ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3510/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1297 din 5 octombrie 2011 Tribunalul Bistrița Năsăud a respins ca neîntemeiată acțiunea comercială formulată de reclamanta SC O.L.T. SRL, în contradictoriu cu SC A. SA - Sucursala Bistrița, având ca obiect plata unor daune contractuale. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele: La 3 martie 2009, beneficiarul transportului internațional de mărfuri A. SRL Bistrița a emis comandă de transport reclamantului din prezenta cauză, în vederea efectuării unui transport internațional de mărfuri pe relația Altamura - Bari, Via S. nr. 87, Italia, locul descărcării mărfurilor transportate urmând a fi localitatea Vatra Dornei, str. R. nr. 39, România.

Reclamanta a efectuat comanda de transport, iar Ia 11 martie 2009 s-a executat contractul prezentat Ia SC A. SRL în Municipiul Bistrița, în vederea neutralizării CMR și a facturilor inițiale, conform comenzii primite de Ia beneficiarul transportului. La 11 martie 2009 a fost emisă o nouă scrisoare de trăsură în care la rubrica expeditor este înscrisă A. SRL Bistrița, str. M., nr. 2, România, beneficiar și respectiv destinatar al transportului SC S.W. SRL Vatra Dornei, str. R. nr. 39, Suceava, România, Ia rubrica locul de încărcare a mărfurilor este înscrisă A. Bistrița, str. M., nr. 2. Reclamanta a continuat transportul mărfurilor, iar la 12 martie 2009 în localitatea Poiana Stampei, județul Suceava s-a produs un eveniment urmare căruia au fost distruse prin incendiu atât semiremorca proprietatea reclamantului cât și marfa asigurată.

Între reclamantă și pârâtă din prezenta cauză s-a încheiat contractul de asigurare privind asigurarea globală a transportatorilor de mărfuri și persoane, pentru semiremorca marca S.C. SCS 24 număr de înmatriculare BN - XXXX/ZZZ/12, precum și pentru mărfurile transportate. În ceea ce privește autovehiculul asigurat, reclamantei i-au fost achitate în întregime despăgubirile reprezentând contravaloarea autovehiculului.

Cu privire la mărfurile care transportate, pârâta a refuzat plata daunelor solicitate, arătând că „dosarul de daune CMR YYY BN/2009 deschis pentru evenimentele din 12 martie 2009, în care în incendiul produs au fost distruse mărfurile transportate, a fost respins în baza art. 3 din Condițiile de asigurare CMR ale contractului". Transportul efectuat la 12 martie 2009 de către reclamantă pe ruta Bistrița - Vatra Dornei, când a intervenit evenimentul ce a conclus Ia distrugerea prin incendiu a vehiculului și a mărfurilor transportate, în temeiul contractului de transport, respectiv a scrisorii de trăsură din 11 martie 2009 nu este un transport internațional de mărfuri, în sensul art. 1 pct. 1 din Convenția din 19 mai 1958, referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR).

Acest din urmă contract de transport nu întrunește nici condițiile de asigurare privind răspunderea transportatorului în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate, anexă a contractului de asigurare art. 3. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC O.L.T. SRL, care a arătat că prima instanță a stabilit în mod greșit că pârâta nu datorează suma din litigiu, în condițiile în care a existat și există un singur contract de transport, care nu a fost modificat prin niciun act adițional inițiat și semnat de către părțile contractante. Formularele „scrisoare de transport" au avut și au rolul unor documente ajutătoare care nu constituie contracte de transport și nici nu au natura de a modifica și completa contractul de transport semnat de reclamantă și SC A. SRL.

Prin decizia civilă nr. 135 din 19 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul, a schimbat sentința și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 193,233,8 RON cu titlu de despăgubiri izvorâte din polița de asigurare cu dobânda legală începând cu data de 31 martie 2010 și până la achitarea debitului principal, a obligat intimata la plata sumei de 8.223,52 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut în esență următoarele: În cauză, a existat un singur contract de transport (comanda/contract de transport emisă în data de 3 martie 2009, în care nu a fost modificat prin niciun act adițional inițiat și semnat de către părțile contractante, fiind executat în condițiile impuse de către expeditor, cu privire la necesitatea neutralizării documentelor.

