ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3806/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3806/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursului formulat de

inculpatul T.G. împotriva Deciziei penale nr. 110/A din data de 4 aprilie 2012

a Curții de Apel București, secția a II-a penală, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 401/F din 7 decembrie 2011, Tribunalul Ialomița a dispus în

baza art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 74 - 76 C. pen. condamnarea inculpatului T.G. la pedeapsa de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și h)

C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis

inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu

partea responsabilă civilmente SC S.C. 2007 SRL la plata sumei de 247.395 RON

despăgubiri către partea civilă SC A. SRL Fetești.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut,

pe baza materialului probator administrat în cauză, că inculpatul T.G. este

asociat și administrator al SC S.C. SRL Călărași, specializată în operațiuni

comerciale cu semințe și cereale.

Pentru plata cantităților de sămânță - grâu

și orz - achiziționate de inculpat de la partea civilă SC A. SRL Fetești prin

Contractele din 7 octombrie 2008 și 16 martie 2009, acesta a emis, completat,

semnat și avizat două bilete la ordin, pentru 123.292,35 RON, respectiv

124.102,67 RON. Biletele la ordin au fost refuzate la plată de către bancă

întrucât semnătura inculpatului nu era autorizată (în primul caz) și pentru

lipsa totală a disponibilului în cont (în cea de-a doua situație). Prejudiciul

total cauzat astfel părții civile este de 247.395 RON și a rămas neacoperit.

Instanța a apreciat și motivat că în cauză

sunt incidente dispozițiile penale privind infracțiunea de înșelăciune în

convenții, nefiind vorba despre o simplă neexecutare a unor contracte

comerciale. Aceasta deoarece inculpatul a încheiat cu partea civilă și două

contracte de garanție reală pentru suprafețe însămânțate, luându-și obligația,

pe care nu a respectat-o, de a o anunța cu privire la data recoltării

cerealelor.

Împotriva Sentinței penale nr. 401/F din 7

decembrie 2011 a Tribunalului Ialomița a declarat apel inculpatul, care, cu

ocazia dezbaterilor, a susținut că:

- în cauză sunt aplicabile, în raport de

circumstanțele atenuante aplicabile inculpatului, prevederile art. 81 C. pen.

privind suspendarea condiționată a executării pedepsei;

- suma acordată cu titlu de despăgubiri

civile este exagerat de mare.

În dosarul cauzei, în cadrul probei prin

înscrisuri, inculpatul a depus un număr de patru caracterizări de la alți

parteneri contractuali.

Examinând actele și lucrările dosarului în

raport de criticile formulate și având în vedere și dispozițiile art. 371 alin.

(2) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 110/A din data de 4 aprilie 2012,

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de apelantul inculpat T.G. împotriva Sentinței penale nr. 401

pronunțată la data de 7 decembrie 2011 de Tribunalul Ialomița. A obligat

apelantul inculpat la 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200

RON, onorariul avocatului din oficiu, s-au avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța Decizia nr. 110/2012,

curtea de apel a reținut că instanța de fond a făcut o analiză corectă și

completă a materialului probator administrat, stabilind situația de fapt

corespunzătoare adevărului și dând activității infracționale a inculpatului

încadrarea juridică legală.

S-a considerat în mod justificat că sunt

incidente în cauză prevederile art. 215 C. pen. privind infracțiunea de

înșelăciune, inculpatul inducând în eroare reprezentații părții civile cu

privire la efectuarea plăților. Acestora le-a fost întărită convingerea cu

privire la bonitatea sa și prin încheierea unor contracte de garanție reală, de

asemenea nerespectate. Așa fiind, în cauză nu este vorba despre o simplă

neexecutare a unor obligații de plată, ci de o activitate complexă, plănuită și

menită să creeze o pagubă importantă în patrimoniul părții civile.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei, se constată că au fost respectate criteriile generale instituite prin

art. 72 C. pen., adevărate în raport de ansamblul circumstanțelor reale și

personale incidente în cauză. Instanța de fond i-a aplicat apelantului inculpat

largi circumstanțe atenuante și a coborât semnificativ pedeapsa sub minimul

special prevăzut de lege. În același timp, față de modul de operare, valoarea

mare a prejudiciului, care este total neacoperit, de atitudinea nesinceră a

inculpatului, nu poate fi primită cererea acestuia vizând suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei,

curtea de apel a reținut că existența și cuantumul pagubei sunt cert stabilite.

Prejudiciul reprezintă fără nicio adăugire, suma totală la care inculpatul s-a

obligat la plată, către partea civilă prin contractele semnate. S-a făcut de asemenea

dovada că acest prejudiciu, cert și lichid, nu a fost nici măcar în parte

acoperit.

Împotriva Deciziei penale nr. 110/A din data

de 4 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a declarat

recurs, în termenul legal, inculpatul T.G.

