ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2031/2014

Deliberând asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 273 din 2 iulie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 7256/117/2013: 1. a fost condamnat inculpatul M.T. pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. anterior la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare. S-a făcut aplicațiunea prev. art. 64 lit. a) teza a II-a și art. 71 alin. (1), (2) C. pen. anterior. S-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. anterior, pe durata de 4 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

anterior. În temeiul art. 86 1 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de doi ani plus pedeapsa aplicată, potrivit art. 86 2 C. pen. anterior. În baza art. 86 3 C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte o dată la 6 luni, în ultima zi de vineri a fiecărui semestru, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 86 4 C. pen. anterior. De asemenea, s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. anterior. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. anterior s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză. Potrivit art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 17 aprilie 2013 până la data punerii sale în libertate. 2. a fost condamnat inculpatul M.V. pentru comiterea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen.

anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. anterior, la pedeapsa de: 2 ani și 4 luni închisoare. S-a făcut aplicațiunea prev. art. 64 lit. a) teza a II-a și art. 71 alin. (1), (2) C. pen. anterior, în temeiul art. 81 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de doi ani plus pedeapsa aplicată, potrivit art. 82 C. pen. anterior, În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, potrivit art. 83 C. pen. anterior, S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. anterior. În temeiul art. 191 C. proc.

pen. anterior a fost obligat fiecare dintre inculpați să plătească câte 3.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj nr. 24/P/2013, au fost trimiși în judecată inculpatul M.T. și M.V., după cum urmează: - M.T., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - M.V., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 C. pen. rap.

la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În primă instanță, la data de 25 iunie 2013, inculpatul M.T. a înțeles să se prevaleze de prev. art. 320 1 C. proc. pen. anterior, adică recunoașterea săvârșirii în totalitate a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nesolicitând alte probe. La data de 4 iunie 2013, din partea inculpatului M.V. a fost depusă declarație autentificată la notar prin care și acest inculpat a solicitat aplicarea prev. art. 320 1 C. proc. pen. anterior, adică recunoașterea săvârșirii în totalitate a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nesolicitând alte probe. În aceste condiții, instanța de fond a încuviințat cererea inculpaților și judecarea acestora s-a făcut pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care ei le cunosc, și le însușesc, faptele fiind stabilite și fiind suficiente date cu privire la persoana inculpaților pentru a permite stabilirea unor pedepse.

Astfel, în final, s-a reținut că fapta inculpatului M.T. - director al Direcției Silvice Cluj care la data de 15 aprilie 2013 a primit de la inculpatul M.V. suma de 10.000 RON provenită de la acesta și de la denunțătorii T.V. și B.C. pentru ca, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, să asigure inculpatului M.V. stabilite pe funcția deținută și rezultate favorabile la controalele efectuate bianual precum și pentru a nu dispune sancționarea numiților T.V. și B.C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000. Fapta inculpatului M.V., pădurar în Cantonul 17, District III Dobrușu din cadrul Direcției Silvice Cluj, care la data de 15 aprilie 2013 a oferit și remis inculpatului M.T.

suma de 10.000 RON provenită din partea sa și a denunțătorilor T.V. și B.C., pentru ca inculpatul, în calitatea sa de director al Direcției Silvice Cluj, să asigure învinuitului M.V. stabilite pe funcția deținută și rezultate favorabile la controalele efectuate bianual privind modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu precum și pentru a nu dispune sancționarea numiților T.V. și B.C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. anterior coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000. Primirea la data de 15 aprilie 2013 a sumei de 10.000 RON s-a realizat de către inculpatul M.T. în directă legătură cu funcția sa de director al Direcției Silvice Cluj, fiind întrunit conținutul infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 C. pen.

anterior coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000. Din analiza fișei postului comunicată de Direcția Silvică Cluj, s-a constatat că acesta are relații de subordonare doar față de conducerea R.N.P.R., având în subordine întreg personalul angajat al Direcției Silvice Cluj. În virtutea acestei poziții, este prevăzut expres că directorul direcției emite decizii de numire a comisiilor de specialitate pentru efectuarea controalelor, efectuarea cercetării administrative pentru persoanele vinovate și pentru recuperarea debitelor (pct. 6 al fișei), aplică potrivit legii sancțiuni disciplinare salariaților unității ori de câte ori constată că au săvârșit abateri disciplinare (pct. 14), analizează și aprobă actele de control (pct. 21), încheie, modifică, suspendă și după caz, desface contractul individual de muncă al salariaților din cadrul unității (pct. 1 al fișei postului).

