CtEDO 06.03.2007 Auto

McCARTNEY v. THE UNITED KINGDOM

RESPONDENT
GBR
HOTĂRÂRE
06.03.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Admissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
McCARTNEY v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 34575/04 de Sean McCARTNEY împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 6 martie 2007 în calitate de Cameră compusă din: Președintele Casadevall Sir Nicolas Bratza Bonello Traja Pavlovschi Šikuta dna Hirvelä, judecători și dna F. Aracı, grefierul adjunct al secțiunii Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile transmise de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, un cetățean irlandez născut în 1955 și care locuiește în Castledawson, județul Derry, este reprezentat în fața Curții de către dl R. MacRitchie de Madden & Finucane, avocati care practică în Belfast. Guvernul este reprezentat de agentul lor, dl J. Grainger al Biroului Externo și Commonwealth, Londra. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Atacul la Altnamackin În noaptea 24 august 1975, Colm McCartney, fratele reclamantului și Sean Farmer conduceau acasă de la semifinalelele de fotbal Gaelic All-Irlanda din Croke Park, Dublin. Ambele au fost găsite împușcaturi pe strada Cortamlet, Altnamachin, în Armagh de Sud. Colm McCartney a fost împușcat de patru ori, Sean Farmer de șase ori. Înainte de moartea lor, la aproximativ 10.45 p.m., o patrulă de poliție într-o mașină nemarcată a fost oprită la ceea ce se presupune că este un punct de control fals („VCP”) comandat de oameni înarmați în uniforme de stil militar pe A25 la câteva sute de metri de unde au fost găsite cadavrele. O scurtă conversație a avut loc între cei trei ofițeri RUC și o persoană ținând o torță îmbrăcată în uniformă militară completă de luptă. Ofițerii au observat o a doua persoană îmbrăcată, de asemenea, cu uniformă militară întinsă într-un fosaj care pare că dă acoperire cu o pușcă. Scena de la punctul de control a provocat suspiciuni, printre altele, din cauza lipsei altor vehicule, accentul persoanei care le-au oprit și lungimea părului omului în fosă. După ce au fost permise prin punctul de control, ofițerii au cerut clarificare prin radio cu privire la prezența oricăror puncte de control ale armatei din apropiere. Ei au fost informați că niciunul nu funcționează. Patrula de poliție a condus la o secție de poliție, unde, solicitând sprijinul armatei, au decis să investigheze în continuare. La aproximativ 11.30 pm un rezident local care a mers pe jos câinele său a observat un vehicul oprit pe Cortamlet Road. El a văzut lumina interioră a mașinii vin pe și o ușă pe partea pasagerului deschis. Trei sau patru focuri de armă au fost auzite. Martorul a văzut o lumină dintr-o lampă întinsă pe drum. Apoi a auzit sunetul cuiva rulând pe drum și vocea unui om strigând "Stop, stop", de mai multe ori. Acest lucru a fost urmat de un flash și un bang. El a auzit un strigăt sălbatic și totul a mers liniștit. Teamă pentru siguranța lui, martorul s-a ascuns în spatele unui copac. A auzit mai mult împușcare, cinci până la zece împușcări. După câteva minute, el a auzit un motor de mașini a fost pornit și masina, brunish cu un acoperiș vinil negru, a condus peste el, fără luminile sale aprinse. S-a dus la un vecin care s-a întors cu el la locul unde au găsit două cadavre, au contactat poliția. La prima lumină, un detectiv agent a vizitat scena și a inspectat cadavrele care erau la aproximativ 50 de metri separate. A aranjat să examineze scena, fotografiat și cartografat. Organismele au fost identificate. Poliția a vizitat familiile McCartney și Farmer în aceeași zi. În aceeași zi, mașina lui Colm McCartney a fost găsită de foc la jumătate de mile de la locul faptei. Apoi a fost stabilită prin analize balistice că trei arme de foc au fost folosite și că armele au fost folosite în alte incidente. Poliția credea că crimele au fost efectuate de o organizație paramilitară loială extremă, reacționând la o crimă a unui protestant local. Ei nu au avut nici o îndoială că bărbații care au oprit patrula de poliție au fost direct legati de crime, dacă nu chiar ucigașii reali. Un raport a fost depus de poliție directorului procurorului public la 17 februarie 1976. Se pare că rezidentul local care a asistat la împușcătura nu a apărut la cerere, nici declarația lui nu a fost pusă la dispoziție din cauza deciziei unui ofițer de poliție de a-și proteja identitatea. Reclamantul a susținut că există îngrijorări în ceea ce privește atenția anchetei inițiale. El a declarat că ocupanții celor două mașini care au venit pe cele două organisme nu au fost solicitate să dea o declarație poliției sau la