ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6648/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului Brăila reclamanta B.C.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S.,

anularea Ordinului nr. 6162 din 08 noiembrie 2012 emis de pârât privind

eliberarea sa din funcția de director al Liceului Tehnologic Însurăței, susținând

că acest ordin a fost emis cu încălcarea prevederilor legale în vigoare.

generat conflictul negativ de competență

Prin sentința civilă nr.

479 din 14 februarie 2013, Tribunalul Brăila a declinat judecarea cauzei în

favoarea Curții de Apel Galați. S-a apreciat, în esență, că obiectul litigiului

vizează un act emis de o instituție centrală, respectiv M.E.C.T.S.

Prin încheierea din

06 martie 2013, Curtea de Apel Galați a înaintat cauza spre competentă

soluționare Tribunalului Brăila, apreciind că în cauză sunt aplicabile

dispozițiile dispozițiile art. IV și 23 alin. (3) din Legea nr. 2/2013.

Tribunalul Brăila,

prin încheierea din 12 aprilie 2013, a luat act de ivirea conflictului negativ

de competență între Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila și a dispus

înaintarea dosarului având ca obiect anulare act administrativ Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

În baza art. 20 alin.

(1) pct. 2, art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată

că soluționarea prezentului conflict negativ de competență se face în favoarea

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Pentru

identificarea instanței competente material prezintă relevanță obiectul acțiunii

judiciare, bine stabilit de tribunal, respectiv

anularea Ordinului nr. 6162 din 08

noiembrie 2012 emis de M.E.C.T.S. prin care s-a dispus eliberarea reclamantei

din funcția de director al Liceului Tehnologic Însurăței.

Potrivit

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și

accesorii ale acestora, de până la 500.000 lei, se soluționează, în fond, de

tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai

mari de 500.000 lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se

prevede altfel”.

În

interpretarea și aplicarea dispozițiilor citate, în mod constant în

jurisprudență s-a reținut că prevederile respective stabilesc două criterii

pentru determinarea instanței competente, după cum actul administrativ

contestat are sau nu are caracater fiscal.

În

cazul actului administrativ nefiscal, competența materială se stabilește în

raport cu rangul local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să

fie soluționat de tribunal, când actul atacat este emis de un o autoritate

publică locală, respectiv, de curtea de apel, când actul atacat este emis de o

autoritate publică centrală.

Contrar celor reținute

de către Curtea de Apel Galați, Înalta Curte constată că dispozițiile Legii nr.

2/2013 nu sunt aplicabile în cauză, întrucât reclamanta nu are calitatea de

funcționar public.

Astfel, potrivit art.

256 din Legea nr. 1/2011, funcțiile de conducere din unitățile de învățământ

sunt de director și director adjunct, iar potrivit art. 257 alin. (1) din aceeași

lege, funcția de director și de director adjunct se ocupă prin concurs public

de către cadre didactice titulare, membre ale corpului național de experți în

management educațional.

Or, conform dispozițiilor

art. 6 lit. d) din Legea nr. 188/1999, prevederile Legii nr. 188/1999 nu se

aplică cadrelor didactice, prin urmare dispozițiile art. 4 și 23 alin. (3) din

Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în cauză

Înalta Curte constată

că Ordinul nr. 6162 din 08 noiembrie 2012 emis de M.E.C.T.S. este act

administrativ nefiscal, astfel că, în speță, competența de soluționare a cauzei

este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul

emitent al actului atacat.

Prin urmare, întrucât

potrivit art. l din H.G. nr. 81/2010, M.E.C.T.S., în calitate de emitent al

actului atacat, este organ de specialitate al administrației publice centrale,

competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Galați.

regulatorului de competență

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B.C.S. în contradictoriu cu

pârâtul M.E.N. în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.