ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 677/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.N.R.D.E a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.N.T.G.N.T. SA, obligarea acesteia la plata creanței certe, lichide și exigibile, în cuantum total de 1.704.076,57 RON, reprezentând tarif regularizare aferent anului 2008 pentru licența de dispecerizare din 2006 acordată de A.N.R.E., și actualizarea debitului în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că autoritatea pârâtă a refuzat plata facturii fiscale cu debitul menționat, precizând, prin adresa din 26 iulie 2010, că nu există bază legală pentru achitarea acestei facturi.

Reclamanta a susținut că între părți există un istoric procesual centrat tocmai pe neplata de către pârâta S.N.T.G.N.T. SA a tarifului licenței de dispecerizare a gazelor naturale din 13 ianuarie 2006, acordată prin decizia președintelui A.N.R.G.N. din 13 ianuarie 2006 după expirarea licenței de dispecerizare din 25 iulie 2001 acordată prin decizia președintelui A.N.R.G.N. din 25 iulie 2001, menționând decizia nr. 3304/2010 a Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Reclamanta a arătat că activitatea de dispecerizare desfășurată de pârâtă este definită la art. 3 pct. 22 din Legea gazelor, corelativ aceasta desfășoară și activitatea de tranzit a gazelor naturale definită la art. 27 al aceleiași legi.

Pct. 35 al art. 3 din Legea gazelor definește licența, art. 46 din Legea gazelor enumera tipurile de licențe, între acestea licența de dispecerizare fiind stipulată în mod distinct de licența de tranzit, iar art. 9 din Regulamentul pentru acordarea licențelor în sectorul gazelor naturale prevede în mod distinct cele două licențe, de tranzit și de dispecerizare. În speță, pârâta nu a achitat decât tariful de dispecerizare aferent activității de transport, dar cantitatea de gaze naturale dispecerizată conține cantitatea de gaze naturale transportate și cantitatea de gaze naturale tranzitate. În concluzie, reclamanta a susținut că, în cauză, pârâta trebuie să plătească tariful aferent dispecerizării gazelor naturale tranzitate, acesta fiind izvorul obligației pârâtei, celor două activități le corespund tarife distincte a căror facturare se face distinct și, prin urmare, pârâta debitoare S.N.T.G.N.T.

SA are obligația de a achita regularizarea licenței de dispecerizare, în cuantum de 1.704.076,57 RON, conform facturii din 5 iulie 2010 reprezentând dispecerizarea realizată aferentă tranzitului de gaze naturale realizat de S.N.T.G.N.T. SA. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, față de prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, adresa invocată de reclamantă (din 27 martie 2012) cu titlu de plângere prealabilă reprezentând de fapt o punere în întârziere pentru plata unor sume de bani stabilite printr-o decizie a instanței, sume care au fost achitate în totalitate de S.N.T.G.N.T. SA; excepția tardivității acțiunii, întrucât S.N.T.G.N.T.

SA a refuzat la plată factura din 5 iulie 2010 la data de 26 iulie 2010, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 9 mai 2012. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că factura în cauză a fost refuzată la plată de S.N.T.G.N.T. SA, prin adresa din 20 iulie 2010, întrucât, așa cum rezultă din rapoartele transmise de S.N.T.G.N.T.

SA la A.N.R.E., cantitatea transportată și dispecerizată în anul 2008 a fost de 13.594.223,551 mii mc și nu cantitatea stabilită prin factura din 5 iulie 2010. 2. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5354 din 28 septembrie 2012, a respins excepția inadmisibilității și excepția tardivității ca neîntemeiate; a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 1.704.076,57 RON, reprezentând tarif regularizare aferent anului 2008 pentru licența de dispecerizare din 2006, sumă ce va fi actualizată la data plății efective cu rata inflației.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepția inadmisibilității, prima instanță a observat că reclamanta a emis factura fiscală din 5 iulie 2010 cu referire la suma de 1.704.076,57 RON pe care pârâta a refuzat să o plătească, fapt comunicat reclamantei prin adresa din 20 iulie 2010. Reclamanta a respectat procedura prealabilă prin adresa A.N.R.E. din 27 martie 2012 prin care a cerut pârâtei să-i plătească suma datorată. Referitor la excepția tardivității, prima instanță a reținut că pârâta nu i-a răspuns reclamantei la adresa din 27 martie 2012 deși trebuia să răspundă în termen de 30 de zile, respectiv până la 26 aprilie 2012, dată de la care curge termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, or cererea a fost introdusă la 14 mai 2012 înăuntrul acestui termen.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că pârâta este titulara a două licențe distincte pentru activitățile specifice pe care le desfășoară în sectorul gazelor naturale, respectiv: - Licența de tranzit al gazelor naturale din 17 ianuarie 2001 (în vigoare); - Licența de dispecerizare a gazelor naturale din 13 ianuarie 2006, acordată prin decizia președintelui A.N.R.G.N. din 13 ianuarie 2006 după expirarea licenței de dispecerizare din 25 iulie 2001 acordată prin decizia președintelui A.N.R.G.N. din 25 iulie 2001. Aceste activități și, respectiv licențe, corespund obiectului de activitate al pârâtei, astfel cum este prevăzut la art. 6 din actul statutar al societății, respectiv H.G. nr. 334/2000 privind reorganizarea S.N.G.N.R.