Inculpatul a criticat decizia conform

cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 10, 14 C. proc.

pen.

În recurs se solicită casarea deciziei și

trimiterea spre rejudecare la instanța de apel, pentru administrarea probelor.

Apărarea a precizat că solicită instanței de

recurs, în ipoteza în care se va aprecia că, din coroborarea probelor

administrate până la acest moment poate fi pronunțată o hotărâre definitivă în

condiții de legalitate, în conformitate cu art. 385

15

pct. 2 lit. b)

C. proc. pen. raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 10 lit. d)

și art. 10 lit. e) C. proc. pen., achitarea inculpatului T.G.

În subsidiar, conform art. 395

9

pct. 14 C. proc. pen., se solicită reindividualizarea pedepsei aplicate și

suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 C. pen., fiind

întrunite toate condițiile cerute în mod cumulativ de textul legal, și

stabilirea unui termen de încercare, urmând ca, în cadrul acestui termen,

inculpatul să facă toate demersurile necesare pentru achitarea integrală a

prejudiciului ce va fi reținut, în caz contrar urmând să suporte toate

consecințele ce decurg din neplata sumelor datorate.

Analizând Decizia penală nr. 110/A din data

de 4 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, instanța de

recurs constată următoarele:

Cu privire la cazurile de casare ce pot fi

analizate dată fiind încălcarea art. 385

10

C. proc. pen.

Conform art. 385

10

C. proc. pen.,

recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin

cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța

de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În prezenta

cauză termenul de cinci zile a fost încălcat. Pentru această situație, legea

prevede că, atunci când nu sunt respectate condițiile prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., instanța analizează numai cazurile de casare

care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în

considerare din oficiu. Art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. prevede că

motivele prevăzute în alin. (1) pct. 1 - 7, 10, 13, 14, 19 și 20 se iau în

considerare întotdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 11, 12, 15, 17, 17

2

și 18 se iau în considerare din oficiu numai când au influențat asupra

hotărârii în defavoarea inculpatului. Având în vedere că recurentul a depășit

termenul prevăzut de lege pentru depunerea motivelor de recurs, instanța poate

analiza doar cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10 teza

a II-a și 14 C. proc. pen., nu și cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în

sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe

administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să

influențeze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Pentru a fi admisibil cazul de casare

invocat, instanța nu trebuie să se fi pronunțat cu privire la apărările

inculpatului. De asemenea, cazul de casare este incident atunci când instanța

nu s-a pronunțat asupra unor probe. Cazul de casare nu este incident atunci

când instanța s-a pronunțat asupra apărărilor în cauză sau atunci când instanța

a respins probele solicitate, dar partea este nemulțumită de concluzia la care

a ajuns instanța asupra apărărilor și probelor formulate.

Pentru a fi admisibil cazul de casare invocat

trebuie să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții:

cereri esențiale pentru părți;

influențeze drepturile lor;

Simpla omisiune a instanței de apel de a se

fi pronunțat asupra unei cereri de înlăturare a probelor nu conduce la

admiterea cazului de casare, dacă cererea nu ar fi fost de natură să

influențeze soluția procesului.

În susținerea cazului de casare apărarea a

arătat că instanța de apel și cea de fond nu s-au pronunțat asupra unei cereri

esențiale de natură a influența soluția procesului:

- nu s-a făcut nicio distincție între

situația diferită a celor două societăți, în cadrul cărora inculpatul avea

calitatea de asociat;

- nu s-a făcut nicio distincție cu privire la

existența a două fapte diferite, de săvârșirea cărora a fost acuzat;

- nu s-au administrat probe certe care să

ducă la concluzia săvârșirii de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea

penală.

Criticile sunt nefondate.

Motivele de apel au avut în vedere aplicarea

prevederilor art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării

pedepsei, precum și reducerea sumei acordate cu titlu de despăgubiri civile,

astfel încât instanța a răspuns criticilor prin decizia pronunțată. În cauză nu

există o omisiune a instanței de a se pronunța, având în vedere că apărările

respective, distincția între situația diferită a celor două societăți, în

cadrul cărora inculpatul avea calitatea de asociat, distincția cu privire la

existența a două fapte diferite, de săvârșirea cărora a fost acuzat inculpatul,

nevinovăția acestuia nu au fost invocate în apel. Instanța de fond și cea de

apel au administrat probe și au analizat susținerile părții vătămate și

inculpatului, astfel încât nu ne găsim în prezența unei omisiuni de a se

pronunța asupra unei cereri esențiale de natură să influențeze drepturile inculpatului

și să influențeze soluția procesului, vinovăția inculpatului decurgând din

natura contractelor încheiate. Vinovăția inculpatului a fost analizată de

instanța de apel din oficiu fără să existe o cerere a părții în acest sens,

astfel încât nu este incident cazul de casare invocat.

