ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3510/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3510/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului
de față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1297
din 5 octombrie 2011 Tribunalul Bistrița Năsăud a respins ca neîntemeiată acțiunea
comercială formulată de reclamanta SC O.L.T. SRL, în contradictoriu cu SC A. SA
- Sucursala Bistrița, având ca obiect plata unor daune contractuale.
Pentru a pronunța
această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele:
La 3 martie 2009,
beneficiarul transportului internațional de mărfuri A. SRL Bistrița a emis comandă
de transport reclamantului din prezenta cauză, în vederea efectuării unui transport
internațional de mărfuri pe relația Altamura - Bari, Via S. nr. 87, Italia, locul
descărcării mărfurilor transportate urmând a fi localitatea Vatra Dornei, str. R.
nr. 39, România.
Reclamanta a efectuat
comanda de transport, iar Ia 11 martie 2009 s-a executat contractul prezentat Ia
SC A. SRL în Municipiul Bistrița, în vederea neutralizării CMR și a facturilor inițiale,
conform comenzii primite de Ia beneficiarul transportului.
La 11 martie 2009
a fost emisă o nouă scrisoare de trăsură în care la rubrica expeditor este înscrisă
A. SRL Bistrița, str. M., nr. 2, România, beneficiar și respectiv destinatar al
transportului SC S.W. SRL Vatra Dornei, str. R. nr. 39, Suceava, România, Ia rubrica
locul de încărcare a mărfurilor este înscrisă A. Bistrița, str. M., nr. 2.
Reclamanta a continuat
transportul mărfurilor, iar la 12 martie 2009 în localitatea Poiana Stampei, județul
Suceava s-a produs un eveniment urmare căruia au fost distruse prin incendiu atât
semiremorca proprietatea reclamantului cât și marfa asigurată.
Între reclamantă
și pârâtă din prezenta cauză s-a încheiat contractul de asigurare privind asigurarea
globală a transportatorilor de mărfuri și persoane, pentru semiremorca marca S.C.
SCS 24 număr de înmatriculare BN - XXXX/ZZZ/12, precum și pentru mărfurile transportate.
În ceea ce privește
autovehiculul asigurat, reclamantei i-au fost achitate în întregime despăgubirile
reprezentând contravaloarea autovehiculului.
Cu privire la
mărfurile care transportate, pârâta a refuzat plata daunelor solicitate, arătând
că „dosarul de daune CMR YYY BN/2009 deschis pentru evenimentele din 12 martie 2009,
în care în incendiul produs au fost distruse mărfurile transportate, a fost respins
în baza art. 3 din Condițiile de asigurare CMR ale contractului".
Transportul efectuat
la 12 martie 2009 de către reclamantă pe ruta Bistrița - Vatra Dornei, când a intervenit
evenimentul ce a conclus Ia distrugerea prin incendiu a vehiculului și a mărfurilor
transportate, în temeiul contractului de transport, respectiv a scrisorii de trăsură
din 11 martie 2009 nu este un transport internațional de mărfuri, în sensul
art. 1 pct. 1 din Convenția din 19 mai 1958, referitoare la contractul de transport
internațional de mărfuri pe șosele (CMR).
Acest din urmă
contract de transport nu întrunește nici condițiile de asigurare privind răspunderea
transportatorului în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate, anexă a contractului
de asigurare art. 3.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel reclamanta SC O.L.T. SRL, care a arătat că prima instanță
a stabilit în mod greșit că pârâta nu datorează suma din litigiu, în condițiile
în care a existat și există un singur contract de transport, care nu a fost modificat
prin niciun act adițional inițiat și semnat de către părțile contractante. Formularele
„scrisoare de transport" au avut și au rolul unor documente ajutătoare care
nu constituie contracte de transport și nici nu au natura de a modifica și completa
contractul de transport semnat de reclamantă și SC A. SRL.
Prin decizia civilă
nr. 135 din 19 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, a admis apelul, a schimbat sentința și a obligat pârâta
la plata către reclamantă a sumei de 193,233,8 RON cu titlu de despăgubiri izvorâte
din polița de asigurare cu dobânda legală începând cu data de 31 martie 2010 și
până la achitarea debitului principal, a obligat intimata la plata sumei de 8.223,52
RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea a reținut în esență următoarele:
În cauză, a existat
un singur contract de transport (comanda/contract de transport emisă în data de
3 martie 2009, în care nu a fost modificat prin niciun act adițional inițiat și
semnat de către părțile contractante, fiind executat în condițiile impuse de către
expeditor, cu privire la necesitatea neutralizării documentelor.
Astfel, formularele
„scrisoare de transport" au avut și au rolul unor documente ajutătoare care
nu constituie contracte de transport și nici nu au natura de a modifica și completa
contractul de transport semnat de reclamantă și SC A. SRL.
Al doilea formular
„scrisoare de transport" a avut doar rolul de a ascunde adevăratul exportator
(proveniența mărfurilor), pentru ca expeditorul să nu fie omis la o eventuală nouă
comandă de marfă de același gen.
