ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 988/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 26 ianuarie

2011, pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC E.E.R. SA a solicitat instanței,

în contradictoriu cu pârâta A.N.R.E. anularea Ordinul președintelui A.N.R.E.

nr. 30/2010, publicat în M. Of. nr. 791/26.11.2010, privind modificarea și completarea

Codului rețelei pentru Sistemul național de transport al gazelor naturale, aprobat

prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 54/2007, cu modificările și completările

ulterioare.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, în forma adoptată, ordinul contestat încalcă prevederile

legislației interne și comunitare.

Prin întâmpinarea depusă

la dosarul cauzei, pârâta A.N.R.E. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția

prematurității acțiunii.

Prin sentința nr. 5474

din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel București a respins ca prematură acțiunea

formulată de reclamanta SC E.E.R. SA.

Instanța a considerat

că excepția prematurității în prezenta cauză se analizează din perspectiva vătămării

unui drept sau interes al reclamantei prin simpla adoptare a ordinului contestat,

fără că acesta să fi intrat în vigoare.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „Orice persoană care

se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către

o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul

legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente,

pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim

și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

Or, în opinia instanței,

rațiunea textului, în ceea ce privește anularea unui act administrativ, este aceea

de a înlătura vătămarea prin anularea actului și scoaterea astfel a acestuia din

circuitul civil.

Instanța a considerat

că prevederile art. 9 alin. (10) din Legea nr. 13/2007 a energiei trebuie interpretate

coroborat cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

care presupune, ca premisă a contestării, ca actul administrativ să fie în vigoare

și să producă efecte juridice, pretins vătămătoare, ipoteză care nu este întrunită

în speță.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta SC E.E.R. SA.

În conformitate cu prevederile

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele

judiciare de timbru

și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar,

aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, cererile

pentru exercitarea recursului împotriva hotărârilor prin care s-a respins cererea

ca prematură, se timbrează cu 4 RON, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit

art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Recurenta din prezenta

cauză a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 RON și timbrul judiciar

de 0,15 RON, însă conform dispozițiilor legale anterior menționate, taxa judiciară

de timbru datorată era în cuantum de 4 RON.

Cum dovada completării

taxei judiciare de timbru nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor

legale sus menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală

nici ulterior, deși a fost citată cu mențiunea timbrării, devin aplicabile dispozițiile

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul

cărora recursul va fi anulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat

de SC E.E.R. SA împotriva sentinței nr. 5474 din 28 septembrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie

2014.