ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 771/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 771/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

recursului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 269 din data

de 05 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția penală, a fost

condamnat inculpatul V.I.C. în baza dispozițiilor art. 174 alin. (1) - 175 alin.

(1) lit. i) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., la o pedeapsă de 16 ani închisoare.

În conformitate

cu prevederile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata executării pedepsei

închisorii, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Potrivit

dispozițiilor art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, care va începe după executarea pedepsei

principale.

În baza art.

350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului,

iar în temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei

închisorii aplicată acestuia, timpul reținerii și arestării preventive,

începând cu data de 18 februarie 2013 lăzi.

În temeiul

prevederilor art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a restituit tatălui victimei -

Ș.I., telefonul mobil, o cartelă micro S.I.M., un acumulator și o husă din

piele de culoare neagră (toate ambalate într-un plic de hârtie închis și

sigilat cu sigiliul M.I.), precum și un rucsac conținând rechizite, obiecte de

îmbrăcăminte, un portofel maron, un carnet de note și un penar, care au

aparținut fiului său Ș.A.A.

Potrivit

acelorași dispoziții, s-a restituit inculpatului un fes din material textil și

o geacă de fâș - aparținând acestuia, atrăgând atenția persoanelor care le vor

ridica asupra faptului că sunt obligate să le păstreze până la soluționarea

definitivă a cauzei.

În baza art.

118.alin. (1) litb C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuțitul - tip fluture,

ridicat de la domiciliul acestuia, folosit la săvârșirea infracțiunii.

Potrivit

dispozițiilor art. 14, art. 15, art. 16

1

alin. (3) și art. 346 alin.

(1) C. proc. pen., rap. la art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile Ș.I. suma de 1000 euro cu titlu de daune materiale, în

echivalentul în lei la data efectuării plății, potrivit cursului euro al B.N.R.

În temeiul

art. 14, art. 15 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 1357 C.

civ., inculpatul a fost obligat să plătească aceleiași părți civile și suma de

100.000 euro cu titlu de daune morale, în echivalentul în lei la data

efectuării plății, potrivit cursului euro al B.N.R.

În conformitate

cu dispozițiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 2.002,75 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând și

cheltuielile efectuate la urmărirea penală, precum și onorariul apărătorului

desemnat

acestuia din oficiu, de 200 lei, sumă

care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului

Dâmbovița.

Pentru a

pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 63/P/2013 din 03 iunie 2013,

inculpatul V.I.C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin.

(1)- art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în actul de sesizare a instanței, s-a

reținut că în cursul zilei de 18 februarie 2013, în jurul orelor 13,00,

inculpatul a ajuns în preajma Colegiului Național „Ion Ghica" din

Târgoviște unde s-a întâlnit cu prietena sa, iar apoi, în mod întâmplător și cu

martorii minori D.G., P.G.A. și R.l.V., dintre care în raporturi mai apropiate

se afla cu D.G., acesta recunoscând că îl cunoștea pe inculpat de aproximativ 1

an și știa că obișnuiește să poarte un cuțit tip fluture, motiv pentru care a

și fost poreclit B. În jurul orelor 13

00

, pe lângă grupul anterior

menționat, a trecut minorul Ș.A.A. care se îndrepta către Colegiul Național

„Ion Ghica", la care era înscris în clasa a IX-a, care se cunoștea cu P.G.A.,

întrucât se întâlniseră de mai multe ori în mijloacele de transport cu care

amândoi făceau naveta, acesta din urmă fiind și el elev la Liceul Tehnologic de

Transporturi Auto Târgoviște.

Conform

declarației minorului P.G., în urmă cu aproximativ 2 săptămâni, între el și Ș.A.A.

avusese loc un incident în timpul căruia el îl călcase pe picior pe celălalt

minor, acesta replicând lovindu-l în glumă cu palma peste ceafă. Martorul i-a

vorbit despre acest incident cu R.l.V., între ei mtervenind V.I.C. care i-a

întrebat dacă băiatul despre care vorbeau are bani asupra sa. Cei doi tineri

cărora le-a cerut să-l cheme pe Ș.A.A. pentru a sta de vorbă cu el, au refuzat,

motiv pentru care inculpatul s-a adresat de la distanță acestuia prin

apelativul „bă, ăsta mai înalt!". Tot inculpatul, reproșând părții

vătămate că i-a vorbit cu „mă", a scuipat-o de 2 ori, după care i-a aplicat

o lovitură în zona membrelor inferioare. Ș.A.A. a încercat să îl lovească și el

cu pumnul în zona feței pe inculpat însă acesta a introdus mâna în buzunarul de

la geacă de unde a scos un cuțit tip „fluture" cu care i-a aplicat o

lovitură în zona gâtului.

