ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2816/2014

Deliberând, asupra recursurilor penale din prezenta cauză, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 121 din data de 06 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul S.M.C., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dispus încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată I.N.) și art. 181 C. pen. (parte vătămată C.F.D.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S.M.C. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată I.N.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. (parte vătămată C.F.D.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S.M.C. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 189 alin. (1), (5) C. pen., art. 25 raportat la art. 189 alin. (1), (2), (5) C. pen., art. 189 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 20 și 31).

A fost schimbată încadrarea juridică din art. 13 alin. (1) și (3) și art. 14 din Legea nr. 678/2001 și art. 12 alin. (1) și art. 14 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea unică prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text în baza căruia:

A fost condamnat inculpatul S.M.C., la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 26 raportat la art. 201 alin. (4) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată C.E.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea

procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.

S-au înlăturat dispozițiile prevăzute de art. 2 lit. b) pct. 1, 2, 4, 12 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul S.M.C. la 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării din art. 321 alin. (2) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 1, 6 și 10) în trei infracțiuni prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen., în concurs.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen., din data de 01 septembrie 1998 (pct. 1).

În baza art. 321 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.M.C. la două pedepse de câte 2 anijnchisoare (pct. 10 și pct. 16).

În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.M.C. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a aplicat art. 57 C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

S-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 07 aprilie 2005, până la 06 aprilie 2007.

S-a confiscat de la inculpat un telefon mobil și o cartelă S.I.M., două cuțite automate și un cuțit normal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul S.C.S. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 321 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. pen., a fost achitat inculpatul S.C.S. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) cu art. 41 alin. (2) C. pen. (punctele 6 și 10) și.pentru infracțiunile prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen.

A fost înlăturată raportarea la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C.S.,  la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii, pe durata executării pedepsei, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și a celei accesorii, pe termenul de încercare de 5 ani.

S-a atras atenția asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei, perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 07 aprilie 2005 până la data de 6 aprilie 2007.

S-au confiscat de la inculpatul S.C.S. un telefon mobil; 3 bricege, 1 cuțit cu teacă, 1 bâtă baseball, 1 pistol cu aer comprimat + butelia aferentă; 163 alice cal. 4,5 mm, în 2 cutii, 1 stație emisie - recepție fixă, o stație mobilă cu antenă.

S-a dispus restituirea celor 6 bancnote de câte 50 euro și a unei puști cu aer comprimat cal.4,5 mm.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul R.F.V., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 321 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul R.F.V. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen., art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., art. 189 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 194 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. b), c) și (2)

1

lit. a) C. pen.

S-a înlăturat raportarea la art. 2 lit. b) pct. 2,4 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul R.F.V.,  la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a aplicat art. 57 C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 07 aprilie 2005 până la 22 iunie 2005.

S-a confiscat de la inculpat R.F.V.: un reportofon + caseta; 10 cartele telefonice; un telefon mobil, o cartelă S.I.M.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul A.Ș.I., cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 194 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 321 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 321 alin. (2) cu art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.Ș.I. la 2 ani închisoare.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și art. 14 din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text în baza căruia a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a Il-a și b C. pen.

S-a înlăturat raportarea la art. 2 lit. b), pct. 4, 12 din Legea nr. 3 9/2003.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a aplicat art. 57 C. pen.

S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii pe durata executării pedepsei, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de

07 aprilie 2005, până la 16 februarie 2007.

S-a confiscat de la inculpatul A.Ș.I., următoarele bunuri: trei telefoane mobilie cu cartelă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul B.L., cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost dispusă schimbarea încadrării juridice faptei din art. 12 și art. 14 din Legea nr. 687/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. (2), text în baza căruia a fost condamnat inculpatului B.L., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1), (2), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 201 alin. (4) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatului B.L. la 2 ani închisoare.

S-a înlăturat raportarea la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a aplicat art. 57 C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii, pe durata executării pedepsei, a drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 07 aprilie 2005 până la 16 decembrie 2005.

S-a dispus confiscarea de la inculpatul B.L. a unei săbii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.A.N.,  cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 alin. (1) și art. 14 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit g C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul C.M.S. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 321 alin. (1) cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M.S.,  la 2 ani închisoare.

S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C. pen., a fost achitat inculpatul cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și a celei accesorii pe termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 07 aprilie 2005, până la data de 26 mai 2005.

S-a confiscat de la inculpat o bâtă de baseball și 2 cuțite cu teacă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul P.M.M. ( fost B.), sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 194 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (2) C. proc. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen.

S-a înlăturat raportarea la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74, 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.M.M. din municipiul Alba lulia, județul Alba, la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei și a celei accesorii pe termen de încercare de 5 ani.

