ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2488/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința civilă nr. 2711 din 23 septembrie 2013, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată și l-a obligat la plata sumei de 800 RON reprezentând cheltuieli de judecată către pârâtă. 2. Cererea de recurs Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul C.T. a formulat recurs, solicitând casarea sau, după caz, modificarea sentinței recurate, ca netemeinică și nelegală. 2.1. Motivele de casare A invocat recurentul motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. 2.2.

Principalele argumente invocate Susține recurentul că soluția primei instanțe este netemeinică prin prisma modului eronat în care instanța a interpretat punctul de vedere al avocatului din decizia din 28 martie 2012, rezultând că avocatul în cauză a solicitat punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, nereținându-se că a participat împreună cu reprezentanții D.G.A.S.P.C. Argeș la vizita minorului C.A. A precizat recurentul că în mod eronat instanța a considerat susținerile pârâtei drept reale, fără a analiza actele doveditoare. De asemenea, a susținut recurentul că onorariul de avocat, la care a fost obligat, în raport cu munca desfășurată, este nedovedit, solicitând reducerea acestuia.

Totodată, a solicitat respingerea cererii pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, deoarece îi incumbă culpa în declanșarea acestui litigiu, prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a plângerii sale formulate la 7 martie 2012. 3. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar de U.N.B.R. a fost invocată nulitatea recursului, motivat de faptul că recurentul nu a motivat în termenul de recurs cererea. 4. Procedura de soluționare a recursului 4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 februarie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc.

civ. Ambele părți au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 24 martie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentului C.T. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. 4.2. Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Instanța de control judiciar a reținut că obiectul acțiunii judiciare demarate de recurentul-reclamant îl reprezintă anularea deciziei din 28 martie 2012 emisă de pârâta U.N.B.R., prin care a fost respinsă contestația reclamantului formulată împotriva hotărârii din 24 ianuarie 2012 emisă de Consiliul Baroului București, care a respins ca neîntemeiată sesizarea formulată de reclamant împotriva avocatului D.N.S. În pricina dedusă judecății recurentul-reclamant a sesizat existența unor abateri disciplinare săvârșite de avocatul D.N.S., la 19 august 2011, iar pârâtele, prin hotărârile emise, au respins contestațiile formulate de recurent.

Înalta Curte a constatat că între recurentul-reclamant și avocatul reclamat nu există un raport juridic, nefiind încheiat un contract de asistență judiciară cu acest avocat, pentru a putea răspunde disciplinar conform legii de exercitare a profesiei, ci, dimpotrivă, doamna avocat reclamată este apărătorul fostei sale soții, acționând numai în temeiul contractului de asistență judiciară încheiat cu fosta soție a reclamantului, cu care acesta are litigii. Analizând hotărârea instanței de primă jurisdicție, Înalta Curte a constatat că a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale, iar critica formulată de recurent nu va fi primită de instanța de control judiciar.

S-a susținut că în mod greșit s-a reținut prin decizia emisă de pârâtă că avocatul s-a aflat în executarea unei hotărâri judecătorești, aspecte care au fost menținute de instanța de control judiciar, însă ceea ce este esențial în cauză nu este titlul în baza căruia avocatul s-a aflat la data de 19 august 2011 la domiciliul minorului. Mai mult, instanța de control judiciar a constatat că în mod corect s-a reținut de instanța de primă jurisdicție că reclamantul nu a invocat motive de nulitate a hotărârilor atacate, ci aspecte subiective, care nu sunt motive de anulare a actelor administrative atacate.

Înalta Curte a constatat că pârâtul U.N.B.R., ca urmare a plângerii înregistrate la Barou împotriva avocatului reclamat, a urmat procedura prealabilă obligatorie prin demararea unei investigații pe aspectele sesizate, iar constatând că nu se susțin criticile formulate, precum și faptul că actul administrativ atacat întrunește condițiile de legalitate, în mod corect a emis hotărârea ce face obiectul acțiunii judiciare. Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, aceasta va fi menținută în integralitate. Văzând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc.

civ., va admite cererea și va dispune obligarea recurentului la plata acestor cheltuieli. 4.2.2. Soluția instanței de recurs . Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de C.T. împotriva sentinței civile nr. 2711 din 23 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Obligă recurentul C.T. să plătească intimatei U.N.B.R. suma de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2014.