Referindu-se

la același incident D.G. a relatat că după ce inculpatul a acostat-o și a

scuipat-o pe partea vătămată, cei doi tineri s-au împins reciproc, iar după ce

partea vătămată l-a lovit pe inculpat cu pumnul în cap, la rândul său acesta

din urmă i-a aplicat o lovitură cu cuțitul.

Elementele de

tatonare și de împingere reciprocă ale celor doi tineri au fost remarcate și de

l.G.C., aflat întâmplător în preajma Colegiului Național „Ion Ghica",

acesta închipuindu-și însă că ei se joacă, mai ales că partea vătămată avea

ghiozdanul în spate.

Observând

hemoragia masivă a minorului Ș.A.A. inculpatul a fugit pe gangul blocului,

fiind urmat și de ceilalți 3 tineri.

Partea

vătămată care sângera abundent în zona gâtului a fost susținută de martorul l.G.C.,

care a condus-o până la cea mai apropiată intersecție, unde a

fost

preluată de către un autoturism al poliției aflat întâmplător în zonă, fiind

transportată la S.J.U. Târgoviște.

În ciuda unor

manevre specifice de ventilație și resuscitare practicate timp de 20 de minute,

la orele 13

30

a fost constatat decesul victimei.

Conform

raportului medico-legal de necropsie din 25 februarie 2013 întocmit de către S.J.M.L.

Dâmbovița, moartea victimei a fost violentă, fiind cauzată de o hemoragie mixtă

internă și externă, consecința unei plăgi tăiate laterocervicală stg., cu

secționarea pachetului vasculo-nervos regional (vena jugulară externă, artera

carotidă comună și nervul vag).

Prin același

raport, s-a constatat că leziunile de violență identificate s-au putut produce prin

lovire unică cu corp tăietor înțepător - cuțit, briceag, între leziuni și deces

existând o legătură de cauzalitate directă necondiționată.

Referindu-se la împrejurările în care

a avut loc incidentul, inculpatul a recunoscut că a avut inițiativa de a lămuri

conflictul despre care a luat cunoștință întâmplător de la unul dintre cei

împreună cu care se afla, în acest scop acostând-o pe partea vătămată. Totodată,

surprins de reacția acesteia, care refuza să plece și a încercat să îl

lovească, inculpatul a pretins că inițial a atacat-o pe victimă în zona

capului, folosind numai mânerul cuțitului pe care îl avea asupra sa, plaga

profundă de la nivelul gâtului acesteia fiind rezultatul încercării sale de a o

evita.

În același timp inculpatul a încercat

să ascundă faptul că în ultima perioadă fusese în dese rânduri remarcat manevrând

într-un mod specific cuțitul tip „fluture" prevăzut cu un singur tăiș al

lamei cu lungimea de 10 cm, pe care ulterior agresiunii l-a predat organelor de

urmărire penală, prin acțiuni care demonstrau suficientă dexteritate și erau

menite să îi impresioneze pe cei din jur.

În cuprinsul

rechizitoriului s-a mai reținut că inculpatul a fost implicat și într-un

incident petrecut pe raza comunei Gura Ocniței unde a avut loc o dispută cu martorul

C.D., fiind condus la sediul Poliției Municipiului Moreni de către o patrulă

din cadrul I.J.J. Dâmbovița.

C.D. a

susținut că fusese tăiat cu un cuțit de către inculpat în ziua de 2 iulie 2012,

însă la controlul corporal efectuat acestuia de către reprezentanții organelor

de ordine cuțitul nu a fost descoperit, cel reclamat fiind sancționat numai

pentru refuzul de a pune la dispoziție datele necesare pentru a fi identificat.

