ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3476/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3476/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 203 din 8 martie

2010, pronunțată de Tribunalul București secția a II-a penală s-au dispus

următoarele:

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

a condamnat pe inc. M.C.A. zis C. recidivist, la o pedeapsă de 10 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a

și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a

condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând

ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 10 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C.

pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art.

65 C. pen.

În baza art. 61 C.

pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate, privind pedeapsa aplicată

inculpatului prin Sentința penală nr. 187/2009, pronunțată de Judecătoria

Gherla rămasă definitivă prin nerecurare și s-a contopit restul de pedeapsă ce

a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, de 307 zile cu pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatului, de 10 ani închisoare, inculpatul urmând să

execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pe o perioada de 3 ani

după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, cu

titlu de pedeapsa accesorie.

S-a făcut aplicarea

art. 350 C. proc. pen. și s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în

baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive din

pedeapsa rezultantă aplicată, respectiv de la 23 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 17 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a

dispus confiscarea cantităților de 1,04 gr heroină indisponibilizată la IGPR

conform dovezii seria H din 2 octombrie 2009 și a cantității de 0,44 gr heroină

indisponibilizată la IGPR conform dovezii cu seria H din 2 octombrie 2009,

cantități rămase în urma analizelor de laborator și distrugerea acestora.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.000 RON cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul întocmit

de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial București cu nr. 2215

D/P/2009, inculpatul M.C.A. zis C. a fost trimis în judecată penală în stare de

arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen. și a infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără

drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

Prin actul de

sesizare a instanței, s-a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 21

septembrie 2009, organele de politie din cadrul Brigăzii de Combatere a

Criminalității Organizate - Serviciul Antidrog - Biroul Sector 5 s-au sesizat

cu privire la faptul ca numitul „C." vinde heroină sub formă de doze cu

suma de 120 - 150 RON pe doză în zonele S. sector 5 - bd. C.B.sector 4.

În urma cercetărilor

efectuate, a fost identificat martorul U.M.R., consumator de heroină, care

obișnuia să cumpere heroină de la „C." identificat ulterior în persoana

inculpatului M.C.A.

La data de 22

septembrie 2009, numitul U.M.R. a formulat, în baza art. 15 din Legea nr.

143/2000, un denunț față de inculpatul M.C.A. zis „C." de la care cumpără

heroină.

În data de 23

septembrie 2009, în baza ordonanței de delegare dispuse de procuror, organele

de poliție, au procedat, în prezența martorului asistent C.M.V., la consemnarea

seriilor bancnotelor ce formează suma de 260 RON și la tratarea criminalistică

a bancnotelor ce formează această sumă cu praf fluorescent (4 bancnote a 50

RON, 6 bancnote a 10 RON) sumă ce urma a fi folosită de martorul denunțător

U.M.R. la cumpărarea sub supravegherea organelor de poliție a unei cantități de

droguri de la inculpatul M.C.A.

Denunțătorul U.M.R. a

fost percheziționat de către lucrătorii de poliție în prezența martorului

asistent C.M.V., asupra sa nefiind găsite substanțe stupefiante sau psihotrope

supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deținere după

care i-au înmânat martorului denunțător suma de 260 RON formată din bancnote

ale căror serii au fost consemnate în procesul-verbal amintit mai sus pentru a

cumpăra heroină.

După efectuarea

acestor activități, martorul denunțător U.M.R. s-a deplasat împreună cu

lucrătorii de poliție în zona bd. C.B. de unde l-a contactat telefonic la

numărul 0763XXXX pe inculpatul M.C.A. căruia i-a spus că vine să îi aducă

„datoria de 260 RON" (însemnând, în mod codificat, că inculpatul urma să

îi aducă 2 grame de heroină) stabilind ca loc de întâlnire scara 4 a blocului D

24 din str. I.T.

Fiind supravegheat în

permanență de către lucrătorii de poliție, martorul denunțător s-a deplasat

spre locul de întâlnire stabilit unde s-a întâlnit cu inculpatul M.C.A. și i-a

dat acestuia suma de 260 RON formată din bancnote ale căror serii au fost

consemnate într-un proces-verbal, bani pe care inculpatul i-a luat și i-a dat

în schimb, din mână, 2 punguțe de mici dimensiuni în care se afla heroină.

După finalizarea

tranzacției, martorul U.M.R. a plecat deplasându-se spre lucrătorii de poliție

cărora le-a predat cele 2 punguțe cu heroină.

Aceste punguțe au

fost introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip MAI nr. 52361,

spre expertizare.

Martorul U.M.R. a

fost din nou percheziționat de către lucrătorii de poliție în prezența

martorului asistent C.M.V., asupra sa nefiind găsite substanțe stupefiante sau

psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la

deținere.

Imediat după ce

tranzacția a avut loc, o echipă de polițiști l-au imobilizat pe inculpatul

M.C.A.

Asupra acestuia au

fost găsite suma de 460 RON din care 260 RON era formată din bancnote ale căror

serii au fost consemnate într-un proces-verbal, iar în mâna dreaptă a

inculpatului s-a găsit o doză de heroină.

Tot asupra

inculpatului s-au mai găsit 2 telefoane mobile marca N. XXX, un telefon mobil

marca N. XX1, o cheie tip yală și un portofel pliant de piele.

Palmele inculpatului

au fost verificate cu lampa cu lumină ultravioletă constatându-se existența de

urme de praf galben fluorescent existent și pe bancnotele sumei de 260 RON.

De față la întreaga

acțiune, așa cum a fost descrisă mai sus, a fost martorul asistent C.M.V.

Raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 524330 din 24 septembrie 2009 efectuat în

cauza privind pe M.C.A. a conchis că proba constând în 2 punguțe din material

plastic de culoare albă conține 1,17 grame de Heroină în amestec cu Cofeină;

Heroina

(Diacethilmorphina) face parte din Tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000,

privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Cantitatea de 1,04 gr

rămasă din proba litigiu după analiza probelor de laborator a fost depusă la

Camera de Corpuri Delicte a IGPR - dovada din 2 octombrie 2009".

Raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 524331 din 24 septembrie 2009 efectuat în

cauza privind pe M.C.A. a conchis că proba constând într-o punguță din material

plastic de culoare albă conține 0,51 gr de Heroina în amestec cu Cofeină;

Heroina

(Diacethilmorphina) face parte din Tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000,

privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Cantitatea de 0,44

grame rămasă din proba litigiu după analiza probelor de laborator a fost depusă

la Camera de Corpuri Delicte a IGPR - dovada din 2 octombrie 2009".

Cu ocazia audierilor,

inculpatul M.C.A. a avut o poziție sinceră, de recunoaștere a învinuirii aduse.

Inculpatul M.C.A. a

declarat că este consumator de heroină pe care o cumpără de la persoane

necunoscute din zona F. sector 5 București.

A recunoscut faptul

că a vândut denunțătorului U.M.R. 2 doze de heroină cu suma de 260 RON și că a

deținut pentru consum propriu, fără drept, o doză de heroină.

Martorul denunțător

U.M.R. a declarat că s-a întâlnit cu inculpatul M.C.A. în scara blocului unde

acesta locuiește fără forme legale, i-a dat suma de 260 RON și a primit 2 doze

de heroină pe care le-a predat lucrătorilor de poliție.

Declarațiile

martorului asistent C.M.V. a confirmat cele constatate în procesul-verbal de

prindere în flagrant a inculpatului, arătând că a fost de față la întreaga

acțiune care s-a desfășurat așa cum a fost descrisă mai sus, precum și la

perchezițiile corporale efectuate în cauză.

Situația de fapt

expusă mai sus s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă și anume cu

procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de

înseriere bani, procese-verbale de percheziții corporale ale martorului și ale

inculpatului, denunțul și declarațiile martorului U.M.R., depoziții martor

asistent, rapoarte de constatare tehnico-științifică nr. 524330 din 24

septembrie 2009 și nr. 524331 din 24 septembrie 2009, coroborate cu

declarațiile inculpatului.

În timpul cercetării

judecătorești, a fost audiat inculpatul care a recunoscut parțial săvârșirea

faptelor reținute în sarcina sa, arătând că heroina ce a fost găsită asupra sa

era destinată consumului propriu și că nu obișnuia să vândă droguri, dar uneori

consuma împreună cu denunțătorul, nu însă contra unei sume de bani, fiind

întreținut de familia sa, fără a avea vreun loc de muncă.

A mai fost audiat în

cauză și martorul C.M.V. care a arătat că a fost de față la organizarea

flagrantului împotriva inculpatului, în calitate de martor asistent, respectiv

a văzut când i-a fost înmânată denunțătorului suma de 260 RON, de către

organele de cercetare, sumă cu care acesta s-a deplasat în scara blocului și

i-a dat-o inculpatului, iar apoi a văzut cu prilejul percheziției corporale

efectuate asupra acestuia aceeași sumă de bani ce fusese pusă la dispoziția

denunțătorului. Martorul a mai arătat că nu cunoaște rezultatul percheziției

domiciliare efectuată inculpatului.

