ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2964/2014

Analizând cererea de

obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte

constată că aceasta urmează a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:

Temeiul cererii de strămutare îl constituie

dispozițiile art. 37 alin. (2) C. proc. civ, referitoare la bănuiala legitimă,

respectiv îndoiala asupra imparțialității instanței pe rolul căreia se află

litigiul în care este parte cel care a cerut strămutarea. Drept urmare,

temeinicia cererii de strămutare este apreciată exclusiv prin raportare la

instanță.

La rândul său, art.

274 alin. (1) C. proc. civ. prevede că partea care cade în pretenții va fi

obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Împrejurarea că

judecătorii învestiți cu cererea de strămutare apreciază că soluționarea cauzei

respective poate fi făcută în condiții de obiectivitate la instanța inițial

sesizată, nu conduce la concluzia că intimatul are culpa procesuală la care se

referă art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta nu înseamnă

că petenții nu-și pot recupera cheltuielile de judecată pe care le-au făcut în

cererea de strămutare, numai că acestea urmează a fi avute în vedere cu ocazia

judecării fondului pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge cererea

formulată de petenții V.G., V.M., V.M. și V.A. privind strămutarea pricinii

care formează obiectul dosarului nr. 13458/245/2007* al Tribunalului Iași.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 octombrie 2014.

Procesat de GGC - AM