SA. Fiecăreia dintre aceste licențe îi sunt aplicabile tarife anuale distincte, tarife care sunt calculate de instituție în baza prevederilor anexei nr. 8 la Regulamentul pentru acordarea licențelor în sectorul gazelor naturale în care sunt prevăzute tarife distincte aferente activităților de tranzit și dispecerizare. Prin decizia nr. 3304 din 22 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a obligat pârâta S.N.T.G.N.T.

SA la plata către reclamantă a sumei totale de 6.696.373,73 RON din care debitul principal, tarif aferent licenței de dispecerizare în cuantum de 4.555.285,63 RON și penalități în cuantum de 2.141.088,10 RON, sumă actualizată cu rata inflației la data plății; Înalta Curte a reținut în motivare că pârâta deține două licențe distincte pentru activitatea de transport și pentru activitatea de dispecerizare și fiecare activitate desfășurată este distinctă, deși interdependente una față de cealaltă, licența fiind acordată separat în baza unor documente diferite și pe cale de consecință pentru fiecare activitate transport și dispecerizare desfășurată în baza unei licențe diferite se calculează două tarife distincte, cu atât mai mult cu cât perioada de valabilitate a celor două licențe este diferită.

În urma controlului Curții de Conturi realizat în anul 2010 prin decizia din 2011 la punctul 4.2 din aceasta s-a reținut ca abatere „nefacturarea pentru activitatea de dispecerizare a regularizării tarifelor anuale datorate de S.N.T.G.N.T. SA în funcție de cantitățile de gaze naturale efectiv dispecerizate, astfel în anul 2008, conform adresei din 24 februarie 2009 a fost dispecerizată cantitatea de 33.678.403,980 mii mc gaze naturale”. Reclamanta a emis factura din 5 februarie 2008 în valoare de 1.428.015 RON pentru cantitatea de 15.355.000 mii mc, iar pentru diferența de 18.323.403,98 mii mc nu a fost facturat și implicit recuperat tariful aferent. În anul 2009, conform adresei din 11 iunie 2010 a fost dispecerizată cantitatea de 26.453.974 mii mc (11.573.740 mii mc, cantitatea transportată și 14.880.234,044 mii mc cantitate tranzitată) gaze naturale pentru care nu a fost facturat și implicit recuperat tariful aferent.

În timpul auditului, pentru cantitatea de 18.323.403,98 mii mc a fost calculat tariful aferent în sumă de 1.704.076,57 RON (0,093 RON/ u.m. x 18.323.403,98 mii mc) pentru recuperarea căruia a fost emisă factura din 5 iulie 2010 iar pentru cantitatea de 26.453.974 mii mc a fost calculat tariful aferent în sumă de 2.460.219 RON (0,093x26.453.974 mii). Pârâta a refuzat plata facturii menționate, precizând, prin adresa din 26 iulie 2010, că nu există bază legală pentru achitarea facturii fiscale menționate, aceasta achitând doar tariful de dispecerizare aferent activității de transport, dar, cantitatea de gaze naturale dispecerizată conține cantitatea de gaze naturale transportate și cantitatea de gaze naturale tranzitate.

Activitatea de tranzit a gazelor naturale are ca obiect activitatea de dispecerizare, întreținere și exploatare a conductelor magistrale dedicate și a instalațiilor tehnologice aferente acestora, destinate transportului gazelor naturale provenite din Federația Rusă, și care tranzitează România prin zona Dobrogei spre culoarul balcanic. În momentul în care se realizează activitatea de tranzit a gazelor naturale, se realizează și activitatea de dispecerizare a gazelor naturale. Prin urmare, pârâta are obligația de a plăti tariful aferent dispecerizării gazelor naturale tranzitate. 3. Recursul formulat de pârâta S.N.T.G.N.T. SA împotriva sentinței nr. 5354 din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel București Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. 3.1. Recurenta arată că factura fiscală de regularizare din 5 iulie 2010 a fost întocmită în mod greșit, pornind de la premisa falsă conform căreia în anul 2009 cantitatea de gaze naturale efectiv transportată și dispecerizată a fost de 33.678.403,98 mii mc. Cantitatea de gaze naturale transportată și dispecerizată pentru care se calculează tarifele de licență se declară pe propria răspundere de către operatorii licențiați, conform pct. 4 Anexa nr. 8 din H.G. nr. 784/2000. Pentru anul 2008, recurenta a estimat cantitatea de 15.355.000 mii mc, pentru care a achitat suma de 1.428.015 RON reprezentând tarif anual licență, dispecerizare gaze naturale. Cantitatea efectiv transportată și dispecerizată pentru anul 2008 a fost de 13.594.551 mii mc.

