ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra plângerii de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 28 mai
2013 pe rolul acestei instanțe sub nr. 3144/1/2013, petentul R.A., „în calitate
de parte vătămată”, a formulat plângere împotriva soluției dispuse în Dosarul nr.
2215/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
solicitând redeschiderea urmăririi penale, întrucât soluția dispusă este
nelegală și netemeinică deoarece i „s-au încălcat dreptul la apărare, dreptul
la propriul dosar, la libertate de gândire, de conștiință și de religie,
dreptul la libertate de exprimare, la un proces echitabil și la repararea
pagubelor suferite”, solicitând „admiterea plângerii, desființarea soluției
atacate și să se dispună trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii
urmăririi penale”.
Plângerea este
inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor
art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., „după respingerea plângerii
făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi
penale sau a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de
încetare a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de
clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale,
date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror
interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la
data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și
278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,
competența să judece cauza în primă instanță”.
Verificând însă
actele dosarului, Înalta Curte constată că în cauză nu s-a dispus nici una din
măsurile prevăzute în articolul sus-menționat, respectiv nu există nici o
rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, o ordonanță sau o rezoluție de
clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale,
date de procuror.
Se reține astfel că, potrivit
adresei de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de urmărire penală și criminalistică, aflată la fila 5 din dosarul acestei
instanțe, în care se arată că Dosarul cu nr. 2215/P/2012 nu există, în
evidențele secției fiind înregistrată lucrarea cu nr. 2215/VIII/1/2012, în cauză
nu s-a dispus nici una din soluțiile procurorului dintre cele ce pot fi atacate
la instanță.
Pe cale de consecință,
instanța nu poate fi investită cu rezolvarea plângerii în temeiul art. 278
1
C. proc. pen., care prevede limitativ și expres aceste situații.
Ca atare, Înalta Curte
va respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petent, obligându-l la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea
formulată de petentul
R.A.
Obligă petentul la plata sumei de 200 lei, cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 22 noiembrie 2013.