S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive, începând cu 07 aprilie 2005, până la 06 aprilie 2007.

S-a confiscat de la inculpat 3 săbii, 2 bâte baseball, 1 telefon mobil cu cartela, 1 telefon mobil marca M.T.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul B.D. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 194 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 321 alin. (1), cu art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) cu art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 33 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. (pct. 1 din rechizitoriu).

În baza art. 321 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.D., , la 2 ani închisoare (pct. 6 rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), 176 lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat Ia art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen., art. 197 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c, 2

1

lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.D. sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a înlăturat raportarea la art. 2 lit. b) pct. 2, 4 și 20 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul B.D. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a aplicat art. 57 C. pen.

S-a interzis inculpatului, pe durata executării, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 07 aprilie 2005 până la 06 aprilie 2007.

S-a confiscat de la inculpat: un telefon mobil, cu cartela, cu acumulator și încărcător.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.A.,  sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen.; art. 321 alin. (2) C. pen.

S-a dispus restituirea reportofonului.

S-au înlăturat dispozițiile prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen. în ceea ce privește pe inculpatul G.G..

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul G.G. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 321 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 321 alin. (2) C. pen.

S-a dispus încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată I.N.) și art. 181 C. pen. (parte vătămată C.F.D.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată I.N.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind infracțiunea prevăzut de art. 181 C. pen. (parte vătămată C.F.D.).

S-a înlăturat raportarea la dispozițiile art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul G.G.

la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a aplicat art. 57 C. pen.

S-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 19 mai 2005 până la 06 aprilie 2007.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesul penal privind pe inculpatul M.O., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 321 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.O.,  la 2 ani închisoare.

S-a înlăturat raportarea la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 și aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.O. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a aplicat art. 57 C. pen.

S-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a respins constituirea de parte civilă a Spitalului Județean Alba pentru suma de 6.145.300 lei pentru partea vătămată I.N.

A obligat în solidar pe inculpații S.C. și G.G. la 239,5 lei către partea civilă.

Au fost obligați inculpații: S.M.C., S.C.S., R.F.V., A.Ș.I., B.L., C.M.S., P.M.M., B.D., G.G. și M.O. la câte 30.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor din oficiu, de câte 800 lei, au fost avansate din fondul Ministerului de Justiție.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba - lulia au fost trimiși în judecată inculpații S.M.C., S.C.S., R.F.V., A.Ș.I., B.L., B.A.N., C.M.S., P.M.M., B.D., N.M.F., M.A., G.G. și M.O., sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, șantaj, tulburare a liniștii publice, tentativă de omor, trafic de ființe umane, tâlhărie, lipsire de libertate în mod nelegal.

Având în vedere privarea de libertate a inculpatului N.M.F. în Italia, pentru executarea unei pedepse, și cum prezența inculpatului este obligatorie când se află în stare de deținere, prima instanță a disjuns cauza cu privire la acesta.

S-a reținut că, începând cu anul 1998, în jurul inculpaților S.M.C. și S.C.S. s-a constituit o grupare infracțională la care au aderat ceilalți inculpați,

precum și alte persoane, având ca scop obținerea de beneficii materiale din șantaj, trafic de ființe umane, folosind, pentru a-și impune voința, violența, producerea de scandaluri ori lipsirea de libertate în mod nelegal.

În principal, prin actul de sesizare, s-a constatat că aceștia urmăreau să obțină beneficii de la societățile comerciale ce aveau ca obiect de activitate baruri sau discoteci, provocând scandaluri ce afectau funcționarea acestora cu scopul de a-i determina pe administratori să angajeze pe unul din membrii grupului ca oameni de ordine, și să le permită să nu își plătească consumația făcută.

Pe lângă acest gen de fapte, li s-a mai imputat și implicarea în mai multe conflicte violente cu membrii unei alte grupări, condusă de numitul B.V. și, pentru o parte din inculpați, traficul de ființe umane.

Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, arătând în permanență că nu a existat un grup criminal organizat, singura legătură dintre ei fiind de prietenie, că nu ei provocau scandalul, ci erau antrenați în incidente de mică amploare și că cercetarea penală este defectuoasă, martorilor fiindu-le dictate declarațiile.

Din ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și văzând numeroasele probe administrate în cursul judecății, instanța de fond a reținut următoarele:

În primul rând, cu privire la infracțiunea de șantaj în formă continuată precum și cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice în forma simplă, instanța de fond a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale.