Preocuparea

inculpatului pentru îmbunătățirea modului de a folosi cuțitul tip fluture pe

care îl deținea în acte de agresiune, s-a reflectat și în postările de pe

rețelele de socializare pe care acesta postase cu mai multă vreme în urmă

videoclipuri în care era filmat manevrând același tip de cuțit sub profilul

denumit „B."

La 26 octombrie

2012, dată la care era organizată în municipiul Târgoviște o manifestare

publică, în cadrul unei acțiuni specifice pe linia prevenirii și combaterii

faptelor antisociale de către lucrători din cadrul I.J.J. Dâmbovița, inculpatul

a fost surprins în zona centrală a orașului jucându-se cu un cuțit. Actele de

constatare întocmite conform art. 465 și următoarele C. proc. pen. au confirmat

existența infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr.

61/1991, pentru care inculpatului i-a fost întocmit Dosar penal, cauza fiind

înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște sub nr.

6526/P/2012.

Raportul de

expertiză medico-legală întocmit în cauză care l-a vizat pe inculpat (acesta

susținând că anterior loviturii pe care i-a aplicat-o victimei cu cuțitul, ar

fi fost și el lovit de către aceasta la nivelul obrazului stâng) a infirmat

prezența oricărei leziuni traumatice la examinarea de specialitate din 19

februarie 2013 la care a fost supus, ocazie cu care i-au fost recoltate și probe

biologice pentru determinări toxicologice.

Buletinul

de analiză toxicologică - expertiză pe persoane din 14 martie 2013 întocmit de

către I.N.M.L. Mina Minovici București a confirmat prezența în proba de urină a

inculpatului, a tetrahidrocanabinolului, o rășină uleioasă - derivat

benzopiranic, substanță activă principală din cannabis întâlnită în drogurile

vegetale cum ar fi hașișul și marijuana.

În legătură

cu un eventual consum de substanțe interzise de către inculpat procurorul a

procedat la disjungerea cauzei, sesizând organele de urmărire competente să

instrumenteze infracțiunea de cultivare, producere, fabricare, experimentare,

extragere, preparare, transformare, cumpărare sau deținere de droguri de risc

pentru consum propriu fără drept.

S-a

considerat că fapta inculpatului de a aplica într-un loc public o lovitură cu

un cuțit minorului Ș.A.A., căruia i-a fost provocată o plagă profundă

laterocervicală stângă, cu secționarea pachetului vasculo-nervos regional (vena

jugulară externă, artera carotidă comună și nervul vag) care a generat decesul

acestuia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat

prevăzută de disp. art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Inculpatul a

fost reținut la 18 februarie 2013 iar ulterior arestat preventiv pentru o

perioadă de 29 de zile prin încheierea nr. 14 pronunțată de Tribunalul

Dâmbovița în Dosarul nr. 1907/120/2013.

Măsura a fost

prelungită în 3 rânduri, ultima dată până la 07 iunie 2013.

Fapta,

așa cum a fost descrisă mai sus, a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace

de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice

anexe, procesele verbale și raportul organului de poliție judiciară, raportul

medico legal de necropsie și planșele fotografice aferente, procesul verbal de

percheziție corporală a inculpatului, raportul de constatare tehnico

științifică biocriminalistică întocmit în cauză, raportul de expertiză medico

legală și buletinul de analiză toxicologică anexat, ambele efectuate

inculpatului, declarațiile inculpatului, ale martorilor și ale tatălui

minorului decedat în agresiune - Ș.I., procesele verbale de confruntare și

procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

După

înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Dâmbovița, în conformitate cu

dispozițiile art. 300

1

alin. (1) C. proc. pen., la data de 5 iunie

2013,fiind vorba despre un inculpat trimis în judecată în stare de arest,

instanța a verificat din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și

temeinicia arestării preventive a acestuia.

