ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.09.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2431/2014

HOTĂRÂRE
26.09.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2431/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție la data de 23 iulie 2014, sub nr. 2812/1/2014,

petentul B.N. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1029 din 27 iunie 2014 a

Curții de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, pronunțată în Dosarul nr. 4331/87/2013.

În motivare,

revizuentul a arătat că decizia mai sus menționată este potrivnică altor

hotărâri judecătorești definitive, pronunțate de instanțe de același grad, în

litigii cu obiect similar celui din prezenta cauză, între persoane cu aceeași

calitate, hotărâri care, în concret, nu au fost indicate.

Petentul se consideră

discriminat față de ceilalți pensionari, cărora le-au fost acordate, prin

hotărâri judecătorești, majorările prevăzute de O.U.G. nr. 100/2008 și de Legea

nr. 263/2010 și a susținut că, în cauză, a fost încălcat principiul egalității,

garantat de dispozițiile art. 1 și art. 12 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Totodată, revizuentul a

invocat jurisprudența acestei instanțe, prin care s-a statuat, în mod constant,

că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicată unor

subiecte de drept aflate în situații similare, nu are o justificare legitimă,

obiectivă și rezonabilă.

Cererea de revizuire

a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ.

Conform dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de revizuire este

scutită de plata taxei judiciare de timbru.

În această etapă

procesuală, revizuentul nu a propus probe prin cererea de revizuire, iar

instanța, din oficiu, nu a constatat necesitatea administrării acestora.

Deși prin Rezoluția

din 4 septembrie 2014, instanța a dispus comunicarea cererii de revizuire

intimatei Casa Județeană de Pensii Teleorman, aceasta nu și-a exprimat poziția

procesuală, întrucât nu a înțeles să formuleze întâmpinare, în condițiile

reglementate de dispozițiile art. 513 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând cererea de

revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin Decizia nr. 1209

din 27 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 4331/87/2013, cu opinie

separată, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant

B.N. împotriva Sentinței civile nr. 131 din 6 februarie 2014 a Tribunalului

Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios

administrativ și fiscal.

În motivare, s-a

reținut că reclamantul este titularul unei pensii stabilite înainte data de 1

aprilie 2011 și că a beneficiat, pentru recalcularea pensiei în baza O.U.G. nr.

4/2005, de valorificarea unui stagiu complet de cotizare special de 20 de ani,

pentru perioada lucrată în grupă superioară de muncă.

Curtea a constatat că

acest stagiu complet de cotizare, de 20 de ani pentru femei și, respectiv, de

25 de ani pentru bărbați, făcea parte dintr-o dispoziție cu caracter special,

potrivit dispozițiilor Legii nr. 3/1977, astfel că s-a apreciat că reclamantul

nu poate beneficia, legal, de revizuirea Deciziei de pensie nr. 140424 din 13

iulie 2012, începând cu data de 1 iunie 2009, prin majorarea retribuției în

baza O.U.G. nr. 100/2008, precum și în temeiul prevederilor art. 169 alin. (1)

din Legea nr. 263/2010, începând cu 1 ianuarie 2011, din moment ce, conformându-se

celor statuate prin Sentința civilă nr. 537 din 4 februarie 2011, pronunțată de

Tribunalul Teleorman, pârâta i-a acordat reclamantului stagiul complet de

cotizare, de 20 de ani, pentru recalcularea pensiei conform O.U.G. nr. 4/2005.

Așadar, petentul nu mai poate beneficia de majorarea acesteia, în temeiul art.

II alin. (1) teza 1 din O.U.G. nr. 100/2008 și a Legii nr. 263/2010, deoarece

prevederile art. 169 alin. (2) din acest act normativ și teza a II-a a

prevederilor art. II alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 100/2008 îl exceptau de

la majorare.

Prin acest ultim act

normativ, s-a decis majorarea pensiilor calculate în temeiul dispozițiilor

O.U.G. nr. 4/2005, cât și a celor stabilite în baza Legii nr. 19/2000,

exceptându-le pe cele care au beneficiat, în calculul legal, de stagiul complet

de cotizare special, mai mic decât cel general, ca urmare a valorificării

sporului prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977.

Instanța a reținut și

aspectele statuate prin Decizia nr. 40 din 2 septembrie 2008 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, cu privire la

interpretarea dispozițiilor art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, care se apreciază

în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului

mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în

intervalul cuprins între 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat

activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din

Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență

socială.

Instanța de apel a

constatat că O.U.G. nr. 4/2005 a dat posibilitatea majorării punctajelor medii

anuale, prin aplicarea prevederilor art. 77 din Legea nr. 19/2000, adică prin

împărțirea punctajelor realizate la un numitor mai mic numai pentru femeile și

bărbații ce lucraseră în grupa 1 de muncă, cel puțin 20 de ani, și pentru

bărbații care activaseră în grupa a II-a de muncă, cel puțin 25 de ani.