Rezultă astfel fără dubiu că atribuțiile și sarcinile de serviciu ale inculpatului sunt cele în considerarea cărora s-a realizat primirea sumelor de bani sau a foloaselor, scopul fiind acela al determinării inculpatului la încălcarea acestora sau la îndeplinirea lor necorespunzătoare, defectuoasă. Faptele descrise mai sus au fost probate prin probatoriul administrat în cursul urmăririi penale: denunț penal formulat de T.V., la data de 21 februarie 2013; denunț penal formulat de către B.C., la data de 21 martie 2013; declarații olografe a denunțătorului T.V. din 15 aprilie 2013; declarația denunțătorului T.V. din 16 .aprilie 2013; declarații olografe ale denunțătorului B.C.

din data de 15 aprilie 2013; proces-verbal din data de 30 aprilie 2013 încheiat de către ofițerii de poliție judiciară din cadrul ST Cluj al D.N.A.; rezoluție de începere a urmăririi penale din data de 15 aprilie 2013; ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul M.T., din data de 15 aprilie 2013; declarație de inculpat M.T. din data de 15 aprilie 2013; ordonanță de extindere și schimbare a încadrării juridice din data de 17 aprilie 2013; declarația inculpatului M.T. din data de 17 aprilie 2013; declarația martorului S.A.P. din data de 25 aprilie 2013; declarație olografa a făptuitorului M.V. din data de 15 aprilie 2013; declarația făptuitorului M.V. din data de 16 aprilie 2013; declarația făptuitorului M.V.

din data de 23 aprilie 2013; rezoluția de începere a urmăririi penale față de făptuitorul M.V. din data de 23 aprilie 2013; procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii lui M.V. din data de 23 aprilie 2013; declarație de inculpat M.V. din data de 23 aprilie 2013; declarații martori; etc. Procedând la individualizarea pedepselor, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. anterior și de prev. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Astfel, au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă, reduse cu o treime, gradul de pericol social concret al faptelor comise, care este ridicat având în vedere valoarea socială ocrotită de legea penală și lezată prin acțiunile antisociale ale inculpaților, împrejurările concrete de săvârșire a faptelor respective, nu în ultimul rând persoana inculpaților, care se află la prima confruntare cu legea penală, au colaborat cu organele judiciare, iar la dosar există depuse o serie largă de acte doveditoare ale profilului moral și social al acestora. Aceste elemente au fost avute în vedere de către instanță atunci când va proceda la stabilirea în concret a cuantumului pedepselor și se va orienta spre limita minimă potrivit art. 320 1 C. proc.

pen. anterior, însă fără a admite solicitările apărătorilor formulate în sensul reținerii de circumstanțe atenuante, pentru că acele împrejurări care au fost apreciate de către apărare ca fiind circumscrise elementului de atenuare a pedepsei, reprezintă comportări normale ale unui individ în societate, nu sunt ieșite din comun, nu sunt de natură a conduce instanța spre concluzia că se impune a fi reținute, nu sunt de natură a contribui în asemenea măsură încât să se reducă cuantumul pedepselor. Toate acele aspecte reliefate de către apărare sunt în circumstanțiere și vor fi reținute de către instanță în plaja oferită de prev. art. 72 C. pen. anterior.

Elementele descrise mai sus și care au stat la baza aplicării pedepselor menționate au fost avute în vedere de către instanță pentru stabilirea unei modalități de executare a pedepsei rezultante neprivative de libertate, pentru că în această modalitate (cuantum și mod de executare a pedepselor), scopul indicat de art. 52 C. pen. anterior poate fi atins în cazul acestor inculpați. Prin Decizia penală nr. 5/A/2014 din 14 ianuarie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a admis apelul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj împotriva Sentinței penale nr. 273 din 2 iulie 2013 a Tribunalului Cluj pe care a desființat-o cu privire la conținutul pedepselor accesorii și complementare aplicate inculpaților M.T.

