ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 771/2014

Deliberând asupra recursului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 269 din data de 05 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția penală, a fost condamnat inculpatul V.I.C. în baza dispozițiilor art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., la o pedeapsă de 16 ani închisoare. În conformitate cu prevederile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, care va începe după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată acestuia, timpul reținerii și arestării preventive, începând cu data de 18 februarie 2013 lăzi. În temeiul prevederilor art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a restituit tatălui victimei - Ș.I., telefonul mobil, o cartelă micro S.I.M., un acumulator și o husă din piele de culoare neagră (toate ambalate într-un plic de hârtie închis și sigilat cu sigiliul M.I.), precum și un rucsac conținând rechizite, obiecte de îmbrăcăminte, un portofel maron, un carnet de note și un penar, care au aparținut fiului său Ș.A.A. Potrivit acelorași dispoziții, s-a restituit inculpatului un fes din material textil și o geacă de fâș - aparținând acestuia, atrăgând atenția persoanelor care le vor ridica asupra faptului că sunt obligate să le păstreze până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 118.alin. (1) litb C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul - tip fluture, ridicat de la domiciliul acestuia, folosit la săvârșirea infracțiunii. Potrivit dispozițiilor art. 14, art. 15, art. 16 1 alin. (3) și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Ș.I. suma de 1000 euro cu titlu de daune materiale, în echivalentul în lei la data efectuării plății, potrivit cursului euro al B.N.R. În temeiul art. 14, art. 15 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească aceleiași părți civile și suma de 100.000 euro cu titlu de daune morale, în echivalentul în lei la data efectuării plății, potrivit cursului euro al B.N.R.

În conformitate cu dispozițiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.002,75 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând și cheltuielile efectuate la urmărirea penală, precum și onorariul apărătorului desemnat acestuia din oficiu, de 200 lei, sumă care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 63/P/2013 din 03 iunie 2013, inculpatul V.I.C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1)- art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

în actul de sesizare a instanței, s-a reținut că în cursul zilei de 18 februarie 2013, în jurul orelor 13,00, inculpatul a ajuns în preajma Colegiului Național „Ion Ghica" din Târgoviște unde s-a întâlnit cu prietena sa, iar apoi, în mod întâmplător și cu martorii minori D.G., P.G.A. și R.l.V., dintre care în raporturi mai apropiate se afla cu D.G., acesta recunoscând că îl cunoștea pe inculpat de aproximativ 1 an și știa că obișnuiește să poarte un cuțit tip fluture, motiv pentru care a și fost poreclit B. În jurul orelor 13 00 , pe lângă grupul anterior menționat, a trecut minorul Ș.A.A. care se îndrepta către Colegiul Național „Ion Ghica", la care era înscris în clasa a IX-a, care se cunoștea cu P.G.A., întrucât se întâlniseră de mai multe ori în mijloacele de transport cu care amândoi făceau naveta, acesta din urmă fiind și el elev la Liceul Tehnologic de Transporturi Auto Târgoviște.

Conform declarației minorului P.G., în urmă cu aproximativ 2 săptămâni, între el și Ș.A.A. avusese loc un incident în timpul căruia el îl călcase pe picior pe celălalt minor, acesta replicând lovindu-l în glumă cu palma peste ceafă. Martorul i-a vorbit despre acest incident cu R.l.V., între ei mtervenind V.I.C. care i-a întrebat dacă băiatul despre care vorbeau are bani asupra sa. Cei doi tineri cărora le-a cerut să-l cheme pe Ș.A.A. pentru a sta de vorbă cu el, au refuzat, motiv pentru care inculpatul s-a adresat de la distanță acestuia prin apelativul „bă, ăsta mai înalt!". Tot inculpatul, reproșând părții vătămate că i-a vorbit cu „mă", a scuipat-o de 2 ori, după care i-a aplicat o lovitură în zona membrelor inferioare.

