ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2488/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2488/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Hotărârea pronunțată de instanța
de fond
Prin sentința civilă
nr. 2711 din 23 septembrie 2013, Curtea de Apel București a respins acțiunea
reclamantului, ca neîntemeiată și l-a obligat la plata sumei de 800 RON
reprezentând cheltuieli de judecată către pârâtă.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii
instanței de fond, reclamantul C.T. a formulat recurs, solicitând casarea sau,
după caz, modificarea sentinței recurate, ca netemeinică și nelegală.
2.1. Motivele de
casare
A invocat recurentul
motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 8 și
pct. 9 C. proc. civ.
2.2. Principalele
argumente invocate
Susține recurentul că
soluția primei instanțe este netemeinică prin prisma modului eronat în care
instanța a interpretat punctul de vedere al avocatului din decizia din 28
martie 2012, rezultând că avocatul în cauză a solicitat punerea în executare a
unei hotărâri judecătorești, nereținându-se că a participat împreună cu
reprezentanții D.G.A.S.P.C. Argeș la vizita minorului C.A.
A precizat recurentul
că în mod eronat instanța a considerat susținerile pârâtei drept reale, fără a
analiza actele doveditoare.
De asemenea, a
susținut recurentul că onorariul de avocat, la care a fost obligat, în raport
cu munca desfășurată, este nedovedit, solicitând reducerea acestuia.
Totodată, a solicitat
respingerea cererii pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, deoarece
îi incumbă culpa în declanșarea acestui litigiu, prin nesoluționarea într-un
termen rezonabil a plângerii sale formulate la 7 martie 2012.
Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă
la dosar de U.N.B.R. a fost invocată nulitatea recursului, motivat de faptul că
recurentul nu a motivat în termenul de recurs cererea.
Procedura de soluționare
a recursului
4.1. Cu privire la examinarea
recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză,
în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) noul C. proc. civ., a fost
analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de
ședință din data de 13 februarie 2014, în conformitate cu dispozițiile
art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Ambele părți au depus
puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității
în principiu a recursului.
Prin încheierea din 24
martie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului
întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate
și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentului C.T. ca fiind
admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și
a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2. Cu privire la fondul
recursului
4.2.1. Argumentele de
fapt și de drept relevante.
Instanța de control judiciar
a reținut că obiectul acțiunii judiciare demarate de recurentul-reclamant îl reprezintă
anularea deciziei din 28 martie 2012 emisă de pârâta U.N.B.R., prin care a fost
respinsă contestația reclamantului formulată împotriva hotărârii din 24
ianuarie 2012 emisă de Consiliul Baroului București, care a respins ca neîntemeiată
sesizarea formulată de reclamant împotriva avocatului D.N.S.
În pricina dedusă judecății
recurentul-reclamant a sesizat existența unor abateri disciplinare săvârșite de
avocatul D.N.S., la 19 august 2011, iar pârâtele, prin hotărârile emise, au respins
contestațiile formulate de recurent.
Înalta Curte a constatat
că între recurentul-reclamant și avocatul reclamat nu există un raport juridic,
nefiind încheiat un contract de asistență judiciară cu acest avocat, pentru a putea
răspunde disciplinar conform legii de exercitare a profesiei, ci, dimpotrivă, doamna
avocat reclamată este apărătorul fostei sale soții, acționând numai în temeiul contractului
de asistență judiciară încheiat cu fosta soție a reclamantului, cu care acesta are
litigii.
Analizând hotărârea instanței
de primă jurisdicție, Înalta Curte a constatat că a fost emisă cu respectarea dispozițiilor
legale, iar critica formulată de recurent nu va fi primită de instanța de control
judiciar. S-a susținut că în mod greșit s-a reținut prin decizia emisă de pârâtă
că avocatul s-a aflat în executarea unei hotărâri judecătorești, aspecte care au
fost menținute de instanța de control judiciar, însă ceea ce este esențial în cauză
nu este titlul în baza căruia avocatul s-a aflat la data de 19 august 2011 la domiciliul
minorului.
Mai mult, instanța de
control judiciar a constatat că în mod corect s-a reținut de instanța de primă jurisdicție
că reclamantul nu a invocat motive de nulitate a hotărârilor atacate, ci aspecte
subiective, care nu sunt motive de anulare a actelor administrative atacate.
Înalta Curte a constatat
că pârâtul U.N.B.R., ca urmare a plângerii înregistrate la Barou împotriva avocatului
reclamat, a urmat procedura prealabilă obligatorie prin demararea unei investigații
pe aspectele sesizate, iar constatând că nu se susțin criticile formulate, precum
și faptul că actul administrativ atacat întrunește condițiile de legalitate, în
mod corect a emis hotărârea ce face obiectul acțiunii judiciare.
Pentru aceste considerente,
constatând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, aceasta va fi
menținută în integralitate.
Văzând cererea de acordare
a cheltuielilor de judecată formulată de intimată, constatând incidența în cauză
a dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va admite cererea și va dispune
obligarea recurentului la plata acestor cheltuieli.
4.2.2.
Soluția instanței
de recurs
.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru
considerentele expuse,
în temeiul art. 496 noul C. proc.
civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive
de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori
potrivit art. 488 noul C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat
de C.T. împotriva sentinței civile nr. 2711 din 23 septembrie 2013 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.
Obligă recurentul C.T.
să plătească intimatei U.N.B.R. suma de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 mai 2014.