ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 677/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 677/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

deduse judecății

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta A.N.R.D.E a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta S.N.T.G.N.T. SA, obligarea acesteia la plata creanței certe, lichide și

exigibile, în cuantum total de 1.704.076,57 RON, reprezentând tarif

regularizare aferent anului 2008 pentru licența de dispecerizare din 2006

acordată de A.N.R.E., și actualizarea debitului în raport cu rata inflației

aplicabilă la data plății efective.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că autoritatea pârâtă a refuzat plata facturii fiscale cu debitul

menționat, precizând, prin adresa din 26 iulie 2010, că nu există bază legală pentru

achitarea acestei facturi.

Reclamanta a susținut

că între părți există un istoric procesual centrat tocmai pe neplata de către pârâta

S.N.T.G.N.T. SA a tarifului licenței de dispecerizare a gazelor naturale din 13

ianuarie 2006, acordată prin decizia președintelui A.N.R.G.N. din 13 ianuarie

2006 după expirarea licenței de dispecerizare din 25 iulie 2001 acordată prin decizia

președintelui A.N.R.G.N. din 25 iulie 2001, menționând decizia nr. 3304/2010 a Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Reclamanta a arătat că

activitatea de dispecerizare desfășurată de pârâtă este definită la art. 3 pct.

22 din Legea gazelor, corelativ aceasta desfășoară și activitatea de tranzit a gazelor

naturale definită la art. 27 al aceleiași legi. Pct. 35 al art. 3 din Legea gazelor

definește licența, art. 46 din Legea gazelor enumera tipurile de licențe, între

acestea licența de dispecerizare fiind stipulată în mod distinct de licența de tranzit,

iar art. 9 din Regulamentul pentru acordarea licențelor în sectorul gazelor naturale

prevede în mod distinct cele două licențe, de tranzit și de dispecerizare.

În speță, pârâta nu a

achitat decât tariful de dispecerizare aferent activității de transport, dar cantitatea

de gaze naturale dispecerizată conține cantitatea de gaze naturale transportate

și cantitatea de gaze naturale tranzitate.

În concluzie, reclamanta

a susținut că, în cauză, pârâta trebuie să plătească tariful aferent dispecerizării

gazelor naturale tranzitate, acesta fiind izvorul obligației pârâtei, celor două

activități le corespund tarife distincte a căror facturare se face distinct și,

prin urmare, pârâta debitoare S.N.T.G.N.T. SA are obligația de a achita regularizarea

licenței de dispecerizare, în cuantum de 1.704.076,57 RON, conform facturii din

5 iulie 2010 reprezentând dispecerizarea realizată aferentă tranzitului de gaze

naturale realizat de S.N.T.G.N.T. SA.

Prin întâmpinare, pârâta

a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile,

față de prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu art. 7 din Legea

nr. 554/2004, adresa invocată de reclamantă (din 27 martie 2012) cu titlu de plângere

prealabilă reprezentând de fapt o punere în întârziere pentru plata unor sume de

bani stabilite printr-o decizie a instanței, sume care au fost achitate în totalitate

de S.N.T.G.N.T. SA; excepția tardivității acțiunii, întrucât S.N.T.G.N.T. SA a refuzat

la plată factura din 5 iulie 2010 la data de 26 iulie 2010, iar cererea de chemare

în judecată a fost înregistrată la data de 9 mai 2012.

Pe fondul cauzei, pârâta

a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că factura în cauză a

fost refuzată la plată de S.N.T.G.N.T. SA, prin adresa din 20 iulie 2010, întrucât,

așa cum rezultă din rapoartele transmise de S.N.T.G.N.T. SA la A.N.R.E., cantitatea

transportată și dispecerizată în anul 2008 a fost de 13.594.223,551 mii mc și nu

cantitatea stabilită prin factura din 5 iulie 2010.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5354 din 28

septembrie 2012, a respins excepția inadmisibilității și excepția tardivității ca

neîntemeiate; a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata

sumei de 1.704.076,57 RON, reprezentând tarif regularizare aferent anului 2008 pentru

licența de dispecerizare din 2006, sumă ce va fi actualizată la data plății efective

cu rata inflației.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la excepția

inadmisibilității, prima instanță a observat că reclamanta a emis factura fiscală

din 5 iulie 2010 cu referire la suma de 1.704.076,57 RON pe care pârâta a refuzat

să o plătească, fapt comunicat reclamantei prin adresa din 20 iulie 2010.