În urma pronunțării deciziei nr. 3304 din 22 iunie 2010 a Înaltei curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, recurenta a achitat suma de 1.428.015 RON tarif de dispecerizare, deoarece instanța de judecată a considerat că se desfășoară două activități autonome, chiar dacă acestea sunt interdependente una față de cealaltă. Factura din 5 iulie 2010 a fost refuzată la plată, deoarece cantitatea transportată și dispecerizată în anul 2008 a fost de 13.594.223,551 mii mc, rezultând o diferență de 10.609,965 mii mc. 3.2. Soluția instanței de fond este criticată și din perspectiva greșitei respingeri a excepției de inadmisibilitate a acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și a excepției tardivității formulării acțiunii.

Adresa din 27 martie 2012 se referă la plata unor sume de bani stabilită prin hotărâre judecătorească și nu la sumele avute în vedere prin cererea de chemare în judecată în prezenta cauză. 3.3. Prima instanță nu a făcut aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei. Tarifele de licență aferente transportului și dispecerizării gazelor naturale se plătesc pentru cantitatea de gaze naturale transportată și dispecerizată. Tariful de licență aferent tranzitului gazelor naturale se achită pentru capacitatea de gaze naturale contractată, iar în cantitatea de gaze dispecerizată nu este inclusă și cantitatea de gaze tranzitată. Până la data controlului Curții de Conturi, intimata A.N.R.E. nu a considerat că în cantitatea de gaze dispecerizată este inclusă și cantitatea de gaze tranzitată pentru a percepe tarif de dispecerizare.

Licențele de transport și de dispecerizare nu au condiții de valabilitate asociate. 4. Apărările formulate de intimata-reclamantă A.N.R.D.E Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurenta are obligația să achite două tarife distincte, conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3304/2010. Se mai arată că recurenta confundă obiectul cererii de chemare în judecată care reprezintă obligarea la plata sumei de 1.704.076,57 RON, valoarea cantității de gaze naturale dispecerizate ca urmare a tranzitului efectuat. Obiecția referitoare la diferența de 10.609,965 RON nu a fost expusă în dosarul de fond. Singura obiecție care a fost dezvoltată de recurentă a fost cea referitoare la cantitatea de 18.323.403,980 mii mc dispecerizată ca urmare a tranzitului efectuat.

Cu privire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, se arată că aceasta a fost în mod corect respinsă, ca urmare a îndeplinirii plângerii prealabile prin adresa din 27 martie 2012. II. Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată Recursul este nefondat. 1.1. Obiectul prezentei acțiuni este obligarea S.N.T.G.N.T. SA la plata sumei de 1.704.076,57 RON reprezentând tarif regularizare aferent anului 2008, pentru licența de dispecerizare din 2006 acordată de A.N.R.E. La dosarul de fond se regăsește adresa din 12 ianuarie 2012 emisă de S.N.T.G.N.T. SA, prin care se recunoaște că reclamanta a efectuat plângerea prealabilă, arătându-se că: „prin plângerea prealabilă din 14 decembrie 2011 înregistrată la A.N.T.G.N.

S.N.T.G.N.T. SA din 16 decembrie 2011, afirmați că datorăm A.N.R.E. suma de 1.704.076,67 RON reprezentând regularizarea tarifului pentru licența de dispecerizare aferentă anului 2008”. Împrejurarea indicării unui alt înscris doveditor al formulării plângerii prealabile de către judecătorul fondului, nu conduce la modificarea soluției adoptate în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii. Excepția de tardivitate a formulării acțiunii a fost respinsă în mod corect de prima instanță, acțiunea fiind introdusă în termenul prevăzut de art. 8 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, cu respectarea prevederilor art. 7 din același act normativ. 1.2. Pe fondul pricinii, se constată că diferența în minus de 10.609,965 mii mc nu a fost invocată ca apărare în fața primei instanțe, ci pentru prima dată în recurs, motiv pentru care nu poate fi luată în considerare.

Este adevărat că recurenta a estimat că va transporta și dispeceriza în anul 2008 cantitatea de gaze naturale de 15.355.000 mii mc, însă aceasta este numai o presupunere a societății. Din actele dosarului rezultă că această cantitate a fost de 33.678.403,980 mii mc, pentru care recurenta este obligată să plătească tariful licenței de dispecerizare. Cantitatea de 33.678.403,980 mii mc este împărțită în cantitatea aferentă transportului de 13.604.824,516 mii mc și din cantitatea aferentă tranzitului de 20.073.580,464 mii mc. Cum recurenta este obligată să achite tariful aferent activităților de transport și tranzit, în mod logic, aceasta trebuie să achite și tarifele activității de dispecerizare, pentru transport și tranzit.

2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.N.T.G.N.T. SA împotriva sentinței nr. 5354 din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2014.