ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1842/2014

Asupra cauzei de față. constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 15 aprilie 2013 sub nr. 3091/83/2013 pe rolul Tribunalului

Satu-Mare, secția I civilă, reclamantul R.P.

a solicitat, în temeiul dispozițiilor hotărârii din 20

noiembrie 1990 și a ordinului din 5 martie 1990, în contradictoriu cu pârâta SC

B.F. SA Satu-Mare, obligarea acesteia să elibereze o adeverință de pensionare din

care să rezulte că reclamantul a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în perioada

1 septembrie 1994-18 septembrie 1995 în calitate de șef construcții Ia SC R.

SRL Satu-Mare și în perioada 18 septembrie 1995-12 mai 1998 în calitate de inginer

constructor la SC A. SA Satu-Mare.

Prin sentința civilă nr. 673/LM din 27

august 2013 Tribunalul Satu-Mare, secția I civilă,

a respins, ca nefondată, acțiunea, reținând,

în esență, că Ordinul nr. 50/1990 nu include, ca și încadrare în grupa a II-a de

muncă, funcțiile deținute de reclamant în perioada învederată.

Prin decizia nr. 18 din 15 ianuarie 2014

Curtea de Apel Oradea, secția I civilă,

a

respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței mai sus arătate.

Prin decizia nr. 149/AP din 11 martie 2014

pronunțată în Dosar nr. 3091/83/2013* Curtea de Apel Oradea, secția I civilă,

a respins, ca nefondată, cererea de revizuire

formulată de reclamant împotriva deciziei anterior menționate, reținând că prin

decizia obiect, al revizuirii nu s-a evocat fondul cauzei, nefiind întrunite condițiile

art. 509 alin. (1) noul C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii reclamantul a

formulat prezenta cale de atac întitulată „apel” și neîntemeiată în drept.

În motivare, reclamantul a reiterat apărările

formulate cu prilejul judecării cauzei în fond. A mai arătat reclamantul că în cauză

este incident art. 509 pct. 1 noul C. proc. civ., respectiv, instanțele nu s-au

pronunțat asupra unui lucru cerut.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs,

a procedat, la data de 19 mai 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilității

în principiu a recursului, prin raport constatându-se că nu este îndeplinită cerința

de formă privind declararea căii de atac printr-un mandatar avocat, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 13 alin. (1), art. 83 alin. (3) și art. 486 alin. (1) lit. a)

C. proc. civ., iar pe de altă parte, că acesta nu este admisibil, conform dispozițiilor

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Completul de filtru C3, constatând că raportul

întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția

din 19 mai 2014, comunicarea acestui raport părților, pentru ca acestea să depună

puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

S-a acordat termen pentru judecarea recursului

la data de 11 iunie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea

părților.

Analizând cauza, Înalta Curte constată

următoarele:

Întrucât verificarea respectării condițiilor

formale ale cererii de recurs declarate are întâietate în raport cu problema admisibilității

căii de atac, Înalta Curte va proceda la examinarea cu prioritate a celor dintâi.

În acest sens, se reține ca, în acord cu

prevederile art. 13 alin. (2) C. proc. civ., „În recurs, cererile și concluziile

părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier

juridic (...)”.

Cu un conținut similar, dispozițiile

art. 83 alin. (3) C. proc. civ. menționează că „La redactarea cererii și a motivelor

de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele fizice

vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către

un avocat, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 1.3

alin. (2).

De aceea, potrivit dispozițiilor art. 486

alin. (1) lit. a) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde numele și prenumele,

domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul,

numele, prenumele, sau domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea

ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele

consilierului juridic care întocmește cererea.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C.

proc. civ., cererea de recurs va cuprinde „semnătura (...), a avocatului sau, după

caz, a consilieailui juridic”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „Ia cererea

de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și

împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic”.

Lipsa mențiunilor prevăzute Ia alin.

(1) lit. a) și lit. e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin.

(2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486, cu nulitatea.

Având în vedere dispozițiile alin. (5)

al art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, astfel cum a fost relevat și

prin raportul întocmit conform art. 493 alin. (3) din cod, cererea de recurs nu

îndeplinește condițiile formale ale declarării acestei căi de atac, respectiv, cea

privitoare la redactarea sa printr-un avocat, care să fi făcut dovada calității

de reprezentant convențional al recurentului.

Față de cele arătate, criticile deduse

judecății prin intermediul motivelor de recurs nu se mai impun a fi analizate, pentru

considerentele menționate, Înalta Curte urmând să anuleze recursul declarat de revizuenlul

R.P. împotriva deciziei nr. 149/AP din 11 martie 2014 a Curții de Apel Oradea,

secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul

R.P., împotriva deciziei nr. 149/AP din 11 martie 2014 a Curții de Apel Oradea,

secția I civilă, în contradictoriu cu intimata SC B.F. SA Satu-Mare.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie

2014.