Ș.A.A. a încercat să îl lovească și el cu pumnul în zona feței pe inculpat însă acesta a introdus mâna în buzunarul de la geacă de unde a scos un cuțit tip „fluture" cu care i-a aplicat o lovitură în zona gâtului. Referindu-se la același incident D.G. a relatat că după ce inculpatul a acostat-o și a scuipat-o pe partea vătămată, cei doi tineri s-au împins reciproc, iar după ce partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu pumnul în cap, la rândul său acesta din urmă i-a aplicat o lovitură cu cuțitul. Elementele de tatonare și de împingere reciprocă ale celor doi tineri au fost remarcate și de l.G.C., aflat întâmplător în preajma Colegiului Național „Ion Ghica", acesta închipuindu-și însă că ei se joacă, mai ales că partea vătămată avea ghiozdanul în spate.

Observând hemoragia masivă a minorului Ș.A.A. inculpatul a fugit pe gangul blocului, fiind urmat și de ceilalți 3 tineri. Partea vătămată care sângera abundent în zona gâtului a fost susținută de martorul l.G.C., care a condus-o până la cea mai apropiată intersecție, unde a fost preluată de către un autoturism al poliției aflat întâmplător în zonă, fiind transportată la S.J.U. Târgoviște. În ciuda unor manevre specifice de ventilație și resuscitare practicate timp de 20 de minute, la orele 13 30 a fost constatat decesul victimei. Conform raportului medico-legal de necropsie din 25 februarie 2013 întocmit de către S.J.M.L. Dâmbovița, moartea victimei a fost violentă, fiind cauzată de o hemoragie mixtă internă și externă, consecința unei plăgi tăiate laterocervicală stg., cu secționarea pachetului vasculo-nervos regional (vena jugulară externă, artera carotidă comună și nervul vag).

Prin același raport, s-a constatat că leziunile de violență identificate s-au putut produce prin lovire unică cu corp tăietor înțepător - cuțit, briceag, între leziuni și deces existând o legătură de cauzalitate directă necondiționată. Referindu-se la împrejurările în care a avut loc incidentul, inculpatul a recunoscut că a avut inițiativa de a lămuri conflictul despre care a luat cunoștință întâmplător de la unul dintre cei împreună cu care se afla, în acest scop acostând-o pe partea vătămată. Totodată, surprins de reacția acesteia, care refuza să plece și a încercat să îl lovească, inculpatul a pretins că inițial a atacat-o pe victimă în zona capului, folosind numai mânerul cuțitului pe care îl avea asupra sa, plaga profundă de la nivelul gâtului acesteia fiind rezultatul încercării sale de a o evita.

În același timp inculpatul a încercat să ascundă faptul că în ultima perioadă fusese în dese rânduri remarcat manevrând într-un mod specific cuțitul tip „fluture" prevăzut cu un singur tăiș al lamei cu lungimea de 10 cm, pe care ulterior agresiunii l-a predat organelor de urmărire penală, prin acțiuni care demonstrau suficientă dexteritate și erau menite să îi impresioneze pe cei din jur. În cuprinsul rechizitoriului s-a mai reținut că inculpatul a fost implicat și într-un incident petrecut pe raza comunei Gura Ocniței unde a avut loc o dispută cu martorul C.D., fiind condus la sediul Poliției Municipiului Moreni de către o patrulă din cadrul I.J.J. Dâmbovița. C.D.

a susținut că fusese tăiat cu un cuțit de către inculpat în ziua de 2 iulie 2012, însă la controlul corporal efectuat acestuia de către reprezentanții organelor de ordine cuțitul nu a fost descoperit, cel reclamat fiind sancționat numai pentru refuzul de a pune la dispoziție datele necesare pentru a fi identificat. Preocuparea inculpatului pentru îmbunătățirea modului de a folosi cuțitul tip fluture pe care îl deținea în acte de agresiune, s-a reflectat și în postările de pe rețelele de socializare pe care acesta postase cu mai multă vreme în urmă videoclipuri în care era filmat manevrând același tip de cuțit sub profilul denumit „B." La 26 octombrie 2012, dată la care era organizată în municipiul Târgoviște o manifestare publică, în cadrul unei acțiuni specifice pe linia prevenirii și combaterii faptelor antisociale de către lucrători din cadrul I.J.J.