Având în vedere că inculpatul solicită în

recurs achitarea sa, pentru lipsa intenției de a induce în eroare, instanța va

analiza aceste critici conform art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., când

nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Inculpatul T.G. a încheiat mai multe

contracte fără să plătească bunurile achiziționate, inducând partea vătămată în

eroare fie prin emiterea unor instrumente de plată pe care nu avea calitatea de

ale semna, fie prin înstrăinarea bunurilor din care se obligase să facă plata.

Analiza instanței de fond și a celei de apel

în ceea ce privește prevederea faptei în legea penală și vinovăția inculpatului

a fost corectă. Infracțiunea de înșelăciune fiind îndreptată contra

patrimoniului, pentru existența infracțiunii diminuarea patrimoniului victimei

trebuie să fie anticipată de către persoana acuzată, iar conduita persoanei

acuzate adaptată acestui scop. În consecință, cercetarea judecătorească a

trebuit să clarifice dacă s-au întrebuințat sau nu mijloace frauduloase pentru

a fi încheiat un contract și dacă au fost folosite mijloace nereale, de natură

a menține încrederea părții vătămate în realitatea înțelegerii intervenite

între părți. Astfel, instanța de fond și cea de apel au ajuns la concluzia că

părții vătămate i-a fost întărită convingerea cu privire la bonitatea

inculpatului prin încheierea unor contracte de garanție reală, care nu au fost

nerespectate. Curtea de apel s-a pronunțat asupra naturii juridice a

litigiului, cu ocazia analizei din oficiu a existenței infracțiunii, ajungând

la concluzia că, având în vedere numărul actelor de executare, nu este vorba

despre o simplă neexecutare a unor obligații de plată, ci de o activitate

complexă (inculpatul a emis un bilet la ordin fără a avea calitate, a încheiat

un contract de garanție cu același partener comercial și a înstrăinat garanția)

care a creat consecințe deosebit de grave în patrimoniul părții civile,

respectiv un prejudiciu de 247.395 RON.

Instanța de fond a analizat atât conduita

inculpatului, cât și vinovăția acestuia, din oficiu. În ceea ce privește

faptele de care este acuzat, în hotărârea de fond sunt descrise actele de

executare: pentru plata cantităților de sămânță - grâu și orz - achiziționate

de inculpat de la partea civilă SC "A." SRL Fetești prin Contractele

din 7 octombrie 2008 și 16 martie 2009, inculpatul a emis, completat, semnat și

avizat două bilete la ordin, pentru 123.292,35 RON, respectiv 124.102,67 RON,

care au fost refuzate la plată de către bancă întrucât semnătura inculpatului

nu era autorizată (primul bilet la ordin) și pentru lipsa totală a

disponibilului în cont (cel de-al doilea bilet la ordin). Inculpatul a încheiat

cu partea civilă și două contracte de garanție reală pentru suprafețe

însămânțate, luându-și obligația, pe care nu a respectat-o, de a o anunța cu

privire la data recoltării cerealelor.

Apărarea a arătat că eroarea inculpatului a

constat în faptul că s-a bazat pe soția sa, care i-a spus că are voie să emită

biletul la ordin, respectiv că nu a știut că nu poate vinde recolta, deși

semnase un contract în acest sens. În ceea ce privește lipsa elementului

fraudulos al încheierii contractelor, instanța de fond a ajuns la concluzia că

au fost prevăzute consecințele lipsei calității de a emite fără drept un

instrument de tipul biletului la ordin, respectiv a înstrăinării garanției,

având în vedere că inculpatul avea firma de doi ani, respectiv trei ani la

momentul celor două acte de executare. Nu poate fi admisă nici apărarea cu

privire la eroarea în care s-a găsit inculpatul, asupra consecințelor faptelor

sale invocate. În ceea ce privește susținerea apărării cu privire la lipsa

prevederii consecințelor, respectiv eroarea asupra consecințelor faptelor,

instanța de fond a precizat că inculpatul a semnat un bilet la ordin fără să

aibă calitatea prevăzută de lege, iar ulterior a încheiat cu partea civilă două

contracte de garanție reală pentru suprafețe însămânțate, pe care de asemenea

le-a încălcat, prin vânzarea recoltei ce forma obiectul garanției. La

încheierea Contractului nr. X1/2008 inculpatul a lăsat SC A. un bilet la ordin

necompletat, dar avalizat de soția sa, pe care ulterior l-a înlocuit cu un

bilet la ordin completat și semnat de el însuși. Toate aceste acțiuni au fost

consecința activităților desfășurate de inculpat și constituie încălcări

evidente ale normelor privind conduita contractuală. Probele arată că

inculpatul a profitat de faptul că îl cunoștea de mulți ani pe patronul firmei

vătămate, care era, conform afirmației apărării, un fost coleg din satul natal

al inculpatului, și a sperat că acesta, deși au fost încălcate obligațiile

asumate în repetate rânduri și cu privire la sume mari, având în vedere că se

cunoșteau de multă vreme, nu va depune plângere împotriva sa.

