ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6546/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Învestit prin declinare, prin sentința nr. 1797

din 30 mai 2012, Tribunalul Brăila a declinat competența materială de

soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.N. și pe pârâții Ministerul

Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului Brăila în

favoarea Curții de Apel Galați și a dispus înaintarea dosarului acestei

instanțe.

Prin

sentința civilă nr. 100 din 14 mai 2013 Curtea de Apel Galați a declinat

competența de soluționare a cauzei având ca obiect anulare act administrativ,

promovată de reclamantul B.N., în contradictoriu cu pârâții Ministerul de

Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Brăila, în favoarea

Tribunalului Brăila și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație

și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Ivindu-se

conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2)

coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea

acestuia.

Înalta Curte constată

că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Brăila,

secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele arătate în

continuare.

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 1187/113/2012 petentul B.N. a

formulat contestație împotriva Ordinului nr. II/01590 din 15 mai 1993 emis de

Ministerul de Interne solicitând anularea acestuia și reintegrarea în funcția

avută precum și obligarea intimatei la plata de despăgubiri egale cu contravaloarea

salariilor pe care ar fi trebuit să le încaseze.

Potrivit prevederilor

art. 109 din Legea nr. 188/1999 cauzele care au ca obiect raportul de serviciu

al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios

administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin

lege competența altor instanțe.

Potrivit art. IV din

Legea nr. 2/2013, art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată în M. Of. al

României, partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările și completările

ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins:

„Cauzele care au ca

obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției

de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor

pentru care este stabilită prin lege competența altor instanțe”.

Potrivit prevederilor

art. 22 din Legea nr. 2/2013, procesele în primă instanță, precum și căile de

atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la

data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor inst

ațelor legal investite se judecă de instanțele devenite competente potrivit

prezentei legi.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza în fond este

Tribunalul Brăila, secția contencios administrativ și fiscal.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brăila, secția contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.N. și pârâții Ministerul de

Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Brăila, în favoarea

Tribunalului Brăila, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 octombrie 2013.