Nu poate produce
efectele pe care le-a recunoscut prima instanță vis-a-vis de obligația reclamantei
de a transporta marfa, destinația mărfii transportate - locul de descărcare rămânând
cel menționat în contractul de transport ca fiind Vatra Dornei.
În mod greșit
nu s-a dat eficiență prevederilor art. 4 din Convenția CMR: "Proba contractului
de transport se face prin scrisoare de trăsură. Absența, neregularitatea sau pierderea
scrisorii de trăsură nu afectează nici existenta, nici valabilitatea contractului
de transport".
Incidența Convenției
CMR în speță rezultă fără putință de tâgadâ din contractul de transport semnat Ia
3 martie 2009.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs pârâta SC G.R.A.R. SA (fosta S.A.R. A. SA), criticând-o
sub următoarele motive de nelegalitate:
Conform dispozițiilor
art. 3 din Condițiile de asigurare privind răspunderea transportatorului în calitate
de cărăuș pentru mărfurile transportate (CMR), anexă a contractului de asigurare
din 28 iulie 2008: "prezentele condiții de asigurare se vor aplica doar acelor
transporturi care au fot inițiate în perioada de valabilitate a contractului, atunci
când locul primirii mărfurilor și cei prevăzut pentru eliberarea mărfurilor, așa
cum sunt indicate în contracte, sunt situate în două țări diferite, din care cel
puțin una este țară semnatară a Convenției CMR".
Prin emiterea
celei de a doua scrisori de transport din data de 11 martie 2009, având ruta de
transport între două locații din România, prima scrisoare de transport și-a încetat
efectele.
Transportul în
România pe relația Bistrița - Vatra Dornei nu mai întră sub protecția contractului
de asigurare de tip CMR, conform dispozițiilor art. 3 sus-menționate.
În mod greșit
s-a interpretat art. 4 din Convenția CMR, conform căruia: "proba contractului
de transport se face prin scrisoare de trăsură", în sensul că aceasta este
doar o condiție ad probationem, iar mențiunilor existente în aceasta nu li se pot
conferi alte valențe decât cele ce rezultă din contractul de transport.
Sunt invocate
dispozițiile art. 304 pct. 9, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită
a leqii.
În cauză, SC O.L.T.
SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul
prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta
este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța de apel
a reținut în mod corect situația de fapt. La baza efectuării transportului de marfă
a stat un singur contract de transport. Acesta a fost comanda/contract de transport
emisă de SC A. SRL Bistrița Ia 3 martie 2009 și acceptată de intimată, ulterior
transportul convenit fiind efectuat.
Transportul de
marfă a fost efectuat pe ruta Altamura - Bari (Italia) - Vatra Dornei (România).
Instanța de apel
a reținut în mod corect faptul că există un singur contract de transport care nu
a fost modificat prin niciun act adițional inițiat și semnat de către părțile contractante.
Formularele „scrisoare
de transport" nu constituie contracte de transport și nici nu au natura de
a modifica și completa contractul de transport semnat de către părți.
Emiterea celui
de-al doilea formular „scrisoare de transport" având ca expeditor SC A. SRL
Bistrița și aceeași destinație conform contractului de transport – S.W. SRL Vatra
Dornei, Suceava, România, nu modifică în niciun fel contractul de transport din
3 martie.
A existat așadar
un singur transport de mărfuri din Italia în România, cu descărcarea mărfii Ia destinația
stabilită, respectiv Vatra Dornei.
Scrisoarea de
trăsură CMR nu reprezintă un contract de transport, ci face dovada potrivit
art. 9 pct. 1 din Convenția CMR până Ia proba contrarie, a condițiilor contractului
de transport, cât și a primirii mărfii de către cărăuș. Documentul de transport
îndeplinește funcția de Instrument probator al existenței raporturilor juridice
dintre expeditor și cărăușul rutier. Lipsa acestui înscris nu este o piedică în
a constata realitatea operațiunii.
Astfel, câtă vreme
transportul a fost inițiat de către reclamanta intimată în perioada de valabilitate
a contractului de asigurare, sunt întrunite toate cerințele pentru ca aceasta să
primească despăgubiri pentru pierderea suferită, riscul produs intrând în categoria
celor pentru care pârâta - recurentă datorează aceste despăgubiri.
Așa fiind, în
mod corect a fost obligată recurenta la plata despăgubirilor izvorâte din polița
de asigurare.
Față de toate
aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate
care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate și pe cale de consecință
potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi
respins ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor
art. 274 C. proc. civ., recurenta obligată Ia plata cheltuielilor de judecată către
intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâta SC G.R.A.R. SA București împotriva deciziei civile
nr. 135/2012 din 19 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a
ll-a civilă, contencios administrativ și fiscal.
Obligă recurenta-pârâtă
SC G.R.A.R. SA București la plata sumei de 5.493,94 RON, cu titlu de cheltuieli
de judecată către intimata-reclamantă SC O.L.T. SRL București.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013.