ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1345/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1359 din 27 iunie 2011, Tribunalul Galați, secția civilă, a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date în contradictoriu cu pârâta F.M. prin care s-a solicitat să se dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulație față de pârâta în Italia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani. Pentru a dispune astfel, tribunalul a analizat situația de fapt invocată de către reclamantă, potrivit căreia pârâta a avut o activitate infracțională, fiind expulzată din Italia în baza Decretului Prefecturii Pescara, datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în Italia, raportată la textele legale incidente, respectiv art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, precum și H.G.

nr. 1347/2007. Astfel, s-a reținut că aprecierea necesității restrângerii dreptului la libera circulație, trebuie realizată prin raportare la ordinea juridică în vigoare la momentul aplicării unei astfel de măsuri, iar sub aspectul legalității măsurii, legislația internă și comunitară stabilesc regula în raport cu care dreptul la libera circulație al cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat, De asemenea, s-a mai reținut că excepțiile de la această regulă se regăsesc deopotrivă în cuprinsul legii interne, dar și în legislația comunitară și în cea convențională. În continuare, tribunalul a constatat aplicabilitatea dispozițiilor art. 18 din Tratatul Comunității Europene care prevede că fiecare cetățean are dreptul de a se deplasa și a-și stabili reședința în mod liber pe teritoriul statelor membre, fiind supus limitărilor și condițiilor stabilite de tratat și de măsurile adoptate pentru a asigura eficiența acestuia.

În consecință, tribunalul a reținut că reclamanta nu a dovedit, în concret modul în care conduita persoanei respective aduce atingere intereselor țării și relațiilor bilaterale, din moment ce pârâta are interdicție de a intra pe teritoriul Italiei, din acest punct de vedere limitarea acestui drept încălcând principiul proporționalității. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, iar Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 145/A din 31 august 2011 a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, Curtea a verificat demersul efectuat de reclamantă în conformitate cu dispozițiile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, care dispune în sensul că se poate dreptul la circulația persoanei a cărei prezență pe teritoriul unui stat prin activitatea pe care o desfășoară ar aduce atingere gravă intereselor României sau relațiilor bilaterale dintre România și acel stat. În speța de față, deși pârâta a fost expulzată, nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, astfel că nu a putut fi reținut că acest comportament constituie o amenințare pentru ordinea și siguranța publică.

În consecință, Curtea a reținut că reclamanta nu a probat incidența clauzelor de limitare prevăzute de Directiva Consiliului nr. 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004. Împotriva deciziei sus evocate a declarat recurs, în cadrul termenului legal, reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Prin Încheierea nr. 2068 din 24 aprilie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a scos de pe rol cauza având ca obiect recursul declarat de reclamantă și a trimis-o spre competentă soluționare la secția I civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La rândul său, secția I civilă, prin Încheierea nr. 4465 din 14 iunie 2011, a scos cauza de pa rol și a trimis-o spre competentă soluționare secției a II-a civilă. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., în temeiul căruia s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată. Recurenta a invocat în susținerea recursului, dispozițiile art. 6 alin. (1) și art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, potrivit cărora restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă pentru motive de ordine, siguranță sau sănătate publică.

Interpretând textele de lege sus-menționate, recurenta arată că restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor uniunii se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză, astfel că pârâta a avut o conduită imorală pe teritoriul statului italian, aceasta fiind returnată pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție. În aceste condiții, instanța de apel a reținut în mod eronat că argumentele invocate nu sunt suficiente pentru a îngrădi dreptul la libera circulație. De asemenea, pârâta a avut o activitate ilegală prin care a adus atingere ordinii publice și sănătății publice din statul italian.

De asemenea, recurenta invocă dispozițiile art. 25 și art. 17 din Constituție, potrivit cărora cetățenii români trebuie să își îndeplinească obligațiile care le revin și anume respectarea legislației României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României ori să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale, cât și respectarea legislației statului în care se află. Recurenta mai susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, întrucât din faptul că pârâta a practicat prostituția rezultă în mod clar că prin conduita sa a încălcat ordinea publică, siguranța și sănătatea publică. Acest aspect este de natură să aducă grave prejudicii morale și sociale cetățenilor europeni.

Libera circulație implică dreptul de ședere într-un stat membru pentru a desfășura o activitate salarizată, însă pârâtei nu-i incumbă acest drept, ci dispozițiile art. 27 din Directiva CE, care nu a respectat condițiile de ședere în străinătate, deși exista un Ordin de îndepărtare din Italia, emis la 26 august 2010. Recurenta mai invocă dispozițiile art. 28 din Directiva nr. 2004/38/CE potrivit cărora statul membru gazdă trebuie să ia în considerare diverși factori precum durata șederii individului pe teritoriul său, vârsta acestuia, starea lui de sănătate, situația sa familială și economică, integrarea sa socială, culturală și legăturile cu țara de origine. Faptele reținute de autoritățile italiene sunt suficiente pentru a putea fi luate în considerare de cele două instanțe.

În finalul cererii de recurs, recurenta susține temeinicia cererii în raport de dispozițiile art. 2 lit. d) din H.G. nr. 1347/2007. Analizând recursul declarat, în raport de criticile formulate ce pot fi încadrate, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că este nefondat pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 4 - 6 din Directiva nr. 38/2004 a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene, cetățenii acestei uniuni (prin urmare și cetățenii români, cu începere de la 1 ianuarie 2007) au dreptul de a intra, de a rămâne timp de 3 luni și de a ieși de pe teritoriul altui stat membru, fără nicio condiționare sau formalitate, alta decât aceea de a deține o carte de identitate sau un pașaport.

În baze art. 27 - 33 din aceeași Directivă cetățenilor Uniunii Europene li se poate restricționa dreptul la libera circulație și de rezidență pe teritoriul unui stat membru numai pentru motive de ordine, securitate sau sănătate publică, de regulă în modalitățile refuzului de a acorda dreptul de intrare sau a expulzării, aplicate de statul afectat. Aceste norme au fost transpuse, de altfel, în legislația internă prin O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European.

Textul art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005 prin care se stipulează o modalitate suplimentară de restrângere a dreptului la libera circulație în cazul returnării unui cetățean român în temeiul unui acord de readmisie are un vădit caracter discriminatoriu în raport cu regimul de care beneficiază ceilalți cetățeni ai Uniunii Europene și se situează în afara ipotezelor strict și limitativ prevăzute prin dispozițiile art. 27 din Directiva nr. 38/2004, devenită aplicabilă în baza art. 20 alin. (2) din Constituție. Cum legislația comunitară, prioritară în speță, nu permite restricționarea dreptului discutat decât în condițiile art. 27 din Directivă, excluzând rațiuni de ordin economic, de imagine ori cu caracter preventiv și cum încălcarea de către pârât a interdicției privind intrarea ori șederea în Italia, neînsoțită de probe nu constituie, în sine, o conduită de natură să afecteze ordinea și securitatea publică a acestui stat, soluția primei instanțe se justifică.

Deși, potrivit dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 248/2005, returnarea cetățeanului român dintr-un alt stat apare ca fiind o condiție suficientă pentru restrângerea dreptului la libera circulație a respectivului cetățean, o asemenea interpretare și aplicare a normei interne ar contraveni Directivei nr. 2004/38/CE, care prevede că o asemenea măsură se poate lua numai pentru motive de ordine publică, de siguranță publică sau de sănătate publică - art. 27 alin. (1). În alin. (2), textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita celui în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica, în sine, luarea unor asemenea măsuri.

Totodată, art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie. Astfel că, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară.

Or, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE. Prin Decretul Prefectului Provinciei Pescara se menționează faptul că pârâta a fost expulzată de pe teritoriul Italiei pe motiv că a comis infracțiunea de prostituție, însă fără a se depune dovezi în sensul că aceasta ar fi fost condamnată pentru săvârșirea acestei infracțiuni, Or, față de împrejurarea că pârâta nu a fost judecată și condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție, autoritățile italiene preferând expulzarea și nu judecarea, respectivele fapte reținute în ordinul în discuție nu înlătură prezumția de nevinovăție.

Simpla ședere a pârâtei pe teritoriul Italiei și returnarea sa nu exprimă un grad de pericol social real al acesteia pentru ordinea și securitatea statului respectiv și nu poate fi circumscrisă excepțiilor care ar conduce la admiterea acțiunii, cu atât mai mult cu cât Directiva nr. 2004/38/CE prevede că nici condamnările penale anterioare nu ar putea justifica în sine restrângerea libertății de circulație. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date București împotriva Deciziei civile nr. 145/A din 31 august 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date împotriva Deciziei civile nr. 145/A din 31 august 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2013. Procesat de GGC - AS