ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2431/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2431/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție la data de 23 iulie 2014, sub nr. 2812/1/2014,
petentul B.N. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1029 din 27 iunie 2014 a
Curții de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări
sociale, pronunțată în Dosarul nr. 4331/87/2013.
În motivare,
revizuentul a arătat că decizia mai sus menționată este potrivnică altor
hotărâri judecătorești definitive, pronunțate de instanțe de același grad, în
litigii cu obiect similar celui din prezenta cauză, între persoane cu aceeași
calitate, hotărâri care, în concret, nu au fost indicate.
Petentul se consideră
discriminat față de ceilalți pensionari, cărora le-au fost acordate, prin
hotărâri judecătorești, majorările prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008 și de Legea
nr. 263/2010 și a susținut că, în cauză, a fost încălcat principiul egalității,
garantat de dispozițiile art. 1 și art. 12 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Totodată, revizuentul a
invocat jurisprudența acestei instanțe, prin care s-a statuat, în mod constant,
că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicată unor
subiecte de drept aflate în situații similare, nu are o justificare legitimă,
obiectivă și rezonabilă.
Cererea de revizuire
a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.
civ.
Conform dispozițiilor
art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de revizuire este
scutită de plata taxei judiciare de timbru.
În această etapă
procesuală, revizuentul nu a propus probe prin cererea de revizuire, iar
instanța, din oficiu, nu a constatat necesitatea administrării acestora.
Deși prin Rezoluția
din 4 septembrie 2014, instanța a dispus comunicarea cererii de revizuire
intimatei Casa Județeană de Pensii Teleorman, aceasta nu și-a exprimat poziția
procesuală, întrucât nu a înțeles să formuleze întâmpinare, în condițiile
reglementate de dispozițiile art. 513 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând cererea de
revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Prin Decizia nr. 1209
din 27 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 4331/87/2013, cu opinie
separată, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant
B.N. împotriva Sentinței civile nr. 131 din 6 februarie 2014 a Tribunalului
Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios
administrativ și fiscal.
În motivare, s-a
reținut că reclamantul este titularul unei pensii stabilite înainte data de 1
aprilie 2011 și că a beneficiat, pentru recalcularea pensiei în baza O.U.G. nr.
4/2005, de valorificarea unui stagiu complet de cotizare special de 20 de ani,
pentru perioada lucrată în grupă superioară de muncă.
Curtea a constatat că
acest stagiu complet de cotizare, de 20 de ani pentru femei și, respectiv, de
25 de ani pentru bărbați, făcea parte dintr-o dispoziție cu caracter special,
potrivit dispozițiilor Legii nr. 3/1977, astfel că s-a apreciat că reclamantul
nu poate beneficia, legal, de revizuirea Deciziei de pensie nr. 140424 din 13
iulie 2012, începând cu data de 1 iunie 2009, prin majorarea retribuției în
baza O.U.G. nr. 100/2008, precum și în temeiul prevederilor art. 169 alin. (1)
din Legea nr. 263/2010, începând cu 1 ianuarie 2011, din moment ce, conformându-se
celor statuate prin Sentința civilă nr. 537 din 4 februarie 2011, pronunțată de
Tribunalul Teleorman, pârâta i-a acordat reclamantului stagiul complet de
cotizare, de 20 de ani, pentru recalcularea pensiei conform O.U.G. nr. 4/2005.
Așadar, petentul nu mai poate beneficia de majorarea acesteia, în temeiul art.
II alin. (1) teza 1 din O.U.G. nr. 100/2008 și a Legii nr. 263/2010, deoarece
prevederile art. 169 alin. (2) din acest act normativ și teza a II-a a
prevederilor art. II alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 100/2008 îl exceptau de
la majorare.
Prin acest ultim act
normativ, s-a decis majorarea pensiilor calculate în temeiul dispozițiilor
O.U.G. nr. 4/2005, cât și a celor stabilite în baza Legii nr. 19/2000,
exceptându-le pe cele care au beneficiat, în calculul legal, de stagiul complet
de cotizare special, mai mic decât cel general, ca urmare a valorificării
sporului prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Instanța a reținut și
aspectele statuate prin Decizia nr. 40 din 2 septembrie 2008 pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, cu privire la
interpretarea dispozițiilor art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și
(2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, care se apreciază
în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului
mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în
intervalul cuprins între 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat
activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din
Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență
socială.
