ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației la executare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 29 iunie 2009 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat T.M.S., cu privire la punerea în executare a pedepsei rezultante de 8 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 510 din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2333 din 19 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În vederea soluționării contestației la executare, a fost atașat Dosarul nr. 7707/105/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care a fost pronunțată decizia penală nr. 2333 din 19 iunie 2009. La termenul fixat pentru judecarea contestației la executare, respectiv la data de 26 octombrie 2009, contestatorul condamnat, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a precizat faptul că înțelege să-și retragă contestația la executare formulată. Având în vedere manifestarea de voință liber exprimată de contestatorul condamnat, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 2 alin. (2) C. proc. pen., prin care este instituit principiul oficialității procesului penal, „actele necesare desfășurării procesului penale se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel”.

Realizarea acestui principiu impune examinarea de către instanțele de judecată a cererilor formulate de părți, inclusiv a cererii de contestație la executare, cu stricta respectare a dispozițiilor procedurale care reglementează modul lor de soluționare. Aceasta nu înseamnă, însă, ca situațiile nereglementate în mod expres prin dispozițiile specifice fiecăreia dintre cererile formulate (ex.: cereri de revizuire, contestații la executare, cereri de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei, contestații în anulare ș.a.) să nu își găsească dezvoltarea firească, adecvată conținutului și sensului solicitării pe care partea a înțeles să o dea acestora prin exprimarea liberă a voinței sale. A considera altfel ar însemna să se contravină principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate, instituit prin art. 246 C. proc.

civ., care, reglementând procedura de drept comun în această privință - în măsura în care nu se dispune altfel, potrivit art. 721 din același cod - este aplicabil și în materia dreptului penal. Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 246 alin. (1) C. proc. civ., „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”. În principiu, așa cum beneficiază de dreptul de petiționare, de dreptul exercitării libere a unei căi de atac, ordinare sau extraordinare, subiectul procesual are implicit facultatea de a folosi acest drept sau de a declara că nu înțelege să-l folosească, iar dacă l-a folosit, are posibilitatea de a stărui sau de a renunța la exercitare acestuia, atâta vreme cât o face, în mod liber, fără existența vreunei presiuni de natură a-i altera voința.

Față de manifestarea de voință liber exprimată de contestatorul condamnat, Înalta Curte va lua act de declarația de retragere a contestației la executare formulată de contestatorul condamnat T.M.S. împotriva Deciziei penale nr. 2333 din 19 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 7707/105/2007. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Ia act de declarația de retragere a contestației la executare formulată de contestatorul condamnat T.M.S. împotriva Deciziei penale nr. 2333 din 19 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 7707/105/2007. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2009.