Reclamanta a respectat

procedura prealabilă prin adresa A.N.R.E. din 27 martie 2012 prin care a cerut pârâtei

să-i plătească suma datorată.

Referitor la excepția

tardivității, prima instanță a reținut că pârâta nu i-a răspuns reclamantei

la adresa din 27 martie 2012 deși trebuia să răspundă în termen de 30 de zile, respectiv

până la 26 aprilie 2012, dată de la care curge termenul de 6 luni prevăzut de

art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, or cererea a fost introdusă la

14 mai 2012 înăuntrul acestui termen.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut că pârâta este titulara a două licențe distincte pentru activitățile

specifice pe care le desfășoară în sectorul gazelor naturale, respectiv:

- Licența de tranzit al

gazelor naturale din 17 ianuarie 2001 (în vigoare);

- Licența de dispecerizare

a gazelor naturale din 13 ianuarie 2006, acordată prin decizia președintelui A.N.R.G.N.

din 13 ianuarie 2006 după expirarea licenței de dispecerizare din 25 iulie 2001

acordată prin decizia președintelui A.N.R.G.N. din 25 iulie 2001.

Aceste activități și,

respectiv licențe, corespund obiectului de activitate al pârâtei, astfel cum este

prevăzut la art. 6 din actul statutar al societății, respectiv H.G. nr. 334/2000

privind reorganizarea S.N.G.N.R. SA.

Fiecăreia dintre aceste

licențe îi sunt aplicabile tarife anuale distincte, tarife care sunt calculate de

instituție în baza prevederilor anexei nr. 8 la Regulamentul pentru acordarea licențelor

în sectorul gazelor naturale în care sunt prevăzute tarife distincte aferente activităților

de tranzit și dispecerizare.

Prin decizia nr. 3304

din 22 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a obligat pârâta S.N.T.G.N.T.

SA la plata către reclamantă a sumei totale de 6.696.373,73 RON din care debitul

principal, tarif aferent licenței de dispecerizare în cuantum de 4.555.285,63 RON

și penalități în cuantum de 2.141.088,10 RON, sumă actualizată cu rata inflației

la data plății;

Înalta Curte a reținut

în motivare că pârâta deține două licențe distincte pentru activitatea de transport

și pentru activitatea de dispecerizare și fiecare activitate desfășurată este distinctă,

deși interdependente una față de cealaltă, licența fiind acordată separat în baza

unor documente diferite și pe cale de consecință pentru fiecare activitate transport

și dispecerizare desfășurată în baza unei licențe diferite se calculează două tarife

distincte, cu atât mai mult cu cât perioada de valabilitate a celor două licențe

este diferită.

În urma controlului Curții

de Conturi realizat în anul 2010 prin decizia din 2011 la punctul 4.2 din aceasta

s-a reținut ca abatere „nefacturarea pentru activitatea de dispecerizare a regularizării

tarifelor anuale datorate de S.N.T.G.N.T. SA în funcție de cantitățile de gaze naturale

efectiv dispecerizate, astfel în anul 2008, conform adresei din 24 februarie

2009 a fost dispecerizată cantitatea de 33.678.403,980 mii mc gaze naturale”.

Reclamanta a emis factura

din 5 februarie 2008 în valoare de 1.428.015 RON pentru cantitatea de 15.355.000

mii mc, iar pentru diferența de 18.323.403,98 mii mc nu a fost facturat și implicit

recuperat tariful aferent.