Instanța de apel a
constatat că O.U.G. nr. 4/2005 a dat posibilitatea majorării punctajelor medii
anuale, prin aplicarea prevederilor art. 77 din Legea nr. 19/2000, adică prin
împărțirea punctajelor realizate la un numitor mai mic numai pentru femeile și
bărbații ce lucraseră în grupa 1 de muncă, cel puțin 20 de ani, și pentru
bărbații care activaseră în grupa a II-a de muncă, cel puțin 25 de ani.
Apoi, în vederea
înlăturării inechității nevalorificării sporului de vechime care era acordat
prin dispoziții normative speciale, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, a
fost adoptată O.U.G. nr. 100/2008, prin care s-a dispus recalcularea pensiilor,
începând cu anul 2008, și pentru persoanele care lucraseră în grupe superioare
de muncă, cu excepția celor care au beneficiat de majorarea punctajului mediu
anual în baza O.U.G. nr. 4/2005.
Prin urmare, s-a
reținut că exceptările prevăzute de art. II alin. (1) teza a II-a din O.U.G.
nr. 100/2008 sunt aceleași cu cele prevăzute în prevederile art. 169 alin. (2)
din Legea nr. 263/2010, care vizează situația reclamantului, pensionat anterior
datei de 1 aprilie 2001.
Examinând cererea de
revizuire sub aspectul admisibilității acesteia, în raport de dispozițiile art.
509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit textului
legal mai sus menționat, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului
sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive
potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care
încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Prin urmare, pentru
ca cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.
proc. civ. să fie admisibilă, se impune îndeplinirea cumulativă a condițiilor
impuse de acest text de lege, care include și existența triplei identități cu
privire la părțile, obiectul și cauza litigiilor.
Motivul pentru care a
fost instituită obligativitatea respectării acestor condiții de admisibilitate
a cererii de revizuire se datorează necesității de a se înlătura încălcarea
principiului autorității de lucru judecat, situație care ar face imposibilă
punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziții potrivnice.
În speță, revizuentul
pretinde că Decizia nr. 1029 din 27 iunie 2014 a Curții de Apel București,
secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a cărei revizuire o
solicită, este potrivnică altor hotărâri pronunțate de instanțe de același
grad, în alte dosare, cu obiect identic celei de față, în privința altor
persoane, decizii care, în concret, nu au fost indicate.
În raport de această
împrejurare, condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 513
alin. (3) C. proc. civ. nu pot fi efectiv analizate, întrucât, hotărârile
pronunțate în spețe similare celei de față, despre care face vorbire petentul
în cuprinsul cererii de revizuire, nu au fost identificate de către acesta,
pentru a se verifica părțile, obiectul și cauza acestora.
Se reține că, prin
cererea de revizuire dedusă judecății, petentul a menționat că deciziile
pretins contradictorii celei supuse analizei, au fost date de instanțe
deosebite, în pricini distincte, având părți diferite.
Față de această
susținere, instanța reține că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art.
509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu exista identitate de părți.
Aspectul referitor la
rezolvarea în mod diferit a unei situații juridice similare de către instanțele
de același grad reprezintă o problemă de practică neunitară a acestora, care nu
poate fi soluționată pe calea procedurală reglementată de dispozițiile art. 509
alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât prevederile legale în materie nu
reglementează un motiv de revizuire în acest sens.
O asemenea chestiune
ar putea fi soluționată numai prin pronunțarea unei decizii în interesul legii,
însă chiar și în această situație, hotărârea astfel pronunțată nu ar avea nicio
înrâurire asupra celei a cărei revizuire se solicită, întrucât soluțiile date
în condițiile art. 517 alin. (2) C. proc. civ. nu au efecte asupra celor deja
examinate și nici în privința situației părților din acele procese.
În concluzie, pentru
considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite
condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct.
8 C. proc. civ. și, în consecință, va dispune respingerea acesteia, ca
inadmisibilă.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă,
cererea de revizuire formulată de revizuentul B.N., domiciliat în Turnu
Măgurele, jud. Teleorman, împotriva Deciziei nr. 1029 din 27 iunie 2014 a
Curții de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări
sociale, pronunțată în Dosarul nr. 4331/87/2013.
Cu drept de recurs,
în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la completul de 5
judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 26 septembrie 2014.
Procesat
de GGC - AZ