cerere. Din cauza metodei utilizate (un VCP administrat de persoane în uniformă), au existat acuzații de coluziune a forței de securitate făcute la momentul împușcării. Investigațiile cu privire la McCaughey și Weir Investigația nu s-a încheiat și a devenit activ în 1978, când un preot catolic părinte Hugh Murphy a fost răpit de paramilitari loiali care intenționează să-l folosească ca ostatic față de IRA. Poliția a arestat un polițist de rezervă William McCaughey, care, în cursul interogatoriului, a dezvăluit rolul său în răpirea preotului și într-o varietate de alte incidente paramilitare loialiste. McCaughey a numit, de asemenea, un ofițer de poliție ca fiind implicat într-o serie de incidente. El a menționat în special un paramilitar cunoscut ca fiind implicat în crimele Altnamachin. În timp ce acest paramilitar a fost arestat și intervievat de poliție în mai multe ocazii, Guvernul a declarat că nu exista nici un dosar că el a fost intervievat în special despre crimele Altnamachin. Ofițerul de poliție a fost arestat și interogat, printre altele , despre rolul său în crimele lui McCartney și Farmer. El nu a făcut admiteri. El a fost acuzat de alte infracțiuni grave, a demisionat de la poliție și a fost ulterior condamnat și condamnat. Revelările lui McCaughey au dat naștere anchetelor în unsprezece cazuri specifice, unele dintre care au fost legate în ceea ce privește identitatea celor implicați, modus operandi sau în virtutea examinărilor balistice ale armelor utilizate. Nouă suspecți au fost arestat în total, inclusiv cinci ofițeri de poliție și toate au fost în cele din urmă acuzate de infracțiuni. Unul dintre cei implicați a fost un ofițer de poliție John Weir, care a fost numit implicat în uciderea unui comerciant numit Strathearn în Ahoghill în aprilie 1977: el a fost condamnat pentru acea crimă în iunie 1980 și condamnat la închisoare pe viață. Guvernul a declarat că atât McCaughey, cât și Weir au refuzat să numească cele două paramilitare loialiste implicate și cu ei în uciderea, cu excepția cazului în care au primit imunitate de la urmărire penală. Poliția și autoritatea de urmărire a luat decizia înaintea procesului de a nu intra în niciun proces de negociere cu Weir și McCaughey. În timp ce amândoi au fost abordați de poliție după condamnarea lor pentru a vedea dacă în această etapă vor da dovezi împotriva paramilitarilor loialiști, fiecare a refuzat din nou să facă acest lucru cu excepția cazului în care a existat ceva pentru ei înșiși. Guvernul a declarat că în perioada în care Weir a fost reținut a fost intervievat în multe ocazii. La 1 februarie 1993, John Weir a fost eliberat din închisoare. În ianuarie 1999, el a formulat o declarație unui jurnalist care a afirmat că RUC și Regimentul de Apărare al Ulsterului („UDR”) au fost coluși cu paramilitari loiali din zona Portadown la mijlocul anilor 1970. Această declarație a fost publicată în ziarul Duminică Times în martie 1999. A fost obținută de Centrul Patrick Finucane, o organizație non-guvernamentală a drepturilor omului din Derry („Centrul”). Declarația lui John Weir a făcut acuzații detaliate cu privire la coluziunea forței de securitate cu paramilitari loialiști într-o serie de incidente. El a susținut, printre altele, că consilierul RUC Reserve Laurence McClure i-a spus că McClure și Robert McConnell, un membru al UDR, împreună cu membrii Forței Voluntare din Ulster (“UVF”), o organizație paramilitară loială proscrisă, au fost implicați în uciderea lui Colm McCartney și Sean Farmer. De asemenea, declarația a făcut legături între atacul împotriva Barului Donnelly și alte atacuri presupuse efectuate de membrii forțelor de securitate, atât RUC, cât și UDR, și paramilitari loiali. Acest grup a folosit fermă din Glennane deținută de James Mitchell, un reservist RUC, ca bază de care să efectueze atacuri împotriva catolicilor și naționaliștilor. Alte atacuri au inclus omorarea lui John și Brian Reavey și rănirea lui Anthony Reavey în casa lor la 4 ianuarie 1976 (a se vedea cererea nr. 34640/04); atacul împotriva Barului Donnelly în care Trevor Brecknell, Michael Donnelly și Patrick Donnelly au fost uciși (a se vedea cererea nr. 32457/04); uciderea lui Joseph, Barry și Declan O’Dowd și rănirea Barney O’Dowd (a se vedea cererea nr. 34622/04); și atacul asupra Barului Rock în care Michael McGrath a fost grav rănit (vezi cererea nr. 34651/04). Weir a legat, de asemenea, aceste atacuri la bombardamentele din Dublin și Monaghan în care 33 de oameni au fost uciși în Republica Irlandei. La sau aproximativ 10 iunie 1999, RTE, un canal de televiziune irlandez, a transmis un program de televiziune care conține acuzații de implicare