Dâmbovița, inculpatul a fost surprins în zona centrală a orașului jucându-se cu un cuțit. Actele de constatare întocmite conform art. 465 și următoarele C. proc. pen. au confirmat existența infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, pentru care inculpatului i-a fost întocmit Dosar penal, cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște sub nr. 6526/P/2012. Raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză care l-a vizat pe inculpat (acesta susținând că anterior loviturii pe care i-a aplicat-o victimei cu cuțitul, ar fi fost și el lovit de către aceasta la nivelul obrazului stâng) a infirmat prezența oricărei leziuni traumatice la examinarea de specialitate din 19 februarie 2013 la care a fost supus, ocazie cu care i-au fost recoltate și probe biologice pentru determinări toxicologice.

Buletinul de analiză toxicologică - expertiză pe persoane din 14 martie 2013 întocmit de către I.N.M.L. Mina Minovici București a confirmat prezența în proba de urină a inculpatului, a tetrahidrocanabinolului, o rășină uleioasă - derivat benzopiranic, substanță activă principală din cannabis întâlnită în drogurile vegetale cum ar fi hașișul și marijuana. În legătură cu un eventual consum de substanțe interzise de către inculpat procurorul a procedat la disjungerea cauzei, sesizând organele de urmărire competente să instrumenteze infracțiunea de cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, cumpărare sau deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept.

S-a considerat că fapta inculpatului de a aplica într-un loc public o lovitură cu un cuțit minorului Ș.A.A., căruia i-a fost provocată o plagă profundă laterocervicală stângă, cu secționarea pachetului vasculo-nervos regional (vena jugulară externă, artera carotidă comună și nervul vag) care a generat decesul acestuia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de disp. art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen. Inculpatul a fost reținut la 18 februarie 2013 iar ulterior arestat preventiv pentru o perioadă de 29 de zile prin încheierea nr. 14 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 1907/120/2013.

Măsura a fost prelungită în 3 rânduri, ultima dată până la 07 iunie 2013. Fapta, așa cum a fost descrisă mai sus, a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice anexe, procesele verbale și raportul organului de poliție judiciară, raportul medico legal de necropsie și planșele fotografice aferente, procesul verbal de percheziție corporală a inculpatului, raportul de constatare tehnico științifică biocriminalistică întocmit în cauză, raportul de expertiză medico legală și buletinul de analiză toxicologică anexat, ambele efectuate inculpatului, declarațiile inculpatului, ale martorilor și ale tatălui minorului decedat în agresiune - Ș.I., procesele verbale de confruntare și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

După înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Dâmbovița, în conformitate cu dispozițiile art. 300 1 alin. (1) C. proc. pen., la data de 5 iunie 2013,fiind vorba despre un inculpat trimis în judecată în stare de arest, instanța a verificat din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive a acestuia. Constatând că temeiul care a determinat arestarea inculpatului prevăzut de dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. subzistă, impunând în continuare privarea lui de libertate, în conformitate cu dispozițiile art. 300 alin. (3) C. proc. pen., tribunalul a menținut această măsură, în considerarea naturii și gradului extrem de ridicat de pericol social al faptei comise, îndreptată împotriva valorii sociale supreme -pe care o reprezintă dreptul la viață, precum și a existenței, în continuare a probelor că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La termenul din data de 28 iunie 2013, după luarea concluziilor procurorului de ședință și apărătorilor inculpatului și părții civile, tribunalul a constatat în conformitate cu dispozițiile art. 300 alin. (1) C. proc. pen., că actul de sesizare este regulat întocmit, cu respectarea tuturor condițiilor de formă și de conținut, reglementate prin dispozițiile art. 262, 263 și 264 alin. (3) C. proc. pen. La același termen, tatăl victimei, Ș.I. a formulat pretenții civile în sumă de 1.001.000 euro, din care 1.000 euro reprezintă daune materiale (cheltuielile efectuate pentru înmormântarea fiului său), iar 1.000.000 euro, daune morale. Înaintea începerii cercetării judecătorești, inculpatul a declarat, în conformitate cu dispozițiile art. 320 alin. (1) C. proc.

