ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

18.05.2018

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea transmisă prin poștă, la data de 16 august 2017, din Penitenciarul Brăila, înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci, la data de 17 august 2017, sub nr. x/2017, condamnatul A. a formulat contestație, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., împotriva mandatului în executarea căreia se afla, solicitând reanalizarea situației lui juridice, în sensul aplicării legii penale mai favorabile, conform dispozițiilor art. 5 C. pen.

Prin Sentința penală nr. 779 din 12 septembrie 2017, Judecătoria Tecuci, în temeiul art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Brăila, reținând că, în condițiile în care cererea condamnatului nu este motivată în fapt, iar cele mai multe dintre motivele de contestație la executare prevăzute de art. 598 C. proc. pen. atrag competența alternativă a instanței de executare sau a instanței de la locul de deținere, Judecătoria Brăila este competentă să soluționeze cauza, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială se află locul de deținere în care partea execută pedeapsa.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată, la 5 octombrie 2017, sub același număr, pe rolul Judecătoriei Brăila.

Prin Sentința penală nr. 121 din 19 ianuarie 2018, Judecătoria Brăila, în baza art. 50 C. proc. pen. în ref. la art. 597 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, întrucât contestatorul A. se află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare aplicată acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prin Sentința penală nr. 485 din 1 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, Curtea de Apel Galați este instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare, ca instanță egală în grad cu cea care a pronunțat în fond hotărârea ce se atacă, în a cărei circumscripție se află locul de detenție în care contestatorul execută pedeapsa.

Ca efect al acestei hotărâri, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 8 martie 2018, sub nr. x/2017.

Prin Sentința penală nr. 54/F din 27 aprilie 2018, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Legea procesual penală nu stabilește o competență teritorială alternativă în cazul contestației la executare, ci una absolută, aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, cu excepția cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., când competența revine instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Potrivit dispozițiilor art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre penală străină recunoscută și executată în România se face potrivit dispozițiilor procedural penale în materie, motiv pentru care în cauză sunt incidente dispozițiile art. 598 - 599 C. proc. pen.

În speța de față, Curtea de Apel București nu reprezintă instanța de executare, ci o instanță specială, desemnată prin Legea nr. 302/2004 să recunoască hotărârile pronunțate în străinătate și să dispună transferul condamnatului în România, în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din țară.

Potrivit art. 553 C. proc. pen., instanța de executare este, de regulă, instanța care a judecat cauza în fond, excepție făcând hotărârile pronunțate în primă instanță de Înalta Curte de Casație și Justiție, care sunt puse în executare de Tribunalul București sau tribunalul militar teritorial.

Deși activitatea de executare a hotărârii penale se desfășoară potrivit normelor de reglementare proprii fazei de executare, există însă unele corelații între aceste norme și cele din partea generală a C. proc. pen. Instanța de executare fiind instanța care judecă cauza în fond, determinarea acesteia se face prin aplicarea regulilor privitoare la competența materială a instanțelor judecătorești.

În raport cu argumentele prezentate, notând că infracțiunile pentru care a fost condamnat în străinătate contestatorul A. - tâlhărie, lovire sau alte violențe, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri și tăinuire - sunt de competența, în primă instanță, a judecătoriei, Curtea a apreciat că instanța competentă să judece cauza este Judecătoria Brăila, ca instanță corespunzătoare în grad instanței de executare, în a cărei circumscripție se afla locul de deținere a condamnatului la data formulării cererii.

*****

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 11 mai 2018, formând obiectul dosarului nr. x/2017, cu termen de judecată la data de 18 mai 2018.

Analizând conflictul negativ de competență ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este contestația formulată de condamnatul A. împotriva executării pedepsei rezultante de 8 ani închisoare aplicate acestuia prin două hotărâri pronunțate de autoritățile judiciare austriece (sentințele din 30 martie 2012 și din 5 aprilie 2013 pronunțate de Tribunalul pentru cauze Penale Viena, Republica Austria), care au fost recunoscute, în procedura prevăzută de Legea nr. 302/2004, prin Sentința penală nr. 485 din 1 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2013.

Fără a preciza argumentele factuale care o susțin, contestatorul și-a întemeiat cererea pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., solicitând reanalizarea situației sale juridice, în sensul aplicării legii penale mai favorabile, conform dispozițiilor art. 5 C. pen.

Raportat la obiectul cauzei și temeiul de drept invocat de parte în argumentarea acesteia, Înalta Curte notează că, potrivit normelor procesual penale, competența materială de soluționare a contestației la executare este determinată în funcție de cazul invocat în susținerea acesteia, dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. stabilind că, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) (instanța de executare) sau (6) (instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere unde cel condamnat execută pedeapsa), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din interpretarea dispozițiilor legale precitate rezultă că acestea stabilesc o competență exclusivă de soluționare a contestațiilor la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în funcție de situația juridică a condamnatului, respectiv: în ipoteza în care condamnatul nu se află deținut în cursul executării pedepsei, competența aparține instanței de executare, iar în situația în care condamnatul este deținut în cursul executării pedepsei - competența aparține instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare.

În speță, contestația la executare fiind formulată de contestatorul A. în timpul executării, în regim de detenție, a pedepsei de 8 ani închisoare aplicată acestuia de autoritățile judiciare austriece, competența de soluționare a cererii revine, conform art. 598 alin. (2) coroborat cu art. 597 alin. (6) C. proc. pen., instanței în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței căreia i-ar fi revenit competența, potrivit legii române, să judece cauza în fond.

Pentru determinarea acestei instanțe, Înalta Curte are în vedere faptul că, în cazul particular al executării pedepselor aplicate prin hotărâri judecătorești pronunțate de autorități judiciare străine, recunoscute de curtea de apel conform dispozițiilor Legii nr. 302/2004, instanța de executare nu este curtea de apel, ci instanța competentă material, potrivit legii române, să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate.

O astfel de dezlegare, consacrată constant de jurisprudență și doctrină, își găsește, în prezent, fundamentul în dispozițiile art. 553 C. proc. pen., aplicabile în materia de referință în virtutea art. 144 cu referire la art. 7 din Legea nr. 302/2004, care stabilesc că instanța de executare este, de regulă, prima instanță, deci instanța competentă material să soluționeze cauza în fond.

Aceeași dezlegare rezultă, de altfel, și din considerentele Deciziei de recurs în interesul legii nr. 34 din 14 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 742/05.11.2010), ale cărei efecte continuă să se producă și în prezent, în condițiile art. 474 C. proc. pen.

Prin decizia de unificare a practicii judiciare evocate, s-a statuat, mutatis mutandis, că o curte de apel, învestită în procedura recunoașterii unei hotărâri pronunțate în străinătate în condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, are o competență materială limitată la procedurile prevăzute de legea specială. Instanța supremă a subliniat, însă, că "această competență, reglementată în dispozițiile menționate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte segmente ale executării, între care cele privind schimbările în executarea unor hotărâri, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, înlăturarea ori modificarea pedepsei, pentru ele fiind aplicabile dispozițiile referitoare la competență existente în art. 449 alin. (2) din C. proc. pen. (din 1968)".

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că hotărârile străine de condamnare a contestatorului A. vizau fapte ce au corespondent în legislația penală română actuală în dispozițiile art. 233, art. 193 alin. (2) și art. 259 alin. (1) C. pen. Infracțiunile prevăzute de textele legale sus-menționate nu se încadrează în ipotezele derogatorii prevăzute de art. 36 alin. (1) sau art. 38 alin. (1) C. proc. pen., care atrag competența materială de primă instanță a tribunalului, respectiv, a curții de apel.

Ca urmare, judecarea lor intră în competența materială generală recunoscută judecătoriei, conform art. 35 alin. (1) C. proc. pen., respectiv judecătoriei în a cărei rază teritorială locuiește condamnatul, conform art. 42 alin. (1) C. proc. pen. sau, după caz, execută o sancțiune privativă de libertate.

Notând și faptul că, la data formulării contestației la executare - 16 august 2017 (data poștei, astfel cum rezultă din mențiunile existente pe plicul aflat la dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Tecuci), condamnatul A. se afla în Penitenciarul Brăila, Înalta Curte constată că, în virtutea dispozițiilor art. 598 alin. (2) raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., Judecătoriei Brăila îi revine competența de soluționare a contestației la executare, ca instanță corespunzătoare în grad instanței de executare, în a cărei circumscripție se afla locul de deținere al contestatorului la momentul formulării cererii.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Brăila, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.