Constatând

că temeiul care a determinat arestarea inculpatului prevăzut de dispozițiile

art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. subzistă, impunând în continuare

privarea lui de libertate, în conformitate cu dispozițiile art. 300 alin. (3) C.

proc. pen., tribunalul a menținut această măsură, în considerarea naturii și

gradului extrem de ridicat de pericol social al faptei comise, îndreptată

împotriva valorii sociale supreme -pe care o reprezintă dreptul la viață,

precum și a existenței, în continuare a probelor că lăsarea acestuia în

libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La termenul

din data de 28 iunie 2013, după luarea concluziilor procurorului de ședință și

apărătorilor inculpatului și părții civile, tribunalul a constatat în

conformitate cu dispozițiile art. 300 alin. (1) C. proc. pen., că actul de

sesizare este regulat întocmit, cu respectarea tuturor condițiilor de formă și

de conținut, reglementate prin dispozițiile art. 262, 263 și 264 alin. (3) C.

proc. pen.

La același

termen, tatăl victimei, Ș.I. a formulat pretenții civile în sumă de 1.001.000

euro, din care 1.000 euro reprezintă daune materiale (cheltuielile efectuate

pentru înmormântarea fiului său), iar 1.000.000 euro, daune morale.

Înaintea

începerii cercetării judecătorești, inculpatul a declarat, în conformitate cu

dispozițiile art. 320 alin. (1) C. proc. pen., că recunoaște fapta reținută în

actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate la urmărirea penală.

Fiind

ascultat, în baza dispozițiilor art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen.,

acesta a precizat că recunoaște în totalitate fapta reținută în cuprinsul

rechizitoriului, a cărei încadrare juridică este cea prevăzută de dispozițiile

art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pe baza probelor

administrate la urmărirea penală, pe care le cunoaște și pe care și le

însușește, neînțelegând să mai administreze alte probe. De asemenea inculpatul

a fost de acord să plătească părții civile suma de 1.000 euro - solicitată de

către aceasta, cu titlu de daune materiale, solicitând însă instanței să

stabilească suma care i se cuvine cu titlu de daune morale, neînsușindu-și-o pe

cea indicată în ședință de către titularul acțiunii civile.

Tribunalul a

stabilit că în cauză sunt îndeplinite condițiile pe care le reclamă

dispozițiile art. 320

1

alin. (4) C. proc. pen., fapta existând,

constituind infracțiune și fiind săvârșită de către inculpat.

Examinând

actele și lucrările Dosarului nr. 63/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Dâmbovița și luând în calcul și declarația susținută de către inculpat,

potrivit dispozițiilor art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen.,

tribunalul, reținând starea de fapt descrisă în rechizitoriu, susținută de

probele existente care au confirmat situația de fapt și vinovăția inculpatului,

existând astfel toate premisele pentru a-i fi angajată răspunderea penală, a

constatat că, în drept, fapta inculpatului de a aplica într-un loc public o

lovitură cu un cuțit minorului Ș.A.A., căruia i-a provocat o plagă profundă

latero - cervicală stânga, cu secționarea pachetului vasculo - nervos regional

(vena jugulară externă, artera carotidă comună și nervul vag), care a generat

decesul acestuia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de dispozițiile art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i)

C. pen., text de lege în baza căruia acesta a fost condamnat.

La

individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, tribunalul a avut în vedere

criteriile generale prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. - dispozițiile

părții generale a codului, limitele pedepsei fixate în partea specială a

acestuia, gradul de pericol social al

faptei comise, persoana

infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În stabilirea

tratamentului sancționator, tribunalul s-a orientat, în primul rând, în funcție

de natura și gravitatea extremă a infracțiunii comisă de către inculpat,

îndreptată împotriva valorii sociale supreme care este dreptul la viață, în

concret împotriva unui minor, constatând că acesta a luat cu cea mai mare

ușurință rezoluția infracțională, în condițiile în care avusese cu victima doar

o banală discuție în contradictoriu.

Minorul Ș.A.A.

a fost luat prin surprindere, după ce a fost acostat de către inculpat, care

i-a aplicat o lovitură cu cuțitul, având drept consecință o hemoragie masivă,

care i-a cauzat decesul.

Toate

conflictele în care inculpatul a fost implicat anterior, precum și preocuparea

lui constantă pentru a se perfecționa în mânuirea unui cuțit tip

„fluture", au culminat cu uciderea unui tânăr, aspect de natură să imprime

o gravitate ieșită din comun faptei de care se face vinovat, și care reclamă

aplicarea unei pedepse proporționale, pentru ca represiunea să-și atingă scopul

prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen. - de prevenire a săvârșirii unor noi

infracțiuni, iar sancțiunea - să-și îndeplinească funcțiile de măsură de

constrângere și de reinserție socială pentru cel care va fi condamnat.