a forțelor de securitate la o serie de decesuri, inclusiv a Trevor Brecknell. Weir a făcut acuzații cu privire la acest program că membrii RUC și UDR au fost implicați direct în atacul împotriva Barului Donnelly. Un program BBC Spotlight a produs un documentar similar. Aceste acuzații au atras o atenție considerabilă pe ambele părți ale frontierei irlandeze și au devenit subiectul anchetei de poliție în ambele jurisdicții. Guvernul a declarat că ancheta de poliție din Irlanda de Nord se concentrează pe determinarea dacă acuzațiile de Weir ar trebui evaluate ca fiind suficient de credibile pentru a solicita o anchetă deplină. Ei au obținut de la jurnalistul o transcriere editată a interviului cu Weir. În timp ce locul său era necunoscut de RUC, Weir s-a întâlnit cu ofițeri de poliție irlandezi în Ambasada Irlandeză la 15 aprilie 1999. O copie a declarației sale a fost furnizată de Garda la RUC, împreună cu o declarație suplimentară făcută de Weir la un alt jurnalist din 3 februarie 1999. Poliția a analizat materialele disponibile și a încercat să identifice personalitățile care urmează să fie intervievate. A devenit evident că unele au murit și că altele, locuind în străinătate, nu au putut fi urmărite. O serie de șapte interviuri au fost desfășurate, sub precauție, între iulie și decembrie 2001, dintre persoanele care se află în centrul contului lui Weir, care ar putea fi urmărite. Interviurile au urmat formatul acuzațiilor lui Weir care au fost puse la interviu pentru răspunsul său. Răspunsul predominant a fost negarea oricărui implicare și susține că Weir a fost fals. Nu au fost făcute admiteri de către orice interviu. Interviuri au fost, de asemenea, efectuate cu personalități mai puțin centrale și cu ofițerii de poliție implicați în interviu Weir în 1978. Ultimul a declarat că Weir nu a menționat subiectele care au fost supuse în prezent. Printre cei intervievați de poliție în cursul anchetei preliminare cu privire la acuzațiile lui Weir, o persoană a fost interogată cu privire la crimele Altnamachin. El a refuzat orice implicare și nu a făcut nicio admitere. Întâlnirile au fost organizate în mod regulat cu omologii RUC din Republica Irlandei și au cooperat, de asemenea, cu ancheta judiciară înființată în Republica Irlanda în cazul bombardamentelor din Dublin și Monaghan (a se vedea descrierea anchetei în Brecknell) Cazul menționat mai sus). Printre aspectele despre care echipa RUC a furnizat informații la anchetă erau informații despre balistici, care au legat unele dintre armele folosite la mai mult de un incident. În februarie 2000 un raport substanțial a fost compilat de RUC pentru Garda care se ocupă de acuzațiile Weir. cu o descriere a anchetei din 1978 asupra lui McCaughey, Weir și alții. Acesta a concluzionat că ancheta va continua, dar că credibilitatea sa este în îndoială. Potrivit Guvernului, în ciuda anchetelor efectuate, locul în care Weir nu a putut fi urmărit. Acest raport nu a fost dezvăluit pe măsură ce ancheta a continuat. Un raport intern al CRU din 27 februarie 2001 a concluzionat că ar fi necesar să se interogheze pe Weir înainte de a putea fi finalizat în ceea ce privește credibilitatea acuzațiilor sale: acest interviu nu a fost posibil, deoarece locul său nu era cunoscut. Raportul a remarcat absența unor menții anterioare a acuzațiilor înainte de 1999 și că majoritatea ceea ce a spus a fost audierea și speculația. Cerințe făcute de Ambasada Britaniei din Nigeria (unde avea o adresă cunoscută) și serviciul de informații penale și alții nu au reușit să localizeze Weir. Contactul a fost făcut cu Garda și secretariatul anchetei privind bombardamentele din Dublin și Monaghan fără rezultat pozitiv. Echipa de Reexaminare a Crimei Serioase („SCRT”) a fost înființată în martie 2004, cu responsabilități, inclusiv revizuirea tuturor crimelor istorice prin evaluarea cazului pentru oportunitățile de demonstrare și investigație. O evaluare preliminară a cazului a fost efectuată de un inspector șef, care a auditat toate informațiile și documentația cunoscute. S-a remarcat că dosarul furnizat de Centru a inclus declarații de martori civili care se presupunea că au întâlnit organismele care au urmat crimele. CRT a încercat fără succes să obțină acces la aceste materiale. Având în vedere evaluarea preliminară, cazul a fost trimis la Echipa de Cerere Historică („HET”). La 28 aprilie 2006, un superior investigator a raportat asupra analizei suplimentare; au fost identificate o serie de linii potențiale de anchetă și au formulat recomandări, inclusiv că HET ar trebui să intervieze în mod larg Weir. Această recomandare a fost aprobată. Directorul HET de Investigații, detectivul șef al