ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 615/P/2009 din 11 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. față de magistrații judecători A.V., M.D.M., Z.P., Ș.P., G.I. și D.G. din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a decide astfel, s-a reținut că petentul P.I.A. s-a plâns împotriva judecătorilor mai sus menționați pentru modul cum au soluționat Dosarele nr. 6692/1/2008 și nr. 6487/1/2008 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, considerând că hotărârile pronunțate în aceste cauze sunt greșite.

Procurorul a motivat că în cauză nu există infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., întrucât petiționarul, nemulțumit fiind de soluția pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în cauza privind litigiul cu Casa de Pensii Caraș - Severin, încearcă să o repună în discuție într-un mod artificial, prin intermediul unor sesizări penale, motivate doar prin reiterarea punctului său de vedere - neconfirmat de instanță cu privire la litigiul civil menționat. Prin rezoluția nr. 3417/1799/II/2/2009 din 26 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 278 alin. (1) din Codul de procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea numitului P.I.A.

împotriva rezoluției nr. 615/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. În baza art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul a formulat împotriva celor două rezoluții plângere la instanță, considerându-le ca fiind nelegale și netemeinice. Plângerea petentului este nefondată. În mod temeinic și legal procurorul a motivat că petentul a invocat, în susținerea plângerii sale, motive subiective de nemulțumire față de soluția nefavorabilă pronunțată de magistrați, pe această cale urmărind reformarea unor hotărâri judecătorești. De asemenea, s-a mai arătat că soluțiile pronunțate de instanță sunt cenzurate în căile de atac prevăzute de lege și nu pe calea plângerilor penale îndreptate împotriva magistraților care le pronunță.

Magistrații nu răspund penal pentru soluțiile pe care le pronunță decât atunci când acestea sunt rezultatul unor fapte penale, când sunt pronunțate cu rea credință în scopul de a favoriza în mod vădit o parte din proces sau când sunt rezultatul unor fapte de corupție. Or, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că judecătorii intimați au pronunțat hotărâri judecătorești în astfel de împrejurări. Așa fiind, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge plângerea petentului împotriva rezoluției atacate, pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.I.A. împotriva rezoluției nr. 615/P/2009 din 11 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2010.