Ambele instanțe, tribunalul și curtea de

apel, au analizat vinovăția inculpatului din modul în care acesta a acționat,

în mod repetat în dauna aceluiași partener comercial, încheind contracte fără

să plătească bunurile achiziționate. Inculpatul a emis două bilete la ordin

care nu puteau produce consecințe juridice (pentru că nu avea calitatea să

semneze unul dintre bilete și pentru că nu avea bani disponibili pentru plata

celui de-al doilea) și a înstrăinat garanția cu care urma să plătească

bunurile. Inculpatul a încheiat două contracte prin care garanta plata

semințelor și a mărfurilor cu recolta din acel an, recunoscând că a strâns

recolta și a vândut-o fără a anunța partea civilă, astfel cum se obligase.

Clauzele contractului erau clare, redactate astfel încât orice persoană să

poată înțelege obligațiile asumate, aspect de altfel recunoscut de către

inculpat. Dat fiind faptul că inculpatul a încheiat mai multe contracte fără să

plătească bunurile achiziționate, pentru plata cărora fie a emis instrumente de

plată care nu-și puteau produce efectele, fie a înstrăinat bunurile din care

urma să se facă plata, în mod corect a fost reținută infracțiunea de

înșelăciune în formă continuată.

Cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., cu privire la individualizarea pedepsei.

În ceea ce privește cazul de casare referitor

la individualizarea pedepsei, instanța de recurs constată în primul rând că

pedeapsa aplicată inculpatului T.G., de 3 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 74 - 76 C. pen., este nelegală, însă nu poate fi modificată

în calea de atac declarată de acesta.

Înșelăciunea cu consecințe deosebit de grave

este pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor

drepturi. În cazul infracțiunilor prin care s-au produs consecințe deosebit de

grave, conform art. 76 alin. (2) C. pen., dacă se constată că există

circumstanțe atenuante, pedeapsa poate fi redusă cel mult până la o treime din

minimul special. În cazul de față, o treime din 10 ani, minimul după reținerea

de circumstanțe atenuante, este de 3 ani și 4 luni închisoare, mai mare decât

pedeapsa de 3 ani stabilită de instanța de fond și menținută de cea de apel.

În ceea ce privește modalitatea de executare,

instanța de recurs constată că lipsa antecedentelor penale până la vârsta de 55

de ani, recunoașterea faptelor (emiterea biletelor la ordin, vânzarea

recoltei), faptul că actele de executare au fost comise pe fondul stării de

sănătate a soției, că inculpatul obținea venituri licite, prin actele de comerț

încheiate cu alte persoane creează presupunerea rezonabilă că scopul pedepsei

poate fi atins și fără executarea sa efectivă.

Instanța de apel a reținut, ca un argument

pentru menținerea modalității de executare a pedepsei prin privare de

libertate, faptul că inculpatul nu a dorit acoperirea prejudiciului cauzat. În

ceea ce privește consecințele deosebit de grave instanța de recurs constată că

legea prevede un cuantum al prejudiciului mai mare de 200.000 RON. Inculpatul a

fost obligat la plata sumei de 247.395 RON despăgubiri către partea civilă SC

A. SRL Fetești. În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, din care

rezultă că SC T.S.C. SRL nu realizează beneficii și a intrat în reorganizare, iar

SC S. SRL are doar plăți prin compensare cu alți furnizori.

Apreciind că în cauză suspendarea sub

supraveghere poate asigura scopul educativ al pedepsei fără privare de

libertate, având în vedere că inculpatul va fi obligat să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă, precum și să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență, va admite recursul

declarat de inculpatul T.G. împotriva Deciziei penale nr. 110/A din data de 4

aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Va casa în totalitate decizia și în parte

sentința atacată și, rejudecând:

În temeiul art. 86

1

C. pen. va

dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe un

termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

Va încredința supravegherea inculpatului

Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța.

În temeiul art. 86

3

C. pen., va

dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța; b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Va atrage atenția asupra dispozițiilor art.

86

4

C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului

de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64

lit. a) teza II și lit. b) și c) C. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva

Deciziei penale nr. 110/A din data de 4 aprilie 2012 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

Casează în totalitate decizia și în parte

sentința atacată și, rejudecând:

În temeiul art. 86

1

C. pen.,

dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe un

termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile 86

2

C. pen.

Încredințează supravegherea inculpatului

Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța.

În temeiul art. 86

3

C. pen., pe

durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța; b) să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele sale de existență.

Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzute de

art. 64 lit. a) teza II și lit. b) și c) C. pen.

Onorariul parțial de avocat pentru apărarea

din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în

sumă de 50 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20

noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