ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7787/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

A.T.Gh. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, anularea Ordinului nr. 1484 din 6 august 2012

emis de pârât, precum și obligarea acestuia să emită un nou ordin prin care să

calculeze și să stabilească drepturile salariale ținând cont de gradul

profesional al reclamantului, de procuror al parchetului de pe lângă curtea de

apel.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a obținut gradul profesional de procuror de

curte de apel din ianuarie 1994 când a fost numit procuror financiar al Curții

de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Vaslui, fiind ulterior

preluat, prin O.U.G. nr. 117/2003, de către Ministerul Public, cu acest grad

profesional, și salarizat în raport de acest grad profesional până la emiterea

ordinului contestat.

Reclamatul a mai

arătat că prin Ordinul nr. 1484/2012 i s-au stabilit, începând cu 1 august

2012, drepturile salariale, fiind încadrat greșit în gradul de procuror de

parchet de pe lângă tribunal, în loc de grad de procuro de parchet de pe lângă

Curtea de Apel, și s-a reținut greșit ca dată de stabilire a drepturilor 1 august

2012, în loc de 1 iulie 2012.

Prin Sentința civilă

nr. 677 din 13 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul

A.T.GH. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, și, în consecință, a anulat Ordinul nr. 1484 din 6 august

2012 emis de pârât, obligând pe acesta să emită un nou ordin prin care să

stabilească indemnizația lunară brută a reclamantului în raport de gradul profesional

procuror de pe lângă curtea de apel.

În motivarea acestei

soluții, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a avut gradul de

procuror de pe lângă curtea de apel înainte de a fi preluat de Ministerul

Public și a fost încadrat corect după preluare cu menținerea gradului de

procuror de pe lângă curtea de apel, până la emiterea actului contestat, fiind

numit potrivit procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 117/2003 aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 49/2004, prin Decret al Președintelui

României în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui,

salarizat conform dispozițiilor art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 177/2002

asemenea unui procuror care își desfășoară activitatea în cadrul unui parchet

de pe lângă curtea de apel.

A mai reținut că prin

actul contestat, autoritatea pârâtă l-a reîncadrat pe reclamant fără să țină

cont de dreptul câștigat al acestuia, retrogradându-l pe funcția de procuror de

pe lângă tribunal, fără a avea temei pentru a reîncadra reclamantul în alt grad

profesional decât cel deținut, și anume de procuror de pe lângă curtea de apel.

Împotriva Sentinței

civile nr. 677 din 13 februarie 2013 a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea

recursului pârâtul a arătat, în esență, următoarele:

În mod netemeinic și

nelegal instanța de fond a considerat că ordinul emis este nelegal, întrucât

autoritatea emitentă nu a ținut cont de dreptul câștigat al intimatului-reclamant,

respectiv gradul de procuror de pe lângă curte de apel, pronunțând o hotărâre

cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești (art. 304 pct. 4 C. proc.

civ.).

Recurentul critică

soluția pronunțată de instanța de fond întrucât, interpretând greșit actul

juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), hotărârea fiind dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Reclamantul a fost

reîncadrat în mod corect având funcția de procuror cu grad de parchet de pe

lângă tribunal în clasa de salarizare 106, corespunzătoare vechimii în funcție

de peste 20 de ani și gradației 5.

Potrivit art. 8 din

O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a

personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2004: „Procurorii

financiari vor fi preluați de Ministerul Public potrivit procedurii prevăzute

la art. 5”.

Totodată, potrivit

art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi

ale magistraților, judecătorii și procurorii financiari din cadrul colegiilor

jurisdicționale ale camerelor de conturi județene erau salarizați cu

coeficienții de multiplicare prevăzuți pentru funcțiile similare din cadrul

curților de apel și a parchetelor de lângă acestea.

Textul legal mai sus

enunțat se referă strict numai la salarizare, nu și la dobândirea gradului

profesional, astfel încât, instanța de fond a extins în mod netemeinic

interpretarea în sensul că intimatul reclamant a dobândit grad profesional

anterior preluării acestuia de către Ministerul Public, adăugând la lege.

Este evident că, în

lipsa unei prevederi legale exprese care să acorde procurorilor financiari

(preluați de Ministerul Public în condițiile O.U.G. nr. 117/2002) gradul

profesional de procuror la un parchet de pe lângă curtea de apel, nu se poate

considera că fostele prevederi referitoare la salarizarea acestora constituie

un temei suficient pentru ca intimatul-reclamant să fie reîncadrat în funcția

solicitată.

Prin ordinul atacat

intimatul-reclamant nu a dobândit gradul profesional de procuror de parchet de

pe lângă curtea de apel, ci doar i-a fost stabilită indemnizația de încadrare

lunară brută.

Este indubitabil că,

în lipsa unei hotărâri judecătorești irevocabile sau a unei prevederi legale

care ar acorda procurorilor financiari, preluați de Ministerul Public în

condițiile O.U.G. nr. 117/2002, gradul profesional de procuror de parchet de pe

lângă curtea de apel, nu se poate considera că prevederile legale anterioare

referitoare la salarizarea acestora constituie un temei suficient pentru a fi

reîncadrați în funcția solicitată.

Trecerea dintr-un

grad profesional inferior într-un grad profesional superior este atribuția

Consiliului Superior al Magistraturii, care gestionează cariera judecătorilor

și procurorilor, procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție stabilind doar drepturile salariale.

În concluzie, Ordinul

procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție nr. 1484 din data de 6 august 2012 este legal și temeinic în ce

privește reîncadrarea intimatului-reclamant și este emis în executarea dispozițiilor

legale care îl ordonă.

Recursul este fondat,

încadrarea criticilor urmând a fi realizată în motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În mod greșit prima

instanță a apreciat că intimatul-reclamant ar fi dobândit gradul de procuror al

parchetului de pe lângă curtea de apel, aspect de care pârâtul, se reține în

sentința recurată, nu ar fi ținut cont la emiterea Ordinului nr. 1484 din 6

august 2012.

Intimatul reclamant

din prezenta cauză, domnul A.T.Gh., în prezent procuror în cadrul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Vaslui, a funcționat anterior în cadrul Curții de

Conturi a României, din 1994 ca procuror financiar pe lângă Camera de Conturi a

Județului Vaslui. Odată cu revizuirea Constituției României, în anul 2003,

funcția jurisdicțională a Curții de Conturi a fost desființată, iar judecătorii

financiari și procurorii financiari din cadrul acestei autorități au fost

preluați în structurile puterii judecătorești.

Acest fapt s-a produs

prin O.U.G. nr. 117/2003, în art. 8 din acest act normativ stipulându-se că

procurorii financiari sunt preluați de Ministerul Public. Dându-se efect

acestei dispoziții legale, reclamantul a fost numit prin decret al

Președintelui României procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui,

unde funcționează și în prezent. Rezultă așadar cu puterea evidenței că

reclamantul deține gradul de procuror la parchetul de pe lângă tribunal și nu a

dobândit vreodată gradul de procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel,

așa cum a reținut în mod eronat prima instanță.

Este adevărat că

reclamantul a beneficiat de salariul cuvenit unui procuror de la parchetul de

pe lângă curtea de apel, în baza art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 177/2002, la

acest nivel fiind salarizați procurorii financiari în cadrul Curții de Conturi,

care funcționau la nivelul camerelor de conturi județene, dar este vorba de

salarizare, iar nu de acordarea unui grad profesional, de altfel, inexistent în

sistemul Curții de Conturi. Așadar, reclamantul nu a avut la data preluării de

către Ministerul Public gradul de procuror la parchetul de pe lângă curtea de

apel, cum eronat a reținut prima instanță, astfel că nu se poate vorbi de un

drept câștigat al acestuia, care să fi fost ignorat de emitentul actului

infralegislativ contestat.

În consecință,

Ordinul nr. 1484 din 6 august 2012 a fost emis legal de către recurentul-pârât,

astfel că Înalta Curte constatând că sentința atacată este nelegală urmează să

admită recursul și să modifice sentința atacată în sensul respingerii acțiunii

reclamantului A.T.Gh. ca neîntemeiată, în baza art. 312 alin. (1) raportat la

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva Sentinței civile nr. 677 din 13 februarie 2013 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantului A.T.Gh. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM