ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra contestației
la executare de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 29 iunie 2009 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația la
executare formulată de contestatorul condamnat T.M.S., cu privire la punerea în
executare a pedepsei rezultante de 8 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin Sentința
penală nr. 510 din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, rămasă
definitivă prin Decizia penală nr. 2333 din 19 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
În vederea
soluționării contestației la executare, a fost atașat Dosarul nr. 7707/105/2007
al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care a fost pronunțată decizia
penală nr. 2333 din 19 iunie 2009.
La termenul fixat
pentru judecarea contestației la executare, respectiv la data de 26 octombrie
2009, contestatorul condamnat, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a
precizat faptul că înțelege să-și retragă contestația la executare formulată.
Având în vedere
manifestarea de voință liber exprimată de contestatorul condamnat, Înalta Curte
constată următoarele:
Potrivit art. 2 alin.
(2) C. proc. pen., prin care este instituit principiul oficialității procesului
penal, „actele necesare desfășurării procesului penale se îndeplinesc din
oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel”.
Realizarea acestui
principiu impune examinarea de către instanțele de judecată a cererilor
formulate de părți, inclusiv a cererii de contestație la executare, cu stricta
respectare a dispozițiilor procedurale care reglementează modul lor de
soluționare.
Aceasta nu înseamnă,
însă, ca situațiile nereglementate în mod expres prin dispozițiile specifice
fiecăreia dintre cererile formulate (ex.: cereri de revizuire, contestații la
executare, cereri de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei,
contestații în anulare ș.a.) să nu își găsească dezvoltarea firească, adecvată
conținutului și sensului solicitării pe care partea a înțeles să o dea acestora
prin exprimarea liberă a voinței sale.
A considera altfel ar
însemna să se contravină principiului dreptului părții de a dispune asupra
cererii formulate, instituit prin art. 246 C. proc. civ., care, reglementând
procedura de drept comun în această privință - în măsura în care nu se dispune
altfel, potrivit art. 721 din același cod - este aplicabil și în materia
dreptului penal.
Într-adevăr, în
conformitate cu dispozițiile art. 246 alin. (1) C. proc. civ., „reclamantul
poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere
scrisă”.
În principiu, așa cum
beneficiază de dreptul de petiționare, de dreptul exercitării libere a unei căi
de atac, ordinare sau extraordinare, subiectul procesual are implicit
facultatea de a folosi acest drept sau de a declara că nu înțelege să-l
folosească, iar dacă l-a folosit, are posibilitatea de a stărui sau de a
renunța la exercitare acestuia, atâta vreme cât o face, în mod liber, fără
existența vreunei presiuni de natură a-i altera voința.
Față de manifestarea de voință liber
exprimată de contestatorul condamnat, Înalta Curte va lua act de declarația de
retragere a contestației la executare formulată de contestatorul condamnat T.M.S.
împotriva Deciziei penale nr. 2333 din 19 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 7707/105/2007.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va
obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Ia act de declarația de retragere a
contestației la executare formulată de contestatorul condamnat T.M.S. împotriva
Deciziei penale nr. 2333 din 19 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 7707/105/2007.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei
de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100
lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru
contestatorul condamnat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și
Libertăților Cetățenești.
Pronunțată în ședință
publică, azi 26 octombrie 2009.