ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3123/2012

Asupra recursului de față;

În baza actelor dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 425 din 23

februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost respinsă

plângerea formulată de petentul B.C. împotriva rezoluției nr. l093/P/2011 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, privind pe intimatul

B.C.

A fost menținută soluția adoptată în

dosarul nr. 1093/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu

Severin.

A fost obligat petentul la plata sumei

de 30 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 11 ianuarie 2012, petentul

B.C. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 1093/P/2011 a Parchetului de

pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de B.C., solicitând desființarea acesteia.

În motivarea plângerii petentul a

susținut că este nemulțumit de modul în care s-au desfășurat cercetările, că

acestea au fost superficiale, solicitând repunerea pe rol a anchetei.

S-a dispus atașarea dosarului penal nr.

l093/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin și

introducerea în cauză a intimatului B.C.

De asemenea, la cererea instanței,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin a comunicat informații

referitoare la data când s-au comunicat cele două rezoluții ale procurorului.

Analizând actele și lucrările

dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:

La data de 11 martie 2011, petentul B.C.

a formulat plângere penală împotriva numitului B.C., arătând că acesta refuză

să-i restituie mai multe bunuri ce-i aparțin și care au fost depozitate în anul

2010 în garajul său.

În urma cercetărilor, prin rezoluția nr.

1093 din 19 septembrie 2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu

Severin a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art.

10 alin. (l) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

numitul B.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere și

înșelăciune, prevăzute de art. 213 C. pen. și art. 215 alin. (l) C. pen.

Această rezoluție a fost comunicată

petentului, acesta formulând plângere la procurorul ierarhic superior la data

de 8 noiembrie 2011, iar prin rezoluția nr. 2439/II/2/201 din 15 noiembrie 2011

a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Parchetul de pe lângă

Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost respinsă plângerea petentului ca

nefondată, menținându-se soluția.

Rezoluția procurorului ierarhic

superior a fost comunicată petentului la data de 21 noiembrie 2011, așa cum

rezultă din dovada de îndeplinire a comunicării, iar la data de 9 ianuarie 2012,

petentul a contestat soluția la judecător.

Față de această situație, instanța de

fond a constatat că petentul B.C. a formulat plângerea cu depășirea termenelor

prevăzute de art. 278 și următoarele C. proc. pen.

În acest sens a avut în vedere

dispozițiile art. 278

l

C. proc. pen., conform cărora, după

respingerea plângerii împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale, persoana

vătămată poate face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de

către procuror a modului de rezolvare, la judecător; în cazul în care prim

procurorul nu a soluționat plângerea în termenul de 20 zile, termenul prevăzut

anterior, de 20 zile, curge de la data expirării termenului inițial de 20 zile.

În speță, potentului

i-a

fost comunicată rezoluția procurorului

ierarhic la data de

21 noiembrie 2011,

aceasta formulând plângere la judecător după expirarea celor 20 zile, respectiv

la 9 ianuarie 2012, cu depășirea termenului legal. În consecință, prima

instanță a constatat că plângerea petentului este tardivă fiind respinsă și

menținută soluția adoptată în cauză. împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs petentul B.C.

Prin decizia penală nr. 930 din 20

aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în dosarul nr. 399/225/2012 a fost respins, ca inadmisibil, recursul

declarat de petentul B.C. împotriva sentinței penale nr. 425 din 23 februarie

2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr. 399225/2012!

A fost obligat petentul la plata sumei

de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de recurs a reținut că potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin.

(10) C. proc. pen., modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010

„hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă”.

Articolul arătat mai sus se aplică odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010,

iar sentința penală nr. 425 din 23 februarie 2012, a Judecătoriei Drobeta Turnu

Severin, a fost pronunțată după intrarea în vigoare a legii respective.

S-a mai reținut că împotriva unei

hotărâri definitive nu se mai poate exercita o altă cale ordinară de atac,

astfel încât recursul este inadmisibil.

Împotriva deciziei penale nr. 930 din

20 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în dosarul nr. 399/225/2012 a declarat recurs petentul B.C.

La termenul de judecată stabilit

pentru soluționarea recursului, respectiv 03 octombrie 2012, Înalta Curte a pus

în discuție, din oficiu, conform dispozițiilor art. 302 alin. (2), raportat la art.

385

1

art. 385

15

lit. a) teza a II-a C. proc. pen.,

excepția inadmisibilității recursului declarat de petiționarul B.C.

Excepția pusă în discuție este

întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Legea procesual penală a stabilit un

cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României revizuită,

cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992 pentru realizarea protecției

judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5,

6 și 14 din C.A.D.O.L.F.

În consecință, revine părții

interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea procesuală

prevăzută de Codul de procedură penală și în legi speciale.

Corespunzător principiului

constituțional al exercitării căilor de atac, numai în condițiile legii, legea

procesual penală a reglementa cadrul căilor de atac, precum și cazurile de

casare.

Dispozițiile art. 385

1

C.

proc. pen., enumera strict și limitativ hotărârile care pot fi atacate cu

recurs, sentința atacată fiind definitivă. Totodată, sistemul român de

jurisdicție a statuat principiul legalității și unicității acestei căi de atac,

iar recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual

penală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, și,

din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În cauză, Secția Penală a Înaltei Curții

de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul declarat de petentul B.C. împotriva

deciziei penale nr. 930 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 399/225/2012, care a

respins, ca inadmisibil, recursul formulat de același petent împotriva

sentinței penale nr. 425 din 23 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria

Drobeta Turnu Severin, pronunțată în dosarul nr. 399/225/2012.

Așadar, petentul nu avea posibilitatea

legală de a ataca cu recurs nici hotărârea pronunțată de prima instanță,

întrucât potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen.,

astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului

pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.

Așa fiind, se constată că recursul

declarat în cauză este inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției

prevăzute de art. 385

l

C. proc. pen., cu referire la existența unei

hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.

Admisibilitatea reprezintă o sancțiune

procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează

un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când

se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală.

Recunoașterea unei căi de atac în alte

situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare

a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al

egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (l) pct. 1 lit.

a) teza a Il-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

petentul B.C. împotriva deciziei penale nr. 930 din 20 aprilie 2012 a Curții de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr.

399/225/2012.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligată la plata sumei de 100 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

N NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petentul B.C. împotriva deciziei penale nr. 930 din 20 aprilie 2012

a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată

în dosarul nr. 399/225/2012.

Obligă recurentul petent la plata

sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

octombrie 2012.