În anul 2009, conform

adresei din 11 iunie 2010 a fost dispecerizată cantitatea de 26.453.974 mii mc (11.573.740

mii mc, cantitatea transportată și 14.880.234,044 mii mc cantitate tranzitată) gaze

naturale pentru care nu a fost facturat și implicit recuperat tariful aferent.

În timpul auditului, pentru

cantitatea de 18.323.403,98 mii mc a fost calculat tariful aferent în sumă de 1.704.076,57

RON (0,093 RON/ u.m. x 18.323.403,98 mii mc) pentru recuperarea căruia a fost emisă

factura din 5 iulie 2010 iar pentru cantitatea de 26.453.974 mii mc a fost calculat

tariful aferent în sumă de 2.460.219 RON (0,093x26.453.974 mii).

Pârâta a refuzat plata

facturii menționate, precizând, prin adresa din 26 iulie 2010, că nu există bază

legală pentru achitarea facturii fiscale menționate, aceasta achitând doar tariful

de dispecerizare aferent activității de transport, dar, cantitatea de gaze naturale

dispecerizată conține cantitatea de gaze naturale transportate și cantitatea de

gaze naturale tranzitate.

Activitatea de tranzit

a gazelor naturale are ca obiect activitatea de dispecerizare, întreținere și exploatare

a conductelor magistrale dedicate și a instalațiilor tehnologice aferente acestora,

destinate transportului gazelor naturale provenite din Federația Rusă, și care tranzitează

România prin zona Dobrogei spre culoarul balcanic.

În momentul în care se

realizează activitatea de tranzit a gazelor naturale, se realizează și activitatea

de dispecerizare a gazelor naturale.

Prin urmare, pârâta are

obligația de a plăti tariful aferent dispecerizării gazelor naturale tranzitate.

pârâta S.N.T.G.N.T. SA împotriva sentinței nr. 5354 din 28 septembrie 2012 a Curții

de Apel București

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ.

3.1. Recurenta arată că

factura fiscală de regularizare din 5 iulie 2010 a fost întocmită în mod greșit,

pornind de la premisa falsă conform căreia în anul 2009 cantitatea de gaze naturale

efectiv transportată și dispecerizată a fost de 33.678.403,98 mii mc.

Cantitatea de gaze naturale

transportată și dispecerizată pentru care se calculează tarifele de licență se declară

pe propria răspundere de către operatorii licențiați, conform pct. 4 Anexa nr. 8

din H.G. nr. 784/2000.

Pentru anul 2008, recurenta

a estimat cantitatea de 15.355.000 mii mc, pentru care a achitat suma de 1.428.015

RON reprezentând tarif anual licență, dispecerizare gaze naturale.

Cantitatea efectiv transportată

și dispecerizată pentru anul 2008 a fost de 13.594.551 mii mc.

În urma pronunțării deciziei

nr. 3304 din 22 iunie 2010 a Înaltei curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, recurenta a achitat suma de 1.428.015 RON tarif de dispecerizare,

deoarece instanța de judecată a considerat că se desfășoară două activități autonome,

chiar dacă acestea sunt interdependente una față de cealaltă.

Factura din 5 iulie 2010

a fost refuzată la plată, deoarece cantitatea transportată și dispecerizată în anul

2008 a fost de 13.594.223,551 mii mc, rezultând o diferență de 10.609,965 mii mc.

3.2. Soluția instanței

de fond este criticată și din perspectiva greșitei respingeri a excepției de inadmisibilitate

a acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și a excepției tardivității formulării

acțiunii.

Adresa din 27 martie

2012 se referă la plata unor sume de bani stabilită prin hotărâre judecătorească

și nu la sumele avute în vedere prin cererea de chemare în judecată în prezenta

cauză.

3.3. Prima instanță nu

a făcut aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Tarifele de licență aferente

transportului și dispecerizării gazelor naturale se plătesc pentru cantitatea de

gaze naturale transportată și dispecerizată.