poliției londoneze James, a preluat supravegherea personală a anchetei care a progresat prin primele trei din cinci etape ale procesului HET (colectarea tuturor materialelor relevante; evaluarea investigațiilor până în prezent; revizuirea dovezilor, cu informații și surse deschise și nepolitice, împreună cu o întâlnire cu familiile victimelor atacului). Având în vedere că au fost identificate o serie de oportunități de investigație și care urmează să fie urmărite, cazul va continua să fie prelucrat de HET, care a fost pus în contact cu Weir de către Centru. Guvernul a susținut că, dacă au fost găsite vreo dovadă de implicare a poliției în crime, biroul Ombudsmanului Poliției pentru Irlanda de Nord ar fi atunci implicat. Au existat contacte între poliție și membrii familiei, avocatii lor sau Centrul. În special, au existat întâlniri la 21 ianuarie 2000 cu comisarul șef McCann; la 19 decembrie 2001 cu inspectorul detectiv Aiken și în noiembrie 2002 cu inspectorul Williamson și în iunie și august 2004 cu agentul șef; membrii HET s-au întâlnit cu familiile sau reprezentanții lor la 30 martie și 25 mai 2006; și au existat, de asemenea, o corespondență extinsă cu familiile sau reprezentanții acestora. Cererea de reexaminare judiciară cu privire la inadecvarea anchetei A se vedea Brecknell , citată mai sus . Rapoarte ale comisiilor independente de anchetă (Republica Irlandei) A se vedea Brecknell , citată mai sus . COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 2 din Convenție că Regatul Unit nu a efectuat o anchetă oficială eficace cu privire la acuzațiile formulate în 1999 de John Weir care a afirmat implicarea RUC în uciderea fratelui solicitant. Ancheta efectuată de RUC/PSNI nu a fost independentă necesară de cei implicați în evenimente; ancheta privind credibilitatea acuzațiilor lui John Weir nu a fost eficace, deoarece nu a fost capabilă să identifice și să pedepsească cei responsabili; a fost o întârziere nejustificată în progresul anchetei și nu a fost urmărită cu expediție rezonabilă; ancheta nu a fost deschisă examinării publice și rudele afectate de credibilitatea sau altfel a afirmațiilor lui John Weir nu au avut acces suficient la anchetă pentru a le permite să își protejeze interesele legitime. De asemenea, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 13 din Convenție din cauza lipsei unui remediu eficace, susținând că decizia Casei Lordilor din 11 martie 2004 în cazul McKerr c. Secretarul de Stat pentru Irlanda de Nord a eliminat orice remediu intern pentru acuzațiile sale că ancheta în vigoare a încălcat art. 2 din Convenția. Reclamantul s-a plâns de lipsa unei investigații adecvate cu privire la acuzațiile formulate de Weir cu privire la moartea fratelui său, invocând articolele 2 și 13 din Convenție care prevede în mod relevant: art. 2: „1. Dreptul tuturor la viață este protejat prin lege.” art. 13: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” Regula de șase luni (art. 35 § 1 din Convenție) Curtea constată că argumentele Guvernului și reclamantei cu privire la acest punct sunt identice cu cele prezentate în cazul Brecknell citat mai sus. Din aceleași motive, respinge obiecția preliminară. Substanța cauzei Premier Repetirea depunerii părților în cazul Brecknell Cazul, citat mai sus, cu excepția cazului în care reclamantul a depus, după cum este relevant în cazul său, faptul că el a remarcat că nu au fost puse la dispoziție la cerere și familia lui Colm McCartney nu au fost conștienți de aceasta până în 2002 și nu au fost furnizate o copie. El a remarcat, de asemenea, că guvernul nu face nici o referire la sosirea la locul faptului în urma urmei a două mașini; dintre cei șase ocupanți care au raportat împușcarea la poliție, niciunul nu a fost intervievat. Nici nu a existat nici un apel de martori la împușcarea pentru a veni înainte. El a susținut că în investigația din 1978 RUC nu a identificat persoana identificată de Weir ca fiind implicată în uciderea lui Colm McCartney, ceea ce a arătat inadecvația anchetelor anterioare care au constituit contextul plângerilor referitoare la ancheta privind plângerile ulterioare ale lui Weir. Având în vedere plângerile reclamantei și argumentele părților, Curtea constată că survin întrebări serioase de fapt și de drept, ale căror determinare ar trebui să depinde de examinarea fondului. Cererea nu poate fi considerată în mod evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu au fost stabilite alte motive de declarare inadmisibilă. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea admisibilă, fără a se judeca în fondul cauzei. Fatoș Aracı Josep Casadevell Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă