ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1842/2014

Asupra cauzei de față. constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 15 aprilie 2013 sub nr. 3091/83/2013 pe rolul Tribunalului Satu-Mare, secția I civilă, reclamantul R.P. a solicitat, în temeiul dispozițiilor hotărârii din 20 noiembrie 1990 și a ordinului din 5 martie 1990, în contradictoriu cu pârâta SC B.F. SA Satu-Mare, obligarea acesteia să elibereze o adeverință de pensionare din care să rezulte că reclamantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în perioada 1 septembrie 1994-18 septembrie 1995 în calitate de șef construcții Ia SC R. SRL Satu-Mare și în perioada 18 septembrie 1995-12 mai 1998 în calitate de inginer constructor la SC A. SA Satu-Mare. Prin sentința civilă nr. 673/LM din 27 august 2013 Tribunalul Satu-Mare, secția I civilă, a respins, ca nefondată, acțiunea, reținând, în esență, că Ordinul nr. 50/1990 nu include, ca și încadrare în grupa a II-a de muncă, funcțiile deținute de reclamant în perioada învederată.

Prin decizia nr. 18 din 15 ianuarie 2014 Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței mai sus arătate. Prin decizia nr. 149/AP din 11 martie 2014 pronunțată în Dosar nr. 3091/83/2013* Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de reclamant împotriva deciziei anterior menționate, reținând că prin decizia obiect, al revizuirii nu s-a evocat fondul cauzei, nefiind întrunite condițiile art. 509 alin. (1) noul C. proc. civ. Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat prezenta cale de atac întitulată „apel” și neîntemeiată în drept. În motivare, reclamantul a reiterat apărările formulate cu prilejul judecării cauzei în fond.

A mai arătat reclamantul că în cauză este incident art. 509 pct. 1 noul C. proc. civ., respectiv, instanțele nu s-au pronunțat asupra unui lucru cerut. Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 19 mai 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că nu este îndeplinită cerința de formă privind declararea căii de atac printr-un mandatar avocat, astfel cum prevăd dispozițiile art. 13 alin. (1), art. 83 alin. (3) și art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., iar pe de altă parte, că acesta nu este admisibil, conform dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus, prin rezoluția din 19 mai 2014, comunicarea acestui raport părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. S-a acordat termen pentru judecarea recursului la data de 11 iunie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Întrucât verificarea respectării condițiilor formale ale cererii de recurs declarate are întâietate în raport cu problema admisibilității căii de atac, Înalta Curte va proceda la examinarea cu prioritate a celor dintâi. În acest sens, se reține ca, în acord cu prevederile art. 13 alin. (2) C. proc. civ., „În recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic (...)”.

Cu un conținut similar, dispozițiile art. 83 alin. (3) C. proc. civ. menționează că „La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 1.3 alin. (2). De aceea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele, sau domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde „semnătura (...), a avocatului sau, după caz, a consilieailui juridic”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „Ia cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic”. Lipsa mențiunilor prevăzute Ia alin. (1) lit. a) și lit. e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486, cu nulitatea. Având în vedere dispozițiile alin. (5) al art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, astfel cum a fost relevat și prin raportul întocmit conform art. 493 alin. (3) din cod, cererea de recurs nu îndeplinește condițiile formale ale declarării acestei căi de atac, respectiv, cea privitoare la redactarea sa printr-un avocat, care să fi făcut dovada calității de reprezentant convențional al recurentului.

Față de cele arătate, criticile deduse judecății prin intermediul motivelor de recurs nu se mai impun a fi analizate, pentru considerentele menționate, Înalta Curte urmând să anuleze recursul declarat de revizuenlul R.P. împotriva deciziei nr. 149/AP din 11 martie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de revizuentul R.P., împotriva deciziei nr. 149/AP din 11 martie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata SC B.F. SA Satu-Mare. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2014.