Urmare a

opțiunii inculpatului pentru a fi judecat în procedura prevăzută de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., s-a făcut mai întâi aplicarea

dispozițiilor art. 320 alin. 7 C. proc. pen., procedându-se la reducerea

limitelor pedepsei prevăzută de norma de incriminare cu 1/3.

Sub

aspectul cuantumului, tribunalul s-a orientat către limita superioară a

pedepsei (rezultată în urma aplicării reducerii prevăzută de dispozițiile art.

320

1

alin. 7 C. proc. pen.) - condamnându-l pe inculpat la o

pedeapsă de 16 ani închisoare, motivat de faptul că sancțiunea trebuie să fie

exemplară și să aibă aptitudinea de a opri orice tentativă similară, singurul

regim în care se impune să fie executată fiind cel privativ de libertate, față

de consecințele dramatice pe care fapta sa le-a produs.

Pe cale de

consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.,

pe durata executării pedepsei principale, inculpatului i-au fost interzise

drepturile prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În conformitate

cu dispozițiile art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., raportat la dispozițiile art.

175 alin. (1) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, care va începe după

executarea pedepsei închisorii.

În baza

dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut arestarea

preventivă a inculpatului, fiind actual temeiul prevăzut de dispozițiile art.

148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în baza căruia măsura a fost luată

inițial, existând, în continuare, probe că lăsarea sa în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, iar în conformitate cu dispozițiile

art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată

acestuia, timpul reținerii și arestării preventive, de la 18 februarie 2013 la

zi.

În temeiul

art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-au restituit tatălui victimei Ș.I. -

telefonul mobil, o cartelă micro

S.I.M., un acumulator și

o husă din piele de culoare neagră (toate ambalate într-un plic de hârtie

închis și sigilat cu sigiliul M.I.), precum și un rucsac conținând rechizite,

obiecte de îmbrăcăminte, un portofel maro, un carnet de note și un penar, care

au aparținut fiului său Ș.A.A.

Potrivit

dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat

cuțitul tip „fluture", ridicat de la domiciliul acestuia, care a fost

folosit la săvârșirea

infracțiunii.

În conformitate

cu dispozițiile art. 14, art. 15, art. 16

1

alin. (3) și art. 346 alin.

(1) C. proc. pen., rap. la dispozițiile art. 1357 C. civ., inculpatul a fost

obligat să plătească părții civile Ș.I. suma de 1.000 euro, pentru achitarea

căreia acesta și-a exprimat acordul (reprezentând contravaloarea cheltuielilor

ocazionate de înmormântarea fiului său), în echivalentul în lei la data

efectuării plății, potrivit cursului euro al B.N.R.

În temeiul

dispozițiilor art. 14, art. 15 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la

dispozițiile art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat și la plata către

aceeași parte civilă, a sumei de 100.000 euro, în echivalentul în lei la data

efectuării plății, potrivit cursului euro al B.N.R., cu titlu de daune morale.

Tribunalul, a

apreciat că partea civilă este îndreptățită la recunoașterea acestei sume, care

fără a se considera că ar putea înlocui pierderea ireparabilă și imensă,

încercată prin moartea prematură a fiului său, la o vârstă la care era în plină

evoluție, poate reprezenta o mică consolare, în măsură să-i atenueze în aceeași

proporție scăzută, suferință pe care trebuie să o suporte pe termen lung,

urmare a acțiunii criminale a inculpatului.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel partea civilă Ș.I. și inculpatul V.C., invocând

motive de netemeinicie.

Prin Decizia

penală nr. 202 din 15 octombrie 2013 Curtea de Apel Ploiești,

a respins ca nefondate apelurile

declarate de partea civilă Ș.I. și inculpatul V.C., împotriva sentinței penale

nr. 269 din data de 05 iulie 2013 a Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a

decide astfel instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect

reținută de prima instanță, fiind corespunzătoare probelor administrate în cauză,

vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedităiar condamnarea acestuia s-a

făcut în deplină legalitate. Cu referire la apelul părții civile instanța de

apel a constatat că este nefondat atât sub aspectul laturii penale cât și sub

aspectul laturii civile.

În legătură cu

apelul declarat de inculpatul V.I.C., instanța de prim control judiciar a

constatat că pedeapsa aplicată este proporțională cu gravitatea faptei comise

și, chiar dacă inculpatul a solicitat să fie judecat în procedura simplificată,

având în vedere valorile sociale lezate prin comiterea infracțiunii, precum și

consecința produsă, constând în pierderea unei vieți omenești, tribunalul, în

mod corect, s-a orientat către limita superioară a pedepsei rezultată în urma

aplicării reducerii prevăzută în dispozițiilor art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., condamnându-l pe inculpat la pedeapsa de 16 ani închisoare.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.I.C. solicitând, în esență,

aplicarea legii penale mai favorabile și reindividualizarea sancțiunii.

Examinând

recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că

este fondat pentru considerentele ce urmează a fi arătate:

Conform art.

12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în

vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse

apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se

judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecință,

instanța urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac,

cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.

Verificând

îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și

(2) C. proc. pen., se apreciază că recurentul a motivat în termen recursul, cu

respectarea obligațiilor impuse de art. 385

10

alin. (2) C. proc.

pen.

Inculpatul

V.I.C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. cu privire la cuantumul sancțiunii aplicate. Față de abrogarea

art. 175 liti, recurentul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile,

respectiv C. pen. actual în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei și

sancțiunea aferentă. Referitor la incidența art. 320

1

C. proc. pen.

anterior, apărarea a arătat că dispozițiile legii noi nu pot retroactiva,

deoarece nu sunt mai favorabile, astfel încât urmează să se aplice, legea în

vigoare la data săvârșirii fapte. Legat de circumstanțele atenunate prev de

art. 74 lit. a) și c) C. pen. anterior, care în opinia apărării ar fi trebuit

reținute în favoarea inculpatului, recurentul apreciază că acestea sunt

instituții autonome motiv pentru care pot fi aplicate de instanța de recurs

chiar dacă legea penală mai favorabilă nu le mai prevede, în procesul de

reindividualizare a pedepsei.

Inculpatul,

invocând cazul de casare prev. art. 385 pct. 17 C. proc. pen., a apreciat că

s-a făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce privește individualizarea

sancțiunii în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior. Critica

recurentului inculpat vizând individualizarea judiciară a pedepsei ar fi putut

fi examinată de instanța de recurs prin prisma cazului de casare prev. de art.

385

9

pct. 14 în varianta anterioară Legii nr. 2/2013.

Odată cu data

intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, incidență în cauză, textul anterior menționat a fost

modificat de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a

devenit incident doar situației când,?s-au aplicat pedepse în alte limite decât

cele prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma

referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.

Având în

vedere natura criticii invocate, anume greșita individualizare a pedepsei

aplicate de către instanțe, rezultă cu evidență că aceasta nu se mai

circumscrie nici cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr.

2/2013.

Cu

privire la incidența dispozițiilor art. 5 C. pen.

instanța de recurs reține că pentru a

determina legea penală incidență se impune a se analiza dacă fapta mai este

incriminată

de legea penală nouă și aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai

favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al

dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțe de individualizare în

raport cu încadrarea juridică la momentul săvârșirii faptei și la data

judecării recursului și instituțiile incidente în raport cu incriminarea sau

sancțiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală și limitele de

pedeapsă).

Cum

fapta reținută în sarcina inculpatului a fost comisă sub imperiul legii vechi,

iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta

Curte va supune analizei în mod comparativ influența modificărilor legislative

privitoare la elementele constitutive ale infracțiunii și regimul sancționator.

Recurentul

inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat

prev. de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 174 C. pen. anterior, uciderea unei persoane se pedepsește

cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit disp.

art. 175 lit. i) C. pen. anterior - omorul săvârșit în public se pedepsește cu

închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

În noul C.

pen. omorul este incriminat în dispozițiile art. 188 C. pen., având același

conținut ca și în vechea reglementare, precum și aceleași limite de pedeapsă.

Totodată se

constată că în noua reglementare, omorul calificat prev. de art. 189 C. pen. nu

mai conține elementul circumstanțial referitor la omorul săvârșit în public.

Prin urmare, omorul săvârșit în această împrejurare nu mai este încriminat sub

imperiul noii legi, fapta devenind astfel un omor simplu, cu limite de pedeapsă

mai scăzute.

Dacă legea

nouă nu prevede o agravare a sancțiunii pentru fapta comisă, înlăturând un

element circumstanțial pe care legea veche îl prevedea și astfel sancționa

fapta mai sever, se va aplica legea nouă reținându-se încadrarea juridică a

infracțiunii în varianta simplă.

Cum în vechea

reglementare omorul calificat este sancționat cu închisoarea de la 15 la 25 de

ani, înalta Curte consideră că dispozițiile noului C. pen. reprezintă legea

penală mai favorabilă în raport de încadrarea juridică a infracțiunii reținută

în sarcina inculpatului, care este de omor simplu, beneficiind astfel și de o

reducere substanțială a limitelor de pedeapsă, astfel încât, legea nouă va

retroactiva și va reglementa raporturile juridice născute sub imperiul legii

vechi.

Întrucât în

cauza dedusă judecății inculpatul V.I.C. a solicitat ca judecarea cauzei să se

facă în procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

anterior, Înalta Curte apreciază că nu există diferențe între art. 320

1

alin. 7 C. proc. pen. anterior și art. 396 alin. (1)0 din Noul C. proc. pen.,

ambele texte prevăd reducerea limitelor sancțiunii cu o treime.

Față de

situația expresă Înalta Curte în procesul de aplicare a legii penale mai

favorabile, va reduce proporțional pedeapsa aplicată de instanța de fond în

raport cu limitele prevăzute de legea nouă. Nici chiar în ceea ce privește

aplicarea legii penale mai favorabile instanța de recurs nu poate să facă o nouă

individualizare a sancțiunii, fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea

stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în

raport de limitele prevăzute de legea nouă (către

minimum,

mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile,

instanța de recurs nu poate stabili o sancțiune către minimul special prevăzut

de legea nouă, dacă instanța de apel a stabilit aceeași sancțiune către maximul

special prevăzut de legea veche, așa cum nu este posibilă nici situația

inversă.

Ca urmare a

stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență. și

dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul

succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii

de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii

care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă

și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară în raport de

noua reglementare.

Potrivit

hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară,

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

anterior, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă

accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, respectiv:

a)

dreptul de a alege și de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b)

dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat.

Aceste pedepse

au corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen. respectiv: a) dreptul de a fi

ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b) dreptul de a

ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Așadar, Înalta

Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe

o perioadă de 5 ani are corespondent în art. 66 lit. a) și b) C. pen., urmând a

se executa în acest conținut pentru o perioadă de 2 ani și 6 luni, în

condițiile art. 68 C. pen.

De

asemenea pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit.

a) și b) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile art. 65

C. pen.

Față de cele

ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul V.I.C. împotriva

Deciziei penale nr. 202 din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va pasa

decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 269 din 05 iulie 2013

a Tribunalului Dâmbovița și, rejudecând:

În baza art.

386 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina

inculpatului V.I.C. din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat

la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de ari.

188 alin. (1) C. pen.

În baza

art. 188 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, va dispune condamnarea inculpatul V.I.C. la o

pedeapsă de 13 ani închisoare și 2 ani și 6 luni interzicerea exercitării

drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Va face

aplicarea art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Va

menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Se va deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de

la 18 februarie 2013 la 04 martie 2014.

Onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul V.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 202 din 15

octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Casează

decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 269 din 05 iulie 2013

a Tribunalului Dâmbovița și, rejudecând:

În baza art.

386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina

inculpatului V.I.C. din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat

la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de

art. 188 alin. (1) C. pen.

În baza art.

188 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. anterior, condamnă inculpatul V.I.C. la o pedeapsă de 13 ani

închisoare și 2 ani și 6 luni interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de

art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Face aplicarea

art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

18 februarie 2013 la 04 martie 2014.

Onirariul de

avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședința publică, azi 04 martie 2014.