ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6648/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brăila reclamanta B.C.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S., anularea Ordinului nr. 6162 din 08 noiembrie 2012 emis de pârât privind eliberarea sa din funcția de director al Liceului Tehnologic Însurăței, susținând că acest ordin a fost emis cu încălcarea prevederilor legale în vigoare. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin sentința civilă nr. 479 din 14 februarie 2013, Tribunalul Brăila a declinat judecarea cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

S-a apreciat, în esență, că obiectul litigiului vizează un act emis de o instituție centrală, respectiv M.E.C.T.S. Prin încheierea din 06 martie 2013, Curtea de Apel Galați a înaintat cauza spre competentă soluționare Tribunalului Brăila, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile dispozițiile art. IV și 23 alin. (3) din Legea nr. 2/2013. Tribunalul Brăila, prin încheierea din 12 aprilie 2013, a luat act de ivirea conflictului negativ de competență între Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila și a dispus înaintarea dosarului având ca obiect anulare act administrativ Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante În baza art. 20 alin. (1) pct. 2, art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că soluționarea prezentului conflict negativ de competență se face în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în raport de considerentele care vor fi expuse în continuare. Pentru identificarea instanței competente material prezintă relevanță obiectul acțiunii judiciare, bine stabilit de tribunal, respectiv anularea Ordinului nr. 6162 din 08 noiembrie 2012 emis de M.E.C.T.S. prin care s-a dispus eliberarea reclamantei din funcția de director al Liceului Tehnologic Însurăței.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 500.000 lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor citate, în mod constant în jurisprudență s-a reținut că prevederile respective stabilesc două criterii pentru determinarea instanței competente, după cum actul administrativ contestat are sau nu are caracater fiscal. În cazul actului administrativ nefiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de tribunal, când actul atacat este emis de un o autoritate publică locală, respectiv, de curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală. Contrar celor reținute de către Curtea de Apel Galați, Înalta Curte constată că dispozițiile Legii nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în cauză, întrucât reclamanta nu are calitatea de funcționar public.

Astfel, potrivit art. 256 din Legea nr. 1/2011, funcțiile de conducere din unitățile de învățământ sunt de director și director adjunct, iar potrivit art. 257 alin. (1) din aceeași lege, funcția de director și de director adjunct se ocupă prin concurs public de către cadre didactice titulare, membre ale corpului național de experți în management educațional. Or, conform dispozițiilor art. 6 lit. d) din Legea nr. 188/1999, prevederile Legii nr. 188/1999 nu se aplică cadrelor didactice, prin urmare dispozițiile art. 4 și 23 alin. (3) din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în cauză Înalta Curte constată că Ordinul nr. 6162 din 08 noiembrie 2012 emis de M.E.C.T.S. este act administrativ nefiscal, astfel că, în speță, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.

Prin urmare, întrucât potrivit art. l din H.G. nr. 81/2010, M.E.C.T.S., în calitate de emitent al actului atacat, este organ de specialitate al administrației publice centrale, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Galați. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta B.C.S. în contradictoriu cu pârâtul M.E.N. în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.