ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 884/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanții R.N.C., I.A.C. și I.A.D. prin

acțiunea formulată în nume personal și în calitate de reprezentant legal al

minorei D.M.N. introdusă pe rolul Tribunalului Brașov, au solicitat ca prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta SC A.R.A. SA la plata sumei

de 9.000 lei cu titlu de daune materiale și 496.000 lei cu titlu de daune

morale, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Brașov

prin sentința civilă nr. 221/C din 25 februarie 2009 a admis în parte acțiunea

reclamanților a obligat pârâta la 8.060 lei daune materiale, 252.000 lei daune

morale și 5.792,12 lei cheltuieli de judecată și a respins restul pretențiilor.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că așa cum rezultă din

Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara din 2 noiembrie 2007

coroborat cu înscrisurile emise de Poliția Sighișoara, vinovăția exclusivă în

producerea accidentului revine numitului D.N.P.

Întrucât autoturismul

condus de către asiguratul Deneș Nicolae Pavel beneficia de asigurare obligatorie

de răspundere civilă auto conform poliței de asigurare seria HN nr. 5315815

încheiată cu pârâta, în urma cererii de despăgubiri 11603/2007 s-a întocmit

dosarul de daună nr. 523 achitându-se reclamantei suma de 7.075,80 lei titlu de

cheltuieli de înmormântare și ritualuri religioase conform înscrisurilor

doveditoare.

Cuantumul daunelor

materiale suportate de reclamanți constând în cheltuieli legate de transportul

victimelor, spitalizarea și ritualurile religioase au fost dovedite cu martorii

C.G. și O.A.

Potrivit

înscrisurilor emise de Fundația pentru Autocunoaștere, contravaloarea cursului

de recuperare efectuat de reclamanta R.N.C. a fost stabilită la suma de 2.060

lei.

Referitor la

cuantumul daunelor morale solicitate instanța de fond având în vedere prejudiciul

moral efectiv suferit, consecințele negative suferite de reclamanți pe plan

fizic și psihic, importanța valorilor morale legate (sentimentele de dragoste

și afecțiune existente între membrii familiei) măsura în care au fost legate

aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării

de către aceștia, despăgubirea s-a evaluat la suma de 252.000 lei.

Apelul declarat de

pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA împotriva sentinței instanței de fond, a fost respins

de Curtea de Apel Brașov prin Decizia nr. 84/Ap din 8 octombrie 2009, reținând

în ce privește dovedirea daunelor materiale, că reclamanții au făcut dovada

unui prejudiciu mai mare decât cel acceptat de pârâtă, cu martori și că ar fi

fost nefiresc să li se pretindă reclamanților ca într-o situație atât de

tragică, pierderea a trei rude apropiate și rămânerea altor două, să aibă

vigilența de a păstra toate înscrisurile doveditoare ale cheltuielilor

provocate de acest accident.

Referitor la cursul

psihologic urmat de reclamanta R.N.C., instanța de apel a reținut că apelarea

la un astfel de tratament este o necesitate în situația acestei reclamante,

astfel că, indiferent de eficiența finală a acestuia cheltuielile legate de

acest curs constituie o pagubă produsă ca urmare a evenimentului tragic.

Cât privește

cuantumul daunelor morale, s-a apreciat că prima instanță a făcut o corectă

apreciere a prejudiciului moral suferit de reclamantă, raportat la împrejurările

concrete ale cauzei.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA București întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia,

casarea în parte a deciziei recurate și a sentinței în sensul înlăturării

obligației de plată a sumei de 238.060 lei și acordarea cheltuielilor de judecată

în toate căile de atac.

În motivarea

recursului său, pârâta a arătat că instanța de apel a reținut greșit că și-ar

fi recunoscut vinovăția asiguratului în baza procesului-verbal de cercetare la

fața locului când de fapt instanța de apel a confundat vinovăția din sfera

răspunderii civile delictuale cu noțiunea de culpă contractuală al

asiguratorului - din sfera răspunderii contractuale.

Totodată susține

recurenta-pârâtă instanța de apel a rămas la soluția greșită pronunțată din

partea primei instanțe de judecată cu privire la acordarea pretențiilor

formulate cu titlu de daune materiale și nedovedite cu înscrisuri când de fapt

răspunderea era una contractuală care este derogatorie față de răspunderea

civilă delictuală.

Instanța de apel,

susține recurenta, a menținut și soluția acordării unui cuantum exagerat al

daunelor morale considerând că precedentul judiciar nu poate avea o mare

relevanță în cauză or dacă practica judiciară a fost și este singurul izvor de

reglementare în materia daunelor morale înseamnă că nu mai există nici o normă

de referință nici măcar cutumiară și atunci s-ar dispune în arbitrariu nu mai

este doar o practică de drept ci din contră un abuz de drept.

Prin concluziile

scrise depuse la dosar reclamanții au solicitat respingerea recursului ca

nefondat și să se constate că soluția pronunțată de Tribunalul Brașov este

temeinică și legală și în mod corect a fost păstrată de instanța de apel.

Recursul este

nefondat.

Motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate

sau aplicarea greșită a legii. Niciuna din cele două ipoteze nu a fost

argumentată. Analiza probelor (a înscrisurilor și declarațiile martorilor) nu

constituie argument suficient pentru a susține lipsa de temei legal a deciziei

criticate.

Cu toate acestea

răspunzând criticii recurentei-pârâte prin care a arătat că odată ce

asiguratorul răspunde în baza unui contract, dovada îndeplinirii condițiilor

atragerii răspunderii sale trebuie făcută pe temeiul răspunderii contractuale

și nu în baza regulilor aplicabile răspunderii civile delictuale, se reține că

nu există un regim derogatoriu pentru proba îndeplinirii condițiilor

răspunderii contractuale de cel al răspunderii delictuale, în cazul ambelor

forme de răspundere proba putând fi făcută prin orice mijloc, instanța de apel

în mod corect a apreciat la stabilirea despăgubirilor datorate că acestea

trebuie stabilite potrivit dreptului comun în materia răspunderii civile

delictuale.

Cât privește

susținerea că proba daunelor materiale nu se poate face decât prin înscrisuri

inclusiv în condițiile în care despăgubirile sunt stabilite prin hotărâre

judecătorească, nu poate fi reținută întrucât am fi în ipoteza unei excepții de

la dreptul comun, caz în care legea ar trebui să conțină o dispoziție expusă în

acest sens. Or, Legea nr. 136/1995 ce reglementează regulile răspunderii

asiguratorului de răspundere civilă obligatorie nu cuprinde nici un fel de

dispoziție obligatorie cu privire la mijloacele de probațiune a prejudiciului.

Critica privind

acordarea daunelor morale nu poate fi supusă analizei fiind un aspect de

netemeinicie ce nu poate fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. De altfel instanțele au apreciat în mod corect

prejudiciul moral suferit de reclamanți, raportat la împrejurările concrete ale

cauzei.

În consecință, față

de cele de preced potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul pârâtei va fi

respins ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata

cheltuielilor de judecată, conform dispozitivului, stabilite în baza actelor

doveditoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA București împotriva Deciziei nr. 84/Ap

din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Obligă

recurenta-pârâtă la 6000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 4 martie 2010.