și M.V., după care: Potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. a interzis inculpatului M.T. exercitarea pe o durată de 4 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa sau exercita o funcție de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii. Conform art. 71 alin. (1) C. pen. anterior de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea pedepsei inculpatul M.T. i s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; dreptul de a ocupa sau exercita o funcție de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii. În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen. anterior de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea pedepsei inculpatului M.V. i s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Față de ambii inculpații s-a aplicat art. 71 alin. (5) C. pen.

anterior. Instanța de apel a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate. Prin aceeași decizie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.T. împotriva Sentinței penale nr. 273 din 2 iulie 2013 a Tribunalului Cluj. De asemenea, a respins cererea inculpatului M.V. de extindere a efectelor apelului declarat de inculpatul M.T. A stabilit suma de câte 150 RON onorarii parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu ce se vor avansa din fondul Ministerului Justiției în favoarea B.C.A.J. Cluj. L-a obligat pe inculpatul M.T. să plătească suma de 600 RON cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 150 RON reprezintă onorariu avocațial din oficiu), iar restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: În prealabil, a apreciat că prima instanță a făcut o corectă stabilire a situației de fapt și a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului M.T. atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, neimpunându-se modificarea acestora, iar pedeapsa astfel stabilită fiind în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale, sub acest aspect ambele apeluri fiind nefondate. În acest context Curtea a subliniat că modalitatea de executare aleasă de prima instanță corespunde gradului de pericol social al infracțiunii comise, suspendarea condiționată prev. de art. 81 C. pen anterior solicitată de inculpat fiind insuficientă.

A apreciat că apelul procurorului este întemeiat însă numai în ceea ce privește conținutul pedepselor accesorii și complementare aplicate inculpaților M.T. și M.V., în sensul că aplicarea interdicției prevăzute de textul art. 64 lit. c) în termeni generici inculpatului M.T. prin simpla indicare a textului de lege, fără precizarea conținutului concret al pedepsei, face ca măsura să fie, practic, inoperantă și deci ineficientă. Totodată, s-a observat o evidentă neconcordanță între măsurile dispuse, instanța fondului socotind că se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor elective - atât de a alege cât și de a fi ales - pe durata unei perioade de 4 ani după executarea pedepsei principale pentru ca, atunci când dispune aplicarea pedepsei accesorii, să limiteze decăderea conform art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

anterior. Curtea a apreciat că procedeul este eronat, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul hotărârii nu se regăsesc argumentele care au determinat aplicarea pedepsei complementare cu conținut diferit față de pedeapsa accesorie în ceea ce privește interdicția prevăzută de art. 64 lit. a) C. pen. anterior. Prin urmare, a reținut că se impune limitarea atât a pedepsei complementare cât și a celei accesorii la interzicerea dreptului de a fi ales în autorități publice sau funcții elective publice, conform art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. anterior, în același timp fiind necesară extinderea pedepsei accesorii corespunzător pedepselor complementare, neputându-se argumenta juridic conținutul diferit al acestora.

Este evident că dacă interdicțiile se impun a fi aplicate după executarea pedepsei principale, cu atât mai mult, pe durata acesteia nu se poate admite ca inculpatul să ocupe funcții ce implică exercițiul autorității de stat ori să dețină funcții sau să exercite activități de natura celor de care s-a folosit în activitatea infracțională. A interzis inculpatului doar exercitarea funcției de director al Direcției Silvice având în vedere că în actul de sesizare precum și în sentință se găsește sintagma "inculpatul M.T. în calitate de director al Direcției Silvice..". În privința inculpatului M.V., a apreciat că se impune și aplicarea pedepsei accesorii a interdicției prev. de art. 64 lit. b) C. pen.

anterior alături de cea dispusă de instanța de fond, săvârșirea infracțiunii de corupție fiind incompatibilă cu dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.T., fără a formula în scris motivele de recurs nici prin cererea de recurs, nici printr-un memoriu separat. Prin motivele de recurs susținute oral în fața instanței inculpatul prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 din C. proc. pen. anterior, dezvoltând critici cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, solicitând coborârea acesteia sub minimul special. Examinând recursul declarat de inculpatul M.T.

în raport de motivele de casare invocate și cu prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: În cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Apel Cluj, secția penală și de minori, la 14 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 19 februarie 2014, situație în care acestea sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen. anterior, care este legea procesual penală aplicabilă recursului de față, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalității restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate). Înalta Curte constată că în conformitate cu dispozițiile art. 385 10 din C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancțiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care potrivit art. 385 9 alin. (3) din C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu. Înalta Curte mai reține că pct. 17 2 al art. 385 9 alin. (2) din C. proc.

pen. anterior, invocat de recurentul inculpat, nu se numără printre cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu, în dispozițiile art. 385 9 alin. (3) din C. proc. pen.

anterior fiind enumerate doar cazurile prevăzute în alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 și 14 și cel de la pct. 15, cu mențiunea că acesta se ia în considerare din oficiu numai când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului și prin urmare, motivele de recurs formulate de inculpat ar fi trebuit depuse la dosarul cauzei cu 5 zile înainte de primul termen de judecată, respectiv înainte de data de 11 iunie 2014, în condițiile în care primul termen a fost stabilit în cauză la data de 17 iunie 2014. Cum motivele de recurs nu au fost formulate în scris, ci doar expuse oral cu ocazia dezbaterilor și constatând că nu sunt întemeiate pe vreunul din cazurile de casare care se pot lua în considerare din oficiu, Înalta Curte nu va proceda la analizarea acestora întrucât nu mai pot face obiectul examinării instanței de control judiciar.

De altfel, criticile privind reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul reducerii cuantumului acesteia, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 din C. proc. pen. anterior și nu poate fi examinată nici în raport de pct. 14 al aceluiași articol, câtă vreme este evident că, în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, pct. 14 a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reglementându-se așadar un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul individualizării pedepsei și a modalității de executare, nu mai poate fi examinată în recurs.

Examinând recursul declarat de inculpat și în raport cu prevederile art. 5 din C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte constată că de la data pronunțării deciziei în apel, 14 ianuarie 2014 și până la soluționarea recursului, 17 iunie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen. Potrivit art. 5 din C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.

Pentru a determina legea penală incidentă se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă și dacă aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă inculpatului, în ansamblul său, raportat la dispozițiile Deciziei nr. 5 din 26 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care se statuează că în aplicarea art. 5 din C. pen. se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile. Înalta Curte constată că fapta reținută în sarcina inculpatului, art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, este incriminată în prezent prin dispozițiile art. 289 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, text de lege care este mai favorabil sub aspectul maximului special al pedepsei ce poate fi aplicată inculpatului (pedeapsa închisorii de 10 ani față de 12 ani, prevăzută de C. pen. anterior). Totodată, constată că instanțele inferioare au făcut o individualizare a pedepsei închisorii orientată spre minimul special prevăzut de lege, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 10 luni și că pedepsele accesorie și complementară aplicate inculpatului se regăsesc în aceleași limite și sub același conținut în dispozițiile art. 66 lit. a), b) din C. pen., astfel încât, în concret legea nouă nu este mai favorabilă inculpatului în condițiile în care aplicarea acesteia nu duce nici la reducerea pedepsei aplicate, nici la înlăturarea sau reducerea celorlalte sancțiuni de drept penal.

În plus, Înalta Curte constată că sub aspectul efectelor, modalitatea de executare a pedepsei stabilită de către instanțele inferioare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, este mai favorabilă inculpatului față de celelalte modalități de executare prevăzute de legea nouă. În consecință, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva Deciziei penale nr. 5/A/2014 din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva Deciziei penale nr. 5/A/2014 din 14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2014. Procesat de GGC - AS