ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 615/P/2009 din 11 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit.

a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen. față de magistrații judecători A.V., M.D.M., Z.P.,

Ș.P., G.I. și D.G. din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide

astfel, s-a reținut că petentul P.I.A. s-a plâns împotriva judecătorilor mai

sus menționați pentru modul cum au soluționat Dosarele nr. 6692/1/2008 și nr. 6487/1/2008

ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, considerând că

hotărârile pronunțate în aceste cauze sunt greșite.

Procurorul a motivat

că în cauză nu există infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., întrucât

petiționarul, nemulțumit fiind de soluția pronunțată de Curtea de Apel Timișoara

în cauza privind litigiul cu Casa de Pensii Caraș - Severin, încearcă să o

repună în discuție într-un mod artificial, prin intermediul unor sesizări

penale, motivate doar prin reiterarea punctului său de vedere - neconfirmat de

instanță cu privire la litigiul civil menționat.

Prin rezoluția nr. 3417/1799/II/2/2009

din 26 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 278 alin.

(1) din Codul de procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea

numitului P.I.A. împotriva rezoluției nr. 615/P/2009 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică.

În baza art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul a formulat împotriva celor două rezoluții plângere

la instanță, considerându-le ca fiind nelegale și netemeinice.

Plângerea petentului

este nefondată.

În mod temeinic și

legal procurorul a motivat că petentul a invocat, în susținerea plângerii sale,

motive subiective de nemulțumire față de soluția nefavorabilă pronunțată de

magistrați, pe această cale urmărind reformarea unor hotărâri judecătorești.

De asemenea, s-a mai

arătat că soluțiile pronunțate de instanță sunt cenzurate în căile de atac

prevăzute de lege și nu pe calea plângerilor penale îndreptate împotriva

magistraților care le pronunță.

Magistrații nu

răspund penal pentru soluțiile pe care le pronunță decât atunci când acestea

sunt rezultatul unor fapte penale, când sunt pronunțate cu rea credință în

scopul de a favoriza în mod vădit o parte din proces sau când sunt rezultatul

unor fapte de corupție.

Or, din actele

premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că judecătorii intimați au pronunțat

hotărâri judecătorești în astfel de împrejurări.

Așa fiind, în baza art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge plângerea

petentului împotriva rezoluției atacate, pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.I.A. împotriva rezoluției nr. 615/P/2009

din 11 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 10

septembrie 2010.