Apoi, în vederea

înlăturării inechității nevalorificării sporului de vechime care era acordat

prin dispoziții normative speciale, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, a

fost adoptată O.U.G. nr. 100/2008, prin care s-a dispus recalcularea pensiilor,

începând cu anul 2008, și pentru persoanele care lucraseră în grupe superioare

de muncă, cu excepția celor care au beneficiat de majorarea punctajului mediu

anual în baza O.U.G. nr. 4/2005.

Prin urmare, s-a

reținut că exceptările prevăzute de art. II alin. (1) teza a II-a din O.U.G.

nr. 100/2008 sunt aceleași cu cele prevăzute în prevederile art. 169 alin. (2)

din Legea nr. 263/2010, care vizează situația reclamantului, pensionat anterior

datei de 1 aprilie 2001.

Examinând cererea de

revizuire sub aspectul admisibilității acesteia, în raport de dispozițiile art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit textului

legal mai sus menționat, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului

sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care

încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin urmare, pentru

ca cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ. să fie admisibilă, se impune îndeplinirea cumulativă a condițiilor

impuse de acest text de lege, care include și existența triplei identități cu

privire la părțile, obiectul și cauza litigiilor.

Motivul pentru care a

fost instituită obligativitatea respectării acestor condiții de admisibilitate

a cererii de revizuire se datorează necesității de a se înlătura încălcarea

principiului autorității de lucru judecat, situație care ar face imposibilă

punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziții potrivnice.

În speță, revizuentul

pretinde că Decizia nr. 1029 din 27 iunie 2014 a Curții de Apel București,

secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a cărei revizuire o

solicită, este potrivnică altor hotărâri pronunțate de instanțe de același

grad, în alte dosare, cu obiect identic celei de față, în privința altor

persoane, decizii care, în concret, nu au fost indicate.

În raport de această

împrejurare, condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 513

alin. (3) C. proc. civ. nu pot fi efectiv analizate, întrucât, hotărârile

pronunțate în spețe similare celei de față, despre care face vorbire petentul

în cuprinsul cererii de revizuire, nu au fost identificate de către acesta,

pentru a se verifica părțile, obiectul și cauza acestora.

Se reține că, prin

cererea de revizuire dedusă judecății, petentul a menționat că deciziile

pretins contradictorii celei supuse analizei, au fost date de instanțe

deosebite, în pricini distincte, având părți diferite.

Față de această

susținere, instanța reține că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu exista identitate de părți.

Aspectul referitor la

rezolvarea în mod diferit a unei situații juridice similare de către instanțele

de același grad reprezintă o problemă de practică neunitară a acestora, care nu

poate fi soluționată pe calea procedurală reglementată de dispozițiile art. 509

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât prevederile legale în materie nu

reglementează un motiv de revizuire în acest sens.

O asemenea chestiune

ar putea fi soluționată numai prin pronunțarea unei decizii în interesul legii,

însă chiar și în această situație, hotărârea astfel pronunțată nu ar avea nicio

înrâurire asupra celei a cărei revizuire se solicită, întrucât soluțiile date

în condițiile art. 517 alin. (2) C. proc. civ. nu au efecte asupra celor deja

examinate și nici în privința situației părților din acele procese.

În concluzie, pentru

considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite

condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct.

8 C. proc. civ. și, în consecință, va dispune respingerea acesteia, ca

inadmisibilă.

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de revizuentul B.N., domiciliat în Turnu

Măgurele, jud. Teleorman, împotriva Deciziei nr. 1029 din 27 iunie 2014 a

Curții de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, pronunțată în Dosarul nr. 4331/87/2013.

Cu drept de recurs,

în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la completul de 5

judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 septembrie 2014.

Procesat

de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-07-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2114/2014
ca nefondate restul capetelor de cerere; a obligat pârâta la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Prin Decizia civilă nr. 283 din data de 12 martie 201
ÎCCJ 2018-06-11
0,94
ÎCCJ, Decizia nr. 131/2018
Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, constată următoarele: 1. Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 13 septembrie 2017, revizuentul A. a solicitat reviz
ÎCCJ 2013-09-20
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2517/2014
Deliberând asupra cauzei de față, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele: Prin decizia civilă nr. 4276 din 20 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflictele
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2756/2014
itatea pieței în domeniu și caracterul speculativ al acesteia din urmă sub motivația că piața aferentă bunului respectiv este oscilantă. În opinia recurenților este greșită reținerea, în cauză, a considerentelor avute în vedere de către Cur
ÎCCJ 2014-10-28
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2889/2014
este un drept garantat în mod egal de dispozițiile legale interne, recunoscut și în temeiul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea consideră că acțiunile întreprinse de pârâte nu au depășit limitele drepturilor pe care
Sursă