ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3123/2012

Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 425 din 23 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost respinsă plângerea formulată de petentul B.C. împotriva rezoluției nr. l093/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, privind pe intimatul B.C. A fost menținută soluția adoptată în dosarul nr. 1093/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin. A fost obligat petentul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 11 ianuarie 2012, petentul B.C. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 1093/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.C., solicitând desființarea acesteia.

În motivarea plângerii petentul a susținut că este nemulțumit de modul în care s-au desfășurat cercetările, că acestea au fost superficiale, solicitând repunerea pe rol a anchetei. S-a dispus atașarea dosarului penal nr. l093/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin și introducerea în cauză a intimatului B.C. De asemenea, la cererea instanței, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin a comunicat informații referitoare la data când s-au comunicat cele două rezoluții ale procurorului. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele: La data de 11 martie 2011, petentul B.C. a formulat plângere penală împotriva numitului B.C., arătând că acesta refuză să-i restituie mai multe bunuri ce-i aparțin și care au fost depozitate în anul 2010 în garajul său.

În urma cercetărilor, prin rezoluția nr. 1093 din 19 septembrie 2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (l) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numitul B.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere și înșelăciune, prevăzute de art. 213 C. pen. și art. 215 alin. (l) C. pen. Această rezoluție a fost comunicată petentului, acesta formulând plângere la procurorul ierarhic superior la data de 8 noiembrie 2011, iar prin rezoluția nr. 2439/II/2/201 din 15 noiembrie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost respinsă plângerea petentului ca nefondată, menținându-se soluția.

Rezoluția procurorului ierarhic superior a fost comunicată petentului la data de 21 noiembrie 2011, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a comunicării, iar la data de 9 ianuarie 2012, petentul a contestat soluția la judecător. Față de această situație, instanța de fond a constatat că petentul B.C. a formulat plângerea cu depășirea termenelor prevăzute de art. 278 și următoarele C. proc. pen. În acest sens a avut în vedere dispozițiile art. 278 l C. proc. pen., conform cărora, după respingerea plângerii împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la judecător; în cazul în care prim procurorul nu a soluționat plângerea în termenul de 20 zile, termenul prevăzut anterior, de 20 zile, curge de la data expirării termenului inițial de 20 zile.

În speță, potentului i-a fost comunicată rezoluția procurorului ierarhic la data de 21 noiembrie 2011, aceasta formulând plângere la judecător după expirarea celor 20 zile, respectiv la 9 ianuarie 2012, cu depășirea termenului legal. În consecință, prima instanță a constatat că plângerea petentului este tardivă fiind respinsă și menținută soluția adoptată în cauză. împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul B.C. Prin decizia penală nr. 930 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 399/225/2012 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.C. împotriva sentinței penale nr. 425 din 23 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr. 399225/2012!

A fost obligat petentul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut că potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă”. Articolul arătat mai sus se aplică odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, iar sentința penală nr. 425 din 23 februarie 2012, a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, a fost pronunțată după intrarea în vigoare a legii respective. S-a mai reținut că împotriva unei hotărâri definitive nu se mai poate exercita o altă cale ordinară de atac, astfel încât recursul este inadmisibil.

Împotriva deciziei penale nr. 930 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 399/225/2012 a declarat recurs petentul B.C. La termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, respectiv 03 octombrie 2012, Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, conform dispozițiilor art. 302 alin. (2), raportat la art. 385 1 art. 385 15 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., excepția inadmisibilității recursului declarat de petiționarul B.C. Excepția pusă în discuție este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Legea procesual penală a stabilit un cadru corespunzător dispozițiilor art. 129 din Constituția României revizuită, cu referire la art. 21 din Legea nr. 47/1992 pentru realizarea protecției judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 14 din C.A.D.O.L.F.

În consecință, revine părții interesate obligația de a alege și exercita în condițiile legii calea procesuală prevăzută de Codul de procedură penală și în legi speciale. Corespunzător principiului constituțional al exercitării căilor de atac, numai în condițiile legii, legea procesual penală a reglementa cadrul căilor de atac, precum și cazurile de casare. Dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen., enumera strict și limitativ hotărârile care pot fi atacate cu recurs, sentința atacată fiind definitivă. Totodată, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul legalității și unicității acestei căi de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În cauză, Secția Penală a Înaltei Curții de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul declarat de petentul B.C. împotriva deciziei penale nr. 930 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 399/225/2012, care a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de același petent împotriva sentinței penale nr. 425 din 23 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, pronunțată în dosarul nr. 399/225/2012. Așadar, petentul nu avea posibilitatea legală de a ataca cu recurs nici hotărârea pronunțată de prima instanță, întrucât potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.

Așa fiind, se constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 385 l C. proc. pen., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale. Admisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (l) pct. 1 lit. a) teza a Il-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.C. împotriva deciziei penale nr. 930 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 399/225/2012. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

N NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.C. împotriva deciziei penale nr. 930 din 20 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 399/225/2012. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2012.