceste date care probează că lăsarea în libertate a inculpatului

C.C.N. prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, Înalta Curte constată

îndeplinite cerințele art. 148 lit. f) C. proc. pen., apreciind că se impune luarea

măsurii arestării preventive față de inculpatul C.C.N.

Așa fiind,

Înalta Curte constată că alte măsuri nu sunt suficiente pentru a proteja în mod

eficient acest interes, impunându-se privarea de libertate a inculpatului C.C.N.

urmând a dispune în consecință.

Cu referire la

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva

încheierii de ședință din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția ll-a

penală, pronunțată în Dosarul nr. 8867/2/2012 privind pe intimații inculpați B.G.

și T.C.C., Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte,

examinând actele și lucrările dosarului constată că propunerea de arestare preventivă

formulată de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

față de inculpații B.G. și T.C.C. s-a formulat pentru săvârșirea a câte unui act

material, dar și gravitatea redusă a faptelor inculpaților

Astfel, B.G. agent

șef principal în cadrul I.P.J. Teleorman, Poliția Orașului Videle, Compartimentul

Poliție Rutieră, este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de

mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că la data de 23 octombrie 2012 a primit

suma de 300 RON de la investigatorul sub acoperire S.A. pentru a nu constata și

aplica o sancțiune contravențională pentru faptul că a depășit limita maximă de

viteză admisă în localitate, iar inculpatul T.C.C., agent șef în cadrul I.P.J. Teleorman,

Poliția Orașului Videle, este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că la data de 16 octombrie 2012, în urma

instigării realizate de comisarul V.C. și numitul B.I., prin intermediul inspectorul

principal C.C., nu a constatat și aplicat sancțiunea contravențională conducătorul

autovehiculului cu nr. AG-XX-XXX, C.M., care a efectuat transport de persoane fără

a elibera bilete de călătorie în data de 16 octombrie 2012.

Nu este lipsită

de relevanță nici împrejurarea că față de inculpați a fost autorizată interceptarea

în mediu ambiental și a convorbirilor până la 24 noiembrie 2012, în sarcina acestora

s-au reținut și a fost formulată propunerea de arestare preventivă pentru fapte

săvârșite în perioada 16-23 octombrie 2012, această împrejurare relevând, în contradictoriu

cu motivele referatului de propunerea arestare, că nu reprezintă o obișnuință săvârșirea

acestui gen de fapte. Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul

art. 143 C. proc. pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au

comis faptele pentru care sunt cercetați: în acest sens fiind declarațiile martorilor

audiați și elementele care au rezultat în urma interceptării și înregistrării convorbirilor

telefonice dar și a convorbirilor și imaginilor în mediu ambiental, autorizate în

condițiile legii.

Instanța reține

că nu sunt întrunite nici condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

pentru luarea măsurii arestării preventive, în sensul neîndeplinirii condiției prevăzute

de art. 148 lit. f) C. proc. pen. teza a ll-a, referitoare la pericolul concret

pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților

B.G. și T.C.C.

Curtea reține

că se impune, a se constata că sentimentele de securitate și încredere a societății

în organele statului presupun aplicarea de către acestea cu promptitudine și fermitate

a dispozițiilor legale. Aceasta implică inclusiv individualizarea măsurilor preventive

ce se impun a fi dispuse cu privire la persoanele despre care există presupunerea

rezonabilă că au comis infracțiuni, astfel încât acestea să asigure atât un climat

de calm, de securitate și echilibru în societate cât și încrederea acesteia în reacția

autorităților.

Pentru considerentele

expuse anterior, Curtea apreciază că în cauză, cu referire la arestarea preventivă

a inculpaților B.G. și T.C.C., care constituie o excepție în raport de starea de

libertate, nu există date din care să rezulte că lăsarea în libertate a acestora

este de natură să creeze un pericol concret pentru ordinea publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă halta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. împotriva

încheierii de ședință din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a

ll-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 8862/2/2012 (3620/2012), privind pe intimații

inculpați C.C.N., B.G. și T.C.C.

Casează, în parte,

încheierea recurată în sensul că admite propunerea de arestare preventivă formulată

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., numai în

ceea ce-l privește pe intimatul inculpat C.C.N.

În baza art. 149

alin. (10) C. proc. pen. dispune arestarea preventivă a inculpatului C.C.N. pe o

perioadă de 29 zile, de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.

Dispune emiterea

mandatului de arestare preventivă cu privire la intimatul inculpat C.C.N.

Menține celelalte

dispoziții ale încheierii recurate.

Onorariile parțiale,

în sumă de câte 25 RON, cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații

inculpați C.C.N., B.G. și T.C.C., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile ocazionate

cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – D.N.A. rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 7 decembrie 2012.