Astfel, formularele „scrisoare de transport" au avut și au rolul unor documente ajutătoare care nu constituie contracte de transport și nici nu au natura de a modifica și completa contractul de transport semnat de reclamantă și SC A. SRL. Al doilea formular „scrisoare de transport" a avut doar rolul de a ascunde adevăratul exportator (proveniența mărfurilor), pentru ca expeditorul să nu fie omis la o eventuală nouă comandă de marfă de același gen. Nu poate produce efectele pe care le-a recunoscut prima instanță vis-a-vis de obligația reclamantei de a transporta marfa, destinația mărfii transportate - locul de descărcare rămânând cel menționat în contractul de transport ca fiind Vatra Dornei.

În mod greșit nu s-a dat eficiență prevederilor art. 4 din Convenția CMR: "Proba contractului de transport se face prin scrisoare de trăsură. Absența, neregularitatea sau pierderea scrisorii de trăsură nu afectează nici existenta, nici valabilitatea contractului de transport". Incidența Convenției CMR în speță rezultă fără putință de tâgadâ din contractul de transport semnat Ia 3 martie 2009. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC G.R.A.R. SA (fosta S.A.R.

A. SA), criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate: Conform dispozițiilor art. 3 din Condițiile de asigurare privind răspunderea transportatorului în calitate de cărăuș pentru mărfurile transportate (CMR), anexă a contractului de asigurare din 28 iulie 2008: "prezentele condiții de asigurare se vor aplica doar acelor transporturi care au fot inițiate în perioada de valabilitate a contractului, atunci când locul primirii mărfurilor și cei prevăzut pentru eliberarea mărfurilor, așa cum sunt indicate în contracte, sunt situate în două țări diferite, din care cel puțin una este țară semnatară a Convenției CMR". Prin emiterea celei de a doua scrisori de transport din data de 11 martie 2009, având ruta de transport între două locații din România, prima scrisoare de transport și-a încetat efectele.

Transportul în România pe relația Bistrița - Vatra Dornei nu mai întră sub protecția contractului de asigurare de tip CMR, conform dispozițiilor art. 3 sus-menționate. În mod greșit s-a interpretat art. 4 din Convenția CMR, conform căruia: "proba contractului de transport se face prin scrisoare de trăsură", în sensul că aceasta este doar o condiție ad probationem, iar mențiunilor existente în aceasta nu li se pot conferi alte valențe decât cele ce rezultă din contractul de transport. Sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a leqii. În cauză, SC O.L.T. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt.

La baza efectuării transportului de marfă a stat un singur contract de transport. Acesta a fost comanda/contract de transport emisă de SC A. SRL Bistrița Ia 3 martie 2009 și acceptată de intimată, ulterior transportul convenit fiind efectuat. Transportul de marfă a fost efectuat pe ruta Altamura - Bari (Italia) - Vatra Dornei (România). Instanța de apel a reținut în mod corect faptul că există un singur contract de transport care nu a fost modificat prin niciun act adițional inițiat și semnat de către părțile contractante. Formularele „scrisoare de transport" nu constituie contracte de transport și nici nu au natura de a modifica și completa contractul de transport semnat de către părți. Emiterea celui de-al doilea formular „scrisoare de transport" având ca expeditor SC A. SRL Bistrița și aceeași destinație conform contractului de transport – S.W.

SRL Vatra Dornei, Suceava, România, nu modifică în niciun fel contractul de transport din 3 martie. A existat așadar un singur transport de mărfuri din Italia în România, cu descărcarea mărfii Ia destinația stabilită, respectiv Vatra Dornei. Scrisoarea de trăsură CMR nu reprezintă un contract de transport, ci face dovada potrivit art. 9 pct. 1 din Convenția CMR până Ia proba contrarie, a condițiilor contractului de transport, cât și a primirii mărfii de către cărăuș. Documentul de transport îndeplinește funcția de Instrument probator al existenței raporturilor juridice dintre expeditor și cărăușul rutier. Lipsa acestui înscris nu este o piedică în a constata realitatea operațiunii.

Astfel, câtă vreme transportul a fost inițiat de către reclamanta intimată în perioada de valabilitate a contractului de asigurare, sunt întrunite toate cerințele pentru ca aceasta să primească despăgubiri pentru pierderea suferită, riscul produs intrând în categoria celor pentru care pârâta - recurentă datorează aceste despăgubiri. Așa fiind, în mod corect a fost obligată recurenta la plata despăgubirilor izvorâte din polița de asigurare. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate și pe cale de consecință potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta obligată Ia plata cheltuielilor de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC G.R.A.R. SA București împotriva deciziei civile nr. 135/2012 din 19 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta-pârâtă SC G.R.A.R. SA București la plata sumei de 5.493,94 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC O.L.T. SRL București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013.