Instanța fondului a

fost în imposibilitate de a proceda la audierea martorului U.M.R., întrucât așa

cum a rezultat din referatele întocmite de organele de poliție acesta nu mai

locuiește la adresa de domiciliu cunoscută, iar altă adresă nu este cunoscută,

astfel încât au fost avute în vedere declarațiile acestuia din faza de urmărire

penală, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen., declarații în care acesta a

arătat că a achiziționat droguri, respectiv două doze heroină, de la inculpat

cu banii predați și înseriați de organele de poliție, cărora le-a și predat

drogurile după efectuarea tranzacției.

Din analiza

întregului material probatoriu administrat în cauză, respectiv a declarațiilor

martorului C. - care a confirmat cele constatate în procesul-verbal de prindere

în flagrant a inculpatului, declarațiile martorului denunțător U. date în faza

de urmărire penală, conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifică

efectuate, coroborate cu declarațiile inculpatului în care a arătat că deținea

droguri pentru consum și i-a dat și martorului U. pentru consum, chiar dacă nu

a recunoscut primirea vreunei sume de bani, aspect însă care a rezultat din

declarațiile martorilor, instanța a constatat că situația de fapt reținută prin

actul de sesizare a instanței este corectă și că faptele inculpatului M.C.A.

care la data de 23 septembrie 2009 a vândut martorului U.M.R. cu suma de 260

RON 2 doze conținând 1,17 gr heroină și a deținut, pentru consum propriu, fără

drept, o doză conținând 0,51 gr heroină, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 și respectiv ale infracțiunii de deținere de droguri

de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat

la pedepse cu închisoarea și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea

pedepsei principale aplicate, în baza art. 65 C. pen.

La individualizarea

pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune în

parte, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.

de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni

săvârșite de inculpat, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum și

circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine parțial

sinceră pe parcursul întregului proces penal, fiind recidivist

postcondamnatoriu, făcându-se aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Având în vedere că

inculpatul a săvârșit două infracțiuni înainte de a fi fost condamnat pentru

vreuna dintre ele, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și

34 lit. b) C. pen., astfel încât, s-a dispus ca acesta să execute pedeapsă cea

mai grea aplicată.

Față de toate aceste

considerente, tribunalul a apreciat că scopul educativ și coercitiv al pedepsei

poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executare în

regim de detenție, făcând aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen., pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă

accesorie.

De asemenea, având în

vedere că inculpatului i-a rămas neexecutat un rest de pedeapsă de 307 zile

închisoare, în urma liberării condiționate din pedeapsa aplicată prin Sentința

penală nr. 187/2009 a Judecătoriei Gherla, rămasă definitivă prin nerecurare,

tribunalul a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a

inculpatului pentru acest rest de pedeapsă, în baza art. 61 C. pen., rest ce a

fost contopit cu pedeapsa aplicată în speță, urmând ca în final inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 10 ani închisoare cu

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale aplicate.

Instanța a făcut

aplicarea art. 350 C. proc. pen. și a menținut starea de arest a inculpatului,

iar în baza art. 88 C. pen., a dedus perioada reținerii, de la 23 septembrie

2009 la zi.

În baza art. 17 alin.

(1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea

cantităților de 1,04 gr heroină indisponibilizată la IGPR conform dovezii seria

H nr. X din 2 octombrie 2009 și de 0,44 gr heroină indisponibilizată la IGPR

conform dovezii seria H nr. X1 din 2 octombrie 2009, cantități ramase în urma

analizelor de laborator și distrugerea acestora.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul M.C.A., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul a

solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pe fond,

rejudecând, să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate, cu aplicarea

art. 74 - 76 C. pen. Inculpatul a solicitat să se dea o valoare crescută

recunoașterii imediate și fără rezerve a faptei, precum și faptului că a

colaborat cu organele de urmărire penală în scopul aflării adevărului.

Analizând hotărârea

apelată, prin prisma motivelor de apel invocate și din oficiu sub toate

aspectele, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a

admis apelul, găsind fondate motivele ce țin de individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului M.C.

Din analiza

probatoriului administrat în cauză a rezultat că situația de fapt și încadrarea

juridică a faptei au fost corect reținute de instanța de fond, în condițiile în

care în timpul percheziției corporale efectuată de organele de poliție, în

prezența martorului asistent C.M.V. în buzunarul inculpatului au fost găsiți

banii primiți pentru tranzacția efectuată cu denunțătorul U.M.R., iar în mână o

doză de heroină, despre care inculpatul a afirmat că este pentru consum

propriu. Anterior inculpatul a fost înregistrat în timp ce vindea droguri

martorului U.M.R., palmele inculpatului fiind verificate în lumină

ultravioletă, constatându-se existența de urme de praf galben fluorescent,

același ca și pe bancnotele găsite asupra sa și provenind de la denunțător.