pen., că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate la urmărirea penală. Fiind ascultat, în baza dispozițiilor art. 320 1 alin. (3) C. proc. pen., acesta a precizat că recunoaște în totalitate fapta reținută în cuprinsul rechizitoriului, a cărei încadrare juridică este cea prevăzută de dispozițiile art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pe baza probelor administrate la urmărirea penală, pe care le cunoaște și pe care și le însușește, neînțelegând să mai administreze alte probe. De asemenea inculpatul a fost de acord să plătească părții civile suma de 1.000 euro - solicitată de către aceasta, cu titlu de daune materiale, solicitând însă instanței să stabilească suma care i se cuvine cu titlu de daune morale, neînsușindu-și-o pe cea indicată în ședință de către titularul acțiunii civile.

Tribunalul a stabilit că în cauză sunt îndeplinite condițiile pe care le reclamă dispozițiile art. 320 1 alin. (4) C. proc. pen., fapta existând, constituind infracțiune și fiind săvârșită de către inculpat. Examinând actele și lucrările Dosarului nr. 63/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și luând în calcul și declarația susținută de către inculpat, potrivit dispozițiilor art. 320 1 alin. (3) C. proc.

pen., tribunalul, reținând starea de fapt descrisă în rechizitoriu, susținută de probele existente care au confirmat situația de fapt și vinovăția inculpatului, existând astfel toate premisele pentru a-i fi angajată răspunderea penală, a constatat că, în drept, fapta inculpatului de a aplica într-un loc public o lovitură cu un cuțit minorului Ș.A.A., căruia i-a provocat o plagă profundă latero - cervicală stânga, cu secționarea pachetului vasculo - nervos regional (vena jugulară externă, artera carotidă comună și nervul vag), care a generat decesul acestuia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de dispozițiile art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., text de lege în baza căruia acesta a fost condamnat.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. - dispozițiile părții generale a codului, limitele pedepsei fixate în partea specială a acestuia, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În stabilirea tratamentului sancționator, tribunalul s-a orientat, în primul rând, în funcție de natura și gravitatea extremă a infracțiunii comisă de către inculpat, îndreptată împotriva valorii sociale supreme care este dreptul la viață, în concret împotriva unui minor, constatând că acesta a luat cu cea mai mare ușurință rezoluția infracțională, în condițiile în care avusese cu victima doar o banală discuție în contradictoriu.

Minorul Ș.A.A. a fost luat prin surprindere, după ce a fost acostat de către inculpat, care i-a aplicat o lovitură cu cuțitul, având drept consecință o hemoragie masivă, care i-a cauzat decesul. Toate conflictele în care inculpatul a fost implicat anterior, precum și preocuparea lui constantă pentru a se perfecționa în mânuirea unui cuțit tip „fluture", au culminat cu uciderea unui tânăr, aspect de natură să imprime o gravitate ieșită din comun faptei de care se face vinovat, și care reclamă aplicarea unei pedepse proporționale, pentru ca represiunea să-și atingă scopul prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen. - de prevenire a săvârșirii unor noi infracțiuni, iar sancțiunea - să-și îndeplinească funcțiile de măsură de constrângere și de reinserție socială pentru cel care va fi condamnat.

Urmare a opțiunii inculpatului pentru a fi judecat în procedura prevăzută de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., s-a făcut mai întâi aplicarea dispozițiilor art. 320 alin. 7 C. proc. pen., procedându-se la reducerea limitelor pedepsei prevăzută de norma de incriminare cu 1/3. Sub aspectul cuantumului, tribunalul s-a orientat către limita superioară a pedepsei (rezultată în urma aplicării reducerii prevăzută de dispozițiile art. 320 1 alin. 7 C. proc. pen.) - condamnându-l pe inculpat la o pedeapsă de 16 ani închisoare, motivat de faptul că sancțiunea trebuie să fie exemplară și să aibă aptitudinea de a opri orice tentativă similară, singurul regim în care se impune să fie executată fiind cel privativ de libertate, față de consecințele dramatice pe care fapta sa le-a produs.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., raportat la dispozițiile art. 175 alin. (1) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, care va începe după executarea pedepsei închisorii. În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, fiind actual temeiul prevăzut de dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., în baza căruia măsura a fost luată inițial, existând, în continuare, probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar în conformitate cu dispozițiile art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată acestuia, timpul reținerii și arestării preventive, de la 18 februarie 2013 la zi. În temeiul art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-au restituit tatălui victimei Ș.I. - telefonul mobil, o cartelă micro S.I.M., un acumulator și o husă din piele de culoare neagră (toate ambalate într-un plic de hârtie închis și sigilat cu sigiliul M.I.), precum și un rucsac conținând rechizite, obiecte de îmbrăcăminte, un portofel maro, un carnet de note și un penar, care au aparținut fiului său Ș.A.A.

Potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul tip „fluture", ridicat de la domiciliul acestuia, care a fost folosit la săvârșirea infracțiunii. În conformitate cu dispozițiile art. 14, art. 15, art. 16 1 alin. (3) și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la dispozițiile art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Ș.I. suma de 1.000 euro, pentru achitarea căreia acesta și-a exprimat acordul (reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de înmormântarea fiului său), în echivalentul în lei la data efectuării plății, potrivit cursului euro al B.N.R. În temeiul dispozițiilor art. 14, art. 15 și art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., rap. la dispozițiile art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat și la plata către aceeași parte civilă, a sumei de 100.000 euro, în echivalentul în lei la data efectuării plății, potrivit cursului euro al B.N.R., cu titlu de daune morale. Tribunalul, a apreciat că partea civilă este îndreptățită la recunoașterea acestei sume, care fără a se considera că ar putea înlocui pierderea ireparabilă și imensă, încercată prin moartea prematură a fiului său, la o vârstă la care era în plină evoluție, poate reprezenta o mică consolare, în măsură să-i atenueze în aceeași proporție scăzută, suferință pe care trebuie să o suporte pe termen lung, urmare a acțiunii criminale a inculpatului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă Ș.I.

și inculpatul V.C., invocând motive de netemeinicie. Prin Decizia penală nr. 202 din 15 octombrie 2013 Curtea de Apel Ploiești, a respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă Ș.I. și inculpatul V.C., împotriva sentinței penale nr. 269 din data de 05 iulie 2013 a Tribunalului Dâmbovița. Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, fiind corespunzătoare probelor administrate în cauză, vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedităiar condamnarea acestuia s-a făcut în deplină legalitate. Cu referire la apelul părții civile instanța de apel a constatat că este nefondat atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.

În legătură cu apelul declarat de inculpatul V.I.C., instanța de prim control judiciar a constatat că pedeapsa aplicată este proporțională cu gravitatea faptei comise și, chiar dacă inculpatul a solicitat să fie judecat în procedura simplificată, având în vedere valorile sociale lezate prin comiterea infracțiunii, precum și consecința produsă, constând în pierderea unei vieți omenești, tribunalul, în mod corect, s-a orientat către limita superioară a pedepsei rezultată în urma aplicării reducerii prevăzută în dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., condamnându-l pe inculpat la pedeapsa de 16 ani închisoare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.I.C. solicitând, în esență, aplicarea legii penale mai favorabile și reindividualizarea sancțiunii.

Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este fondat pentru considerentele ce urmează a fi arătate: Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior. Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., se apreciază că recurentul a motivat în termen recursul, cu respectarea obligațiilor impuse de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Inculpatul V.I.C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. cu privire la cuantumul sancțiunii aplicate. Față de abrogarea art. 175 liti, recurentul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv C. pen. actual în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei și sancțiunea aferentă. Referitor la incidența art. 320 1 C. proc. pen. anterior, apărarea a arătat că dispozițiile legii noi nu pot retroactiva, deoarece nu sunt mai favorabile, astfel încât urmează să se aplice, legea în vigoare la data săvârșirii fapte.

Legat de circumstanțele atenunate prev de art. 74 lit. a) și c) C. pen. anterior, care în opinia apărării ar fi trebuit reținute în favoarea inculpatului, recurentul apreciază că acestea sunt instituții autonome motiv pentru care pot fi aplicate de instanța de recurs chiar dacă legea penală mai favorabilă nu le mai prevede, în procesul de reindividualizare a pedepsei. Inculpatul, invocând cazul de casare prev. art. 385 pct. 17 C. proc. pen., a apreciat că s-a făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce privește individualizarea sancțiunii în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior. Critica recurentului inculpat vizând individualizarea judiciară a pedepsei ar fi putut fi examinată de instanța de recurs prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 în varianta anterioară Legii nr. 2/2013.

Odată cu data intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, incidență în cauză, textul anterior menționat a fost modificat de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situației când,?s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță. Având în vedere natura criticii invocate, anume greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanțe, rezultă cu evidență că aceasta nu se mai circumscrie nici cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct 14 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Cu privire la incidența dispozițiilor art. 5 C. pen. instanța de recurs reține că pentru a determina legea penală incidență se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă și aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțe de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârșirii faptei și la data judecării recursului și instituțiile incidente în raport cu incriminarea sau sancțiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală și limitele de pedeapsă).

Cum fapta reținută în sarcina inculpatului a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ influența modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracțiunii și regimul sancționator. Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 174 C. pen. anterior, uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Potrivit disp. art. 175 lit. i) C. pen. anterior - omorul săvârșit în public se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

În noul C. pen. omorul este incriminat în dispozițiile art. 188 C. pen., având același conținut ca și în vechea reglementare, precum și aceleași limite de pedeapsă. Totodată se constată că în noua reglementare, omorul calificat prev. de art. 189 C. pen. nu mai conține elementul circumstanțial referitor la omorul săvârșit în public. Prin urmare, omorul săvârșit în această împrejurare nu mai este încriminat sub imperiul noii legi, fapta devenind astfel un omor simplu, cu limite de pedeapsă mai scăzute. Dacă legea nouă nu prevede o agravare a sancțiunii pentru fapta comisă, înlăturând un element circumstanțial pe care legea veche îl prevedea și astfel sancționa fapta mai sever, se va aplica legea nouă reținându-se încadrarea juridică a infracțiunii în varianta simplă.

Cum în vechea reglementare omorul calificat este sancționat cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, înalta Curte consideră că dispozițiile noului C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă în raport de încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, care este de omor simplu, beneficiind astfel și de o reducere substanțială a limitelor de pedeapsă, astfel încât, legea nouă va retroactiva și va reglementa raporturile juridice născute sub imperiul legii vechi. Întrucât în cauza dedusă judecății inculpatul V.I.C. a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că nu există diferențe între art. 320 1 alin. 7 C. proc.

pen. anterior și art. 396 alin. (1)0 din Noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime. Față de situația expresă Înalta Curte în procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, va reduce proporțional pedeapsa aplicată de instanța de fond în raport cu limitele prevăzute de legea nouă. Nici chiar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația inversă.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență. și dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară în raport de noua reglementare. Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

anterior, respectiv: a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen. respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. Așadar, Înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut pentru o perioadă de 2 ani și 6 luni, în condițiile art. 68 C. pen.

De asemenea pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile art. 65 C. pen. Față de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul V.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 202 din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Va pasa decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 269 din 05 iulie 2013 a Tribunalului Dâmbovița și, rejudecând: În baza art. 386 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului V.I.C.

din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de ari. 188 alin. (1) C. pen. În baza art. 188 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, va dispune condamnarea inculpatul V.I.C. la o pedeapsă de 13 ani închisoare și 2 ani și 6 luni interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Va face aplicarea art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 februarie 2013 la 04 martie 2014. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul V.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 202 din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 269 din 05 iulie 2013 a Tribunalului Dâmbovița și, rejudecând: În baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului V.I.C. din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen. În baza art. 188 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. anterior, condamnă inculpatul V.I.C.

la o pedeapsă de 13 ani închisoare și 2 ani și 6 luni interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Face aplicarea art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 februarie 2013 la 04 martie 2014. Onirariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 04 martie 2014.