ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 24 iulie 2013, petentul A.D.G. a solicitat strămutarea

Dosarului nr. 138/317/2013 al Judecătoriei Târgu-Cărbunești.

Cererea va fi anulată ca netimbrată, pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. k) din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare,

cererile de strămutare se taxează cu 4 RON; iar conform O.G. nr. 32/1995, timbrul

judiciar ce se plătește pentru aceste cereri este de 0,3 RON.

Deoarece la cererea de strămutare nu au

fost anexate înscrisuri care să ateste plata taxelor judiciare de timbru, s-a dispus

citarea petentului cu mențiunea de a plăti suma de 4 RON taxă judiciară de timbru

și de a depune timbru judiciar de 0,3 RON.

Deși legal citat pentru acest termen de

judecată, petentul nu s-a prezentat în instanță și nu a depus la dosar acte care

să ateste îndeplinirea obligației legale privind taxele de timbru.

De aceea, conform art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997, potrivit căruia neîndeplinirea obligației de plată până la termenul

stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii și a art. 9 alin.

(2) din O.G. nr. 32/1995 care dispune că cererile pentru care se datorează timbru

judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător,

iar în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform

prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru, instanța va anula

cererea de strămutare ca netimbrată.

Analizând cererea de obligare a petentului

la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că aceasta urmează a fi

respinsă, pentru considerentele ce succed:

Temeiul cererii de strămutare îl constituie

dispozițiile art. 37 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la bănuiala legitimă,

respectiv îndoiala asupra imparțialității instanței pe rolul căreia se află litigiul

în care este parte cel care a cerut strămutarea. Drept urmare, temeinicia cererii

de strămutare este apreciată exclusiv prin raportare la instanță.

La rândul său, art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească

cheltuielile de judecată.

Împrejurarea că judecătorii învestiți cu

cererea de strămutare apreciază că soluționarea cauzei respective poate fi făcută

în condiții de obiectivitate la instanța inițial sesizată, nu conduce la concluzia

că petentul are culpa procesuală la care se referă art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta nu înseamnă că intimata nu-și poate

recupera cheltuielile de judecată pe care le-a făcut în cererea de strămutare, numai

că acestea urmează a fi avute în vedere cu ocazia judecării fondului pricinii.

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Anulează ca netimbrată cererea formulată

de petentul A.D.G. privind strămutarea pricinii care formează obiectul Dosarului

nr. 138/317/2013 al Judecătoriei Târgu Cărbunești.

Respinge

cererea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.