Tariful de licență aferent

tranzitului gazelor naturale se achită pentru capacitatea de gaze naturale contractată,

iar în cantitatea de gaze dispecerizată nu este inclusă și cantitatea de gaze tranzitată.

Până la data controlului

Curții de Conturi, intimata A.N.R.E. nu a considerat că în cantitatea de gaze dispecerizată

este inclusă și cantitatea de gaze tranzitată pentru a percepe tarif de dispecerizare.

Licențele de transport

și de dispecerizare nu au condiții de valabilitate asociate.

de intimata-reclamantă A.N.R.D.E

Prin întâmpinare, intimata

a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta are obligația

să achite două tarife distincte, conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție

nr. 3304/2010.

Se mai arată că recurenta

confundă obiectul cererii de chemare în judecată care reprezintă obligarea la plata

sumei de 1.704.076,57 RON, valoarea cantității de gaze naturale dispecerizate ca

urmare a tranzitului efectuat.

Obiecția referitoare la

diferența de 10.609,965 RON nu a fost expusă în dosarul de fond.

Singura obiecție care

a fost dezvoltată de recurentă a fost cea referitoare la cantitatea de 18.323.403,980

mii mc dispecerizată ca urmare a tranzitului efectuat.

Cu privire la excepția

de inadmisibilitate a acțiunii, se arată că aceasta a fost în mod corect respinsă,

ca urmare a îndeplinirii plângerii prealabile prin adresa din 27 martie 2012.

II. Considerentele Înaltei

Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

Recursul este nefondat.

1.1. Obiectul prezentei

acțiuni este obligarea S.N.T.G.N.T. SA la plata sumei de 1.704.076,57 RON reprezentând

tarif regularizare aferent anului 2008, pentru licența de dispecerizare din 2006

acordată de A.N.R.E.

La dosarul de fond se

regăsește adresa din 12 ianuarie 2012 emisă de S.N.T.G.N.T. SA, prin care se recunoaște

că reclamanta a efectuat plângerea prealabilă, arătându-se că: „prin plângerea prealabilă

din 14 decembrie 2011 înregistrată la A.N.T.G.N. S.N.T.G.N.T. SA din 16

decembrie 2011, afirmați că datorăm A.N.R.E. suma de 1.704.076,67 RON reprezentând

regularizarea tarifului pentru licența de dispecerizare aferentă anului 2008”.

Împrejurarea indicării

unui alt înscris doveditor al formulării plângerii prealabile de către judecătorul

fondului, nu conduce la modificarea soluției adoptate în ceea ce privește excepția

inadmisibilității acțiunii.

Excepția de tardivitate

a formulării acțiunii a fost respinsă în mod corect de prima instanță, acțiunea

fiind introdusă în termenul prevăzut de art. 8 din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată, cu respectarea prevederilor art. 7 din același act normativ.

1.2. Pe fondul pricinii,

se constată că diferența în minus de 10.609,965 mii mc nu a fost invocată ca apărare

în fața primei instanțe, ci pentru prima dată în recurs, motiv pentru care nu poate

fi luată în considerare.

Este adevărat că recurenta

a estimat că va transporta și dispeceriza în anul 2008 cantitatea de gaze naturale

de 15.355.000 mii mc, însă aceasta este numai o presupunere a societății. Din actele

dosarului rezultă că această cantitate a fost de 33.678.403,980 mii mc, pentru care

recurenta este obligată să plătească tariful licenței de dispecerizare.

Cantitatea de 33.678.403,980

mii mc este împărțită în cantitatea aferentă transportului de 13.604.824,516 mii

mc și din cantitatea aferentă tranzitului de 20.073.580,464 mii mc.

Cum recurenta este obligată

să achite tariful aferent activităților de transport și tranzit, în mod logic, aceasta

trebuie să achite și tarifele activității de dispecerizare, pentru transport și

tranzit.

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.N.T.G.N.T. SA împotriva sentinței nr. 5354 din 28 septembrie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2014.