Cum doar inculpații M.A. și B.N. au cerut formal continuarea procesului penal în condițiile art. 13 C. proc. pen., prima instanță a dispus pentru toți ceilalți inculpați încetarea procesului penal sub aspectul acestor infracțiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Cu privire la celelalte fapte, pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție, instanța de fond a reținut următoarele:

În seara zilei de 01 septembrie 1998, după ce un anume O.L., însoțit de circa 15 persoane, l-ar fi bătut pe un anume L.B., inculpații S.C., S.C., G.G., P.M., M.A., B.D., N.M.F. și numiții T.C., N.S. și C.R., s-au înarmat cu bâte și alte astfel de obiecte, căutând grupul lui O.L. și că, găsindu-i în barul H., au început să lovească persoanele prezente acolo, exprimându-și intenția de a le suprima viața, G.G., M.A. și R.R., aplicând lovituri puternice părții vătămate C.F., iar ceilalți au fugit după I.N. pe care l-au prins pe clădirea unui magazin și l-au lovit, determinându-l să sară de la înălțime.

S-a constatat că partea vătămată I.N. a suferit leziuni ce au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale în vederea vindecării, produse prin lovire cu corpuri dure și cădere pe planuri dure, iar C.F., leziuni vindecabile în 55 de zile, produse prin lovire cu corpuri dure, fără a se pune viața în primejdie.

Prin actul de sesizare, s-a susținut că, deși nu a fost pusă în pericol viața părților vătămate, față de intensitatea loviturilor și zonele vizate și afirmațiile inculpaților că îi omoară, a rezultat faptul că au acționat cu această intenție, ceea ce a atras încadrarea juridică de tentativă la infracțiunea de omor.

Audiați în fața primei instanțe, martorii ce au fost audiați în cursul urmăririi penale și-au schimbat mult poziția, nuanțând modul în care au acționat în realitate inculpații prezenți la acel conflict și au arătat că, de fapt, din inculpații trimiși în judecată nu au participat decât S.M.C. și G.G., nu și ceilalți, și că G.G. și S.C. au lovit pe C.F.D., I.N. fiind fugărit și lovit, respectiv determinat să sară de pe magazin de R.R., T.C. și alte persoane.

Instanța de fond a apreciat că dincolo de principiul că declarațiile martorilor obținute în ședință de judecată în condiții de oralitate, contradictorialitate și publicitate, cu garantarea dreptului la apărare, sunt superioare celor obținute în cursul urmăririi penale, cu privire la sinceritatea acestor declarații, a arătat că este important și faptul că martorii audiați cu privire la acest conflict au fost sancționați administrativ pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, reținându-se că au dat declarații neadevărate în cursul urmăririi penale, fiind reale cele date în fața instanței.

La aceasta s-a adăugat și faptul că, așa cum a susținut în permanență inculpatul M.A., prezența sa în alt loc este confirmată de numeroși martori audiați, cum ar fi C.D., I.B., P.C. ori martorii P., C., H.I., C.O. ș.a. Și cu privire la inculpații care au participat la acest conflict, prima instanță a constatat din probele administrate că, în realitate, când au intrat în bar, au fost provocați de persoanele ce se aflau la masa lui I.N., care au aruncat cu o sticlă spre ei, apoi I.N. a fugit, urmărit fiind de R.R. și T.C., iar în local, S.C. și G.G. s-au bătut cu C.F.D.

S-a reținut din actul de sesizare că, întrucât inculpatul Mondoc a prezentat „echimoze roșcate pe fața internă a ambelor brațe de mărimea unor pulpe de deget, este absolut evident că leziunile au fost produse de o persoană care se apăra, strângându-l puternic de brațe, ceea ce denotă participarea activă a inculpatului M.A. la un conflict, rezultând astfel că leziunile s-au produs cu ocazia bătăilor aplicate părților vătămate".

Instanța de fond a apreciat că această susținere vine în contradicție chiar cu modul în care s-a reținut că s-ar fi desfășurat conflictul, respectiv că circa 10 persoane „s-au năpustit către masa la care stăteau părțile vătămate,, și au început să aplice lovituri intense în părțile vitale părților vătămate și martorilor, care nici nu au apucat să reacționeze, iar I.N. până la urmă a fugit.

De asemenea, s-a constatat că, din conținutul unor convorbiri interceptate în cursul urmăririi penale, M.A. a discutat cu persoane numite D. sau O., iar din conținutul convorbirilor a rezultat faptul că inculpatul M.A. îi încredințează pe aceștia că nu a participat la acest conflict, ci de fapt, el a fost cel bătut (conflictul anterior de la discoteca E.) și l-au învinuit pentru ca el să nu depună plângere și a arătat că s-a împăcat cu I.N., deși nu avea de ce pentru că nu l-a lovit.

Acel conflict anterior, a apreciat prima instanță, explică și leziunile pe care inculpatul M.A. le-a prezentat.

În aceste condiții, s-a constatat că încadrarea juridică dată faptei este greșită. De asemenea, instanța de fond a considerat că nu a existat o acțiune a tuturor participanților asupra ambelor victime cu intenția directă sau indirectă de a le suprima viața, ci, așa cum s-a arătat mai sus, cei doi inculpați l-au agresat pe C.F., iar alții pe I.N., neaflându-se, deci, în prezența unei infracțiuni complexe, ci în prezența a două infracțiuni săvârșite și asupra unor persoane diferite, participația penală putându-se reține numai la infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., săvârșită cu aceeași ocazie.

Prima instanță a apreciat că fapta inculpaților S.C. și G.G. constituie în realitate infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. și nu infracțiunea de tentativă la omor, văzând numărul de zile de îngrijiri medicale pe care l-au reclamat leziunile produse părții vătămate, respectiv circa 35 de zile, faptul că nu denotă intensitate deosebită, așa cum s-a susținut prin rechizitoriu, întrucât, așa cum s-a arătat în suplimentul de expertiză de la fila 91 a vol. I - dosar urmărire penală - cele două plăgi din zona capului, fiind simple contuzii, a fost infirmată pretinsa fractură de craniu în zona occipitală.

Adăugând la aceasta și circumstanțele în care s-a săvârșit fapta, respectiv că inculpații au

fost provocați de părțile vătămate în timp ce îl căutau pe numitul O., prima instanță a reținut că fapta săvârșită de cei doi inculpați constituie infracțiunea de vătămare corporală, neexistând probe că inculpații au urmărit sau acceptat să suprime viața victimei.

Prin urmare, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., săvârșită asupra lui I.N. pentru care s-a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., aceasta fiind săvârșită de R.R., T.C. și alte persoane, și infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., săvârșită de S.C. și G.G. asupra lui C.F.D., pentru care s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen., intervenind prescripția.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., săvârșită cu acest prilej de cei doi inculpați, s-a dispus, de asemenea, încetarea procesului penal, împlinindu-se termenul de prescripție.

Inculpatul S.C. a fost trimis în judecată pentru o singură infracțiune prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. în forma continuată.

S-a dispus schimbarea încadrării în trei infracțiuni săvârșite în concurs la datele de 01 septembrie 1998, 18/19 noiembrie 2004 și decembrie 2004, datorită intervalelor mari de timp între acestea, neputând fi reținute dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea celorlalți inculpați cu privire la infracțiunile de tentativă de omor și ultraj contra bunelor moravuri pretins săvârșite la 01 septembrie 1998, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, aceștia nu au participat la acest conflict.

S-a mai reținut că, în data de 04 decembrie 2001, S.C. a agresat pe S.L., provocându-i leziuni ce au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale pentru că mătușa acestuia, C.M., nu a acceptat să angajeze pe G.G. ca om de ordine, contra sumei de 2.000.000 lei lunar, și că prin provocarea în mod repetat de scandaluri au reușit să determine angajarea lui G.G.

De asemenea, s-a constatat că în localul pe care îl administra C.M., numit R., „grupul inculpaților și învinuiților precum și alți făptuitori" au provocat dese scandaluri prin care au determinat-o pe C.M. să îl angajeze pe G.G.

Din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor C.M., M.I., S.L., S.I., H.I., B.C. și R.T. a rezultat faptul că, în realitate, conflictul dintre S.C. și S.L. a fost spontan, provocat de faptul că S. a scos afară din local într-un mod violent pe un anume V., în momentul în care, întâmplător, în fața barului se afla S.C., însoțit de o fată, acesta din urmă fiind deranjat de modul în care S. s-a purtat cu acea persoană, pe care o cunoștea.

Prima instanță a constatat că nu există nicio probă în afară de declarația numitei C.M. privind pretinsele scandaluri pentru a impune taxă de protecție, și, dacă inițial s-a precizat în declarație că G.G. s-a prezentat la ea și i-a pus în vedere să-l angajeze (06 mai 2005), la 20 iulie 2005, aceasta arată că, de fapt, l-a angajat pe G.G. la recomandarea unui angajat de al său, pe nume D.

De altfel, s-a mai constatat de către instanța de fond că, în actul de sesizare, nici nu se arată care persoane se apreciază că ar fi săvârșit aceste fapte, potrivit art. 263 C. proc. pen., în condițiile în care, în rechizitoriu, au fost menționați „grupul inculpaților și învinuiților precum și alți făptuitori", nefiind practic arătate persoanele la care a înțeles procurorul să se refere.

Cu privire la infracțiunea săvârșită asupra lui S.L., acesta s-a împăcat în fața primei instanței cu S.C., iar pentru faptele de șantaj și tulburarea liniștii publice, s-a

împlinit termenul de prescripție specială.

O altă faptă reținută în actul de sesizare a constat în aceea că, în vara anului 2001, S.M.C., S.C.S. și R.F.V., precum și o persoană pe nume B., au provocat scandal într-un local din com. Micești, sub motiv că martora B.M. a refuzat să permită tatălui inculpaților S. să consume băuturi fără a le plăti.

Inculpații au recunoscut în parte fapta, arătând că au fost deranjați de modul cum numita B. s-a purtat cu tatăl lor, iar fapta este dovedită și de declarația martorilor audiați. Și cu privire la aceste fapte, a intervenit prescripția specială, prima instanță dispunând încetarea procesului penal față de cei trei inculpați.

S-a reținut că, în anul 2003, numita M.M., ziarist, a fost amenințată de R.F.V. pentru a nu mai scrie anumite articole la adresa inculpaților.

Instanța de fond a constatat că fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., fiind, de asemenea, îndeplinit termenul de prescripție.

Au fost trimiși în judecată inculpații S.M.C., S.C.S. și R.F.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în data de 06 aprilie 2004, i-au atacat pe I.N. și R.P., în stradă, provocând scandal public. Prima instanță a apreciat că fapta este dovedită, dar s-a împlinit termenul de prescripție specială.

S-a mai reținut, prin actul de sesizare, și că, în data de 10 iunie 2004, pe fondul unei stări conflictuale, inculpatul S.C. ar fi încercat să o urce cu forța în mașină pe numita B.A., sora lui Z.I., Z.S. și Z.D., cu scopul de a o supune la perversiuni sexuale și că, în urma intervenției fraților ei, a fost nevoit să o elibereze, după care s-au luat la bătaie, participând și B.L. și M.N., apoi au apărut și S.C., A.Ș., C.M.S., B.D. și G.G., provocând un scandal ce a tulburat grav ordinea și liniștea publică, strângându-se în stradă circa 60 de persoane.

Inculpatul G.G. nu a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., pretins săvârșită cu această ocazie, iar din declarațiile martorilor prezenți nu a rezultat participarea lui S.C.

S-a reținut deci, săvârșirea acestei fapte de către S.C., B.L., A.Ș., C.M.S. și B.D., prima instanță dispunând condamnarea lor.

Cât privește pretinsa infracțiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 189 alin. (1) și (5) C. pen., săvârșită de S.C. asupra părții vătămate B.A., din declarațiile martorilor prezenți, inclusiv Z.I., Z.S. și chiar B.A., instanța de fond a constatat că doar pentru faptul că Z.I. a refuzat să vină să se întâlnească cu el, S.C. a prins-o de mână și i-a vorbit urât, fără a încerca să o introducă în mașină, și doar M.N. aflat la volan a strigat „să o urce în mașină", iar la intervenția lui Z.I., a lăsat-o în pace.

Abia în a treia variantă de declarație, la 2 luni de la conflict, B.A. a schimbat declarația în sensul că S.C. efectiv a tras-o de mână pentru a o urca în mașină.

Ca urmare, cu privire la tentativa la infracțiunea de lipsire de libertate, prima instanță a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., fapta inculpatului neîntrunind elementele constitutive ale acestei infracțiuni, neîncepând practic executarea.

S-a reținut și că, în seara de 10 iunie 2004, S.C., S.C., B.L., A.Ș. și M.N. au agresat pe numiții D.S. și D.F., martor fiind C.I., și că, fiind văzut de vorbă cu un polițist, A.Ș. împreună cu alte persoane l-au bătut, că ulterior S.C., B.L. și M.N. l-au condus la poliție pentru a-și retrage plângerea, apoi a dat și o declarație în ziarul M. de Alba în acest

sens, iar ulterior aceiași inculpați precum și B.A. au atacat un prieten de al său și au rupt bucăți din garduri.

Instanța de fond a considerat că este interesant din ce mijloace de probă a stabilit parchetul participarea tuturor acestor persoane în condițiile în care singura probă o constituie declarația martorului Ciurcu și care enumera doar pe S.C., A.Ș., C.C., M.N., B.T., R., E. și P. (fila 162 verso -vol. III urmărire penală).

Prima instanță a constatat că și pentru aceste fapte de tulburare a liniștii publice și șantaj a intervenit prescripția, astfel că a dispus încetarea procesului penal, cu excepția inculpatului B.A.N., care a cerut continuarea procesului penal și, așa cum s-a arătat mai sus, nu există nicio probă că ar fi participat, astfel că a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

S-a reținut și că inculpatul S.C. împreună cu C.M.S. și A.Ș.I. și alte persoane din Sibiu sau din alte orașe, în data de 29 iunie 2004, au urmărit pe I.N., și, când acesta a intrat într-un depozit de mobilă împreună cu C.M. și C.E., înarmați fiind cu bâte și săbii, au intrat în depozit cu intenția de a-l agresa pe I.N., dar acesta a fugit sărind printr-un geam, fiind, însă, bătut, C.M.

Instanța de fond a apreciat că, fapta constituie un act material al infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen., și s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale.

În data de 18/19 noiembrie 2004, s-â constatat că S.M.C., S.C.S., R.F.V., M.N. și alte două persoane i-au cerut numitului D.T. să redeschidă restaurantul A., aparținând lui B.V., și să-i servească cu mâncare, deși închisese, iar, la refuzul acestuia, R.F.V. l-a prins de haine și l-a ținut, iar ceilalți l-au bătut până când s-a prefăcut că leșină.

Prima instanță a apreciat că fapta este dovedită și constituie, de asemenea, act material al infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. proc. pen. pentru care a intervenit prescripția.

S-a reținut, însă, în sarcina inculpatului R.F.V. și săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen., constând în aceea că l-a prins de haine și l-a ținut pe D.T.

S-a constatat că fapta inculpatului de a prinde de haine pe partea vătămată, astfel încât ceilalți inculpați să-l ia la bătaie constituie participație la infracțiunea de lovire, și nu infracțiunea de lipsire de libertate.

Este evident, în opinia primei instanțe, că o persoană nu poate fi bătută fără a fi în același timp și oprită sau ținută în loc, deci fără a avea libertate de mișcare. Cât timp lipsirea de libertate durează strict cât ține agresiunea, s-a apreciat că nu se pot reține ambele infracțiuni, existând și infracțiunea prevăzută de art. 189 C. pen., chiar dacă lipsirea de libertate are o oarecare durată în timp față de consumarea agresiunii.

Cum în cauză nu a rezultat un astfel de aspect, nu s-a putut reține în sarcina inculpatului R.F. și infracțiunea de lipsire de libertate, acesta fiind doar participant la infracțiunea de lovire și de ultraj contra bunelor moravuri, prima instanță a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 C. pen.

În aceeași noapte, D.T. s-a deplasat împreună cu B.V., I.N. și C.M. la sediul poliției pentru a depune plângere, însă au apărut S.M.C., A.Ș. și M.O. înarmați cu bâte și chiar pe scările poliției l-au atacat pe B.V., cauzându-i leziuni vindecabile în 10-11 zile. Au intervenit și persoanele care îl însoțeau pe B.V., începând astfel o bătaie chiar pe scările sediului poliției, cei doi polițiști de serviciu, N.I. și L.l., fiind depășiți, astfel că au fost chemate în ajutor echipajele ce se aflau în patrulare.

Din actul de sesizare s-a reținut și că ar fi participat la acest conflict inculpatul S.C.S.

Prezența la locul conflictului nu a fost confirmată de probe și, mai mult, la momentul când s-a anunțat conflictul, un echipaj de poliție a oprit în trafic în altă parte a orașului autoturismul în care se aflau B.A. și S.C.S., împrejurare din care a rezultat cu certitudine că S.C. nu a participat la acest conflict.

Prin violența deosebită, ora la care a avut loc și împrejurarea că s-a produs chiar pe scările sediului poliției punând ofițerii de serviciu în situația de a apela la echipajele ce patrulau prin oraș, s-a constatat că fapta inculpaților S.C., A.Ș. și M.O. a produs o tulburare gravă a ordinii și liniștii publice, fapta constituind infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. proc. pen. pentru care inculpații sus-menționați au fost condamnați, iar inculpatul S.C., achitat, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

S-a reținut și că, în anul 2004, R.F.V., B.D. și S.C., împreună cu alte persoane, au început să provoace scandaluri și distrugeri în localul SC E.G.I. SRL, aparținând lui S.V.C., pentru a-l determina să-i achite 200 euro lunar lui R.F.V., în schimbul protecției, și că, în seara de 20 aprilie 2004, R.F. a spart un geam și l-a lovit pe S.V.G. S-a mai arătat că S.V.G. a depus plângere, dar la ședința de judecată a fost amenințat de B.A., G.G., P.M. și R.F. pentru a-și retrage plângerile, apoi S.C. „a încercat să se împrietenească cu patronul localului", încetând scandalurile.

Din probe, a rezultat că, în realitate, scandalurile și distrugerile în local au fost produse doar de R.F.V., B.D. și alte persoane, respectiv B.A., H.S., chiar S.V.C. arătând că, atunci când R.F., B.D., B.L. și B.D. au făcut scandal, S.C. doar a apărut în fața localului, fără a se implica în vreun fel, după apariția organelor de poliție, motiv pentru care acesta nici nu a fost condus pentru audiere, așa cum au fost celelalte persoane.

Atât S.V.C., cât și S.V.G. au mai arătat că, uneori, S.C. și, mai rar S.C., veneau ca simpli consumatori, fără să fie probleme.

Niciunul din martori nu au declarat că S.C. sau S.C. ar fi discutat despre plata vreunei sume sau că, cel puțin, ar fi fost prezenți atunci când R.F. le-a cerut taxă.

Ca urmare, instanța de fond a reținut că infracțiunile de șantaj și ultraj contra bunelor moravuri au fost săvârșite doar de inculpații R.F.V. și B.D., dar și pentru acestea s-a împlinit termenul de prescripție specială, și, cum nu au cerut expres continuarea procesului penal, a dispus încetarea procesului penal și pentru ceilalți inculpați, în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen.

S-a arătat, de asemenea, că, și inculpații B.A., G.G., P.M.M. și R.F.V. au săvârșit o altă infracțiune, de șantaj, constând în aceea că, la termenele de judecată la care se prezenta pentru a susține plângerea împotriva lui R.F., S.V.C. ar fi fost amenințat de aceștia, în sala de judecată, pentru ca el și tatăl său să își retragă plângerile.

Și pentru aceasta a intervenit termenul de prescripție specială, dar inculpatul B.A. a cerut continuarea procesului penal, astfel că prima instanță a examinat existența sau inexistența faptei.

La fila 262 a vol. III - dosar urmărire penală, martorul a arătat expres că, de fapt, în sala de ședință erau prezenți G.G., B.A. și P.M.M. care „îi adresau priviri ciudate". S-a constatat că, după mai multe declarații, a apărut, într-adevăr, într-o

declarație tehnoredactată, fără menționarea persoanei în fața căreia s-a dat acea declarație, și o mențiune în sensul că „ inculpatul R. discuta cu aceștia, arătând înspre el și tatăl său, și a auzit cum planificau să-l bată pentru că refuza să se împace". Această precizare a declarației nu a fost luată în considerare de prima instanță, atât văzând viciile de formă pe care le avea, fiind, aparent, ca o continuare la o declarație anterioară.

În fața primei instanțe, martorii Stan au făcut precizarea, din declarația inițială, în sensul că, de fapt, i-au văzut în sediul judecătoriei pe B.A., G.G. și P.M.M. și că aceștia se uitau urât la ei.

S-a apreciat de către prima instanță că, fără îndoială, „uitatul urât" nu constituie elementul material al infracțiunii de șantaj, astfel că a dispus achitarea inculpatului B.A. pentru această pretinsă faptă.

În luna aprilie 2004, martorul Stoia loan a deschis un club și restaurant aparținând SC I.T. SRL și la scurt timp după deschidere R.F. l-a contactat împreună cu doi frați B., B.L. și B.D., întrebându-l dacă vrea să-l angajeze ca „om de ordine", dar martorul a refuzat.

La sfârșitul lunii, fiul acestuia a fost agresat de C.M., iar după ce acesta a depus plângere, R.F. împreună cu C.M. l-au căutat pe S.l. în vederea împăcării cu fiul acestuia, ulterior R.F. și C.M. l-au amenințat de mai multe ori pentru a-l determina pe S.R. să-și retragă plângerea.

S-a constatat de către prima instanță, că faptele inculpaților R.F., B.L. și C.M. constituie infracțiunea de șantaj pentru care a intervenit prescripția specială.

S-a mai reținut din actul de sesizare, că anterior evenimentelor o persoană pe nume B. a încercat să taie un cablu de curent, ori în alte ocazii au fost sparte geamuri, dar nu există nicio probă care să facă legătura cu faptele și persoanele din prezenta cauză.

Ulterior, etajul imobilului respectiv a fost închiriat altei persoane care a deschis clubul R., pe nume T.M. Acesta a fost contactat de R.F.V. și S.C., R.F. oferindu-și calitatea de om de ordine, dar a fost refuzat.

În luna noiembrie, R.F. a agresat-o pe o angajată a localului și i-a cerut să-i transmită amenințări lui T.M.

Deși în rechizitoriu s-a făcut referire la S.C., martorul a arătat cu claritate că R.F. a fost însoțit de S.C.S.

Instanța de fond a constatat că fapta constituie infracțiunea de șantaj, fiind prescrisă răspunderea penală.

O altă acuzație reținută prin actul de sesizare a constituit-o faptul că, în anul 2004, S.C. i-ar fi impus unui cetățean italian pe nume U. care administra restaurantul C.A. să angajeze pe B.L. și A.Ș. ca oameni de ordine contra sumei de 200 euro lunar, punându-i pe M.O. și R.F. să provoace scandaluri, precum și că S.C. împreună cu A.Ș., B.L., R.F., B.A. și M.O., l-au forțat pe U. să-i cedeze lui S.C. jumătate din afacerile localului, astfel că S.C. a preluat controlul localului.

Ca probe au fost indicați martorul P.P., și declarația inculpatului M.O.

Prima instanță a constatat că din aceste probe se desprinde o altă situație de fapt.

În primul rând, așa cum arată martorul P.P., numitul U. a avut inițial probleme cu M.O. din cauza unei foste asociate și concubine pe nume V., care a venit în local cu M.O. și a afirmat că nu trebuie să plătească consumația, apoi M.O. a început un scandal. După acest scandal U. a luat legătura cu S.C. care i-a propus pe B.L. și A.I. ca oameni de ordine contra sumei de 100 euro lunar, profitând de scandalul creat de M.O. Martorul P. nu a confirmat susținerea lui M.O. că R.F. a fost pus să spargă o oglindă doar pentru ca Sibișean să își arate superioritatea. După acel moment, M.O., pe fondul consumului de alcool a mai provocat două scandaluri, agresând pe martorul P. și pe numitul B.D. și încercând să intre în vestiarul dansatoarelor.

La unul din aceste scandaluri, inculpatul B. a asistat fără a fi în vreun fel implicat.

Cât privește pretinsa „ședință" la care S.C. ar fi stabilit. cum să obțină controlul localului, prima instanță a constatat că singura probă o constituie declarația lui M.O., în care acesta a arătat că, de fapt, au participat doar S.C., A.Ș., B.L., R.F. și o persoană poreclită „N.", nefacând nicio referire la B.A., așa cum s-a reținut din actul de sesizare.

S-a apreciat de către instanța de fond, că declarația inculpatului M.O. nu poate fi primită în totalitate, ci doar în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă, acesta încercând să beneficieze de dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, și prezentând lucrurile ca și când el nu ar fi avut legătură cu grupul infracțional, ci dimpotrivă ar fi fost chiar în dușmănie cu aceștia. Oricum, în fața primei instanței inculpatul și-a retras această declarație.

Cu privire la sinceritatea sa, s-a reținut faptul că la trei luni după prima declarație, inculpatul M.O. a dat un supliment în care a mai incriminat anumite persoane, respectiv pe M.A., B.A., pentru evenimentul privind agresarea lui D.T., deși celelalte probe au dovedit că în realitate au participat M.N. la incident și nu M.A., iar B.A. nu a fost prezent.

Prima instanță a reținut deci, săvârșirea infracțiunii de șantaj de către S.C., B.L., A.Ș., R.F.V. și M.O., precum și de ultraj contra bunelor moravuri de acesta din urmă, fapte pentru care a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

În ce privește pe B.A., s-a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de șantaj, iar pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri nici nu s-a reținut participarea sa prin actul de sesizare.

Au fost trimiși inculpații în judecată și sub acuzația că, în perioada septembrie - decembrie 2004, S.C., S.C.S., R.F.V., P.M.M., B.L., B.A., G.G., C.M.S. și alte persoane ce nu au fost trimise în judecată în mod repetat au provocat scandaluri în localul „A.M." și refuzau să achite consumațiile făcute, ceea ce, în opinia acuzării, a constituit infracțiunile de șantaj și ultraj contra bunelor moravuri.

Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor Z.O.V., T.S., J.M., P.C. etc, a rezultat faptul că în realitate scandaluri provoca, practic, pe fondul alcoolului, M.O., și că la alte scandaluri soldate cu pagube au participat S.C., B.L., A.Ș., C.M.S., G.G. și R.F.V. Despre C.M.S. a rezultat că la un scandal în care s-a implicat a aruncat scaune de pe terasa localului către stația Peco din vecinătate, iar G.G. a distrus o vitrină frigorifică. De asemenea, martora J.M. a arătat că S.C., M.O. și R.F. se manifestau de fiecare dată violent.

S-a constatat de către prima instanță, că nu există probe privind implicarea efectivă a celorlalți inculpați, iar despre B.A., martorii au arătat doar că acesta s-a aflat la masă cu M.O., când acesta din urmă a provocat scandal și a obligat pe un angajat al localului să danseze pe o masă fără a se implica în vreun fel.

De asemenea, s-a mai constatat că nu există nicio probă că prin aceste conduite violente inculpații sau unul dintre ei ar fi încercat să determine pe patronii localului să le achite vreo sumă sau să îi angajeze ca oameni de ordine.

Pentru infracțiunile de șantaj și ultraj contra bunelor moravuri a intervenit prescripția specială și, așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul B.A. a fost achitat în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., neexistând vreo probă că efectiv a participat la săvârșirea faptelor, fiind doar enumerat printre cei care frecventau localul.

S-a arătat că inculpa