ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4603/2014

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei: Prin cererea înregistrată sub nr. 5330/91/2013 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul N.M., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Politiei Române prin Direcția Financiară, a formulat cerere de chemare în judecată solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 17.856 lei reprezentând echivalentul valorii financiare neimpozabile a normei de hrană pentru perioada de 24 luni, sumă actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății. 2.Hotărârile care au genera conflictul negativ de competență. 2.1. Prin Sentința civilă nr. 919 din 23 mai 2014 pronunțată în cauză de Tribunalul Vrancea s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Galați.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul Vrancea a reținut, în esență, că reclamantul contestă un act administrativ emis de o autoritate centrală, cerere care atrage competența Curții de Apel. 2.2. Prin Sentința civilă nr. 181 din 24 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 22 octombrie 2014, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind soluționarea acțiunii formulată de reclamantul N.M., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române prin Direcția Financiară, cu sediul în București, în favoarea Tribunalului Vrancea. S-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție București cu soluționarea conflictului negativ de competență intervenit între Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila.

Pentru a pronunța această soluție au fost avute in vedere dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată, in raport de calitatea de funcționar public al reclamantului. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante. Instanțele au fost investite cu cererea formulată de către reclamantul N.M., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Politiei Române prin Direcția Financiară, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 17.856 lei reprezentând echivalentul valorii financiare neimpozabile a normei de hrană pentru perioada de 24 luni, sumă actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății.

Înalta Curte constată că prezenta acțiune are ca obiect drepturi salariale ivite dintr-un raport de serviciu încheiat intre reclamant și pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, aflat sub incidența dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999. Legea nr. 188/1999 - la art. 1 alin. (1) „reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu”. Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

In raport de textele menționate anterior, se constată că a intervenit o unificare a competenței materiale în domeniul funcției publice la nivelul tribunalelor, fără a mai conta calitatea de autoritate centrală sau locală a instituției publice cu care s-a format raportul de serviciu. De asemenea, Înalta Curte reține și dispozițiile art. 1 din Legea nr. Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, care fac trimitere la dispozițiile Legii nr. 188/1999. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență: Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe N.M. și I.G.P.R. în favoarea Tribunalului Vrancea, secția a II a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2014.