Instanța de fond a

reținut în mod corect existența elementului subiectiv decurgând din faptul că

banii din vânzarea drogurilor au fost găsiți asupra inculpatului, aspect care

s-a coroborat cu declarațiile inculpatului în faza de urmărire penală și în

fața instanței de fond. Inculpatul a arătat că vindea droguri în vederea

procurării banilor necesari cumpărării de droguri pentru consum propriu.

Potrivit art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, sunt incriminate de lege activitățile de cultivare,

producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare,

oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu,

trimitere, transport, procurare, cumpărare, deținere ori alte operațiuni

privind circulația drogurilor de risc, efectuate fără drept și sancționate cu o

pedeapsă al cărei minim este de 10 ani.

Legea incriminează și

consumul de droguri. Conform art. 4 din Legea nr. 143/2000, cultivarea,

producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,

cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept,

se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă, iar dacă faptele

privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.

În aceste condiții,

Curtea a constatat că inculpatul a comis infracțiunile în forma vânzării de

droguri, precum și consumului de droguri aspect recunoscut de inculpat.

Susținerile

inculpatului în sensul că ar fi comis fapta de vânzare de droguri în scopul

obținerii sumelor necesare procurării heroinei pentru consum propriu s-a

apreciat că nu au relevanță asupra existentei trăsăturilor esențiale ale

infracțiunii.

De altfel, inculpatul

nu a contestat vinovăția sa și soluția de condamnare pronunțată de instanța de

fond, ci numai individualizarea judiciară a pedepsei aplicate.

Sub aspectul

cuantumului pedepsei, Curtea a constatat că pedepsele aplicate de instanța de

fond, de 10 ani închisoare, pentru trafic de droguri, respectiv 3 ani pentru

consum de droguri, sunt prea aspre în raport de cantitatea de droguri vândută

respectiv găsită asupra sa.

Analizând hotărârea

atacată prin prisma motivului de apel invocat de inculpat, Curtea a constatat

că soluția instanței de fond în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate

inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc (10 ani

închisoare) cât și pedeapsa pentru deținerea de droguri în vederea consumului

propriu de 3 ani nu sunt justificate, avându-se în vedere gradul de pericol

social al faptelor decurgând din gravitatea faptei în concret, care este dată

de cantitatea de droguri deținută de inculpat, 1,17 gr heroină vândute

martorului și 0,51 gr heroină găsite asupra sa, pentru consum propriu. Curtea a

constatat că se justifică o reducere a pedepsei sub minimul stabilit de lege.

Deși inculpatul are

antecedente penale, condamnările anterioare sunt pentru furt calificat, ceea ce

arată că nu există o specializare a inculpatului în faptele de trafic de

droguri, de natură să atragă o pedeapsă peste minimul prevăzut de lege. S-a

apreciat că sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei sub minimul

prevăzut de lege cantitatea de droguri traficată, respectiv găsită asupra sa și

numărul actelor materiale reținute în Rechizitoriu (traficul de droguri este

reținut a fi fost săvârșit o singură dată, la 21 septembrie 2009. Instanța nu a

putut da o mai mare relevanță aspectelor favorabile inculpatului față de

existența recidivei post condamnatorii, respectiv a concursului de infracțiuni

și faptului că nu are un loc de muncă.

Astfel, critica

recurentului inculpat, în sensul acordării eficienței dispozițiilor art. 74 C.

pen., 76 C pen. a fost reținută, cu privire la infracțiunile de trafic de

droguri de mare risc și consum de droguri de mare risc, aplicându-se pedepse

sub minimul special. S-a apreciat că funcțiile de constrângere și de reeducare,

precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă

individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana

căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate.

Curtea a apreciat că pedepsele de 6 ani pentru trafic de droguri de mare risc,

respectiv pentru consum de droguri de mare risc un an și șase luni închisoare,

corespund periculozității faptelor și persoanei făptuitorului care nu a

manifestat o atitudine de regret față de faptele comise. În condițiile pedepsei

aplicate, condamnatul se poate libera condiționat după executarea efectivă a

minimum 3 ani.

Curtea a aplicat și

pedeapsa complementară constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 literele a teza a II - a și lit. b) C. pen., pe lângă pedeapsa principală

pentru trafic de droguri. S-a mai aplicat și interzicerea drepturilor

electorale (art. 64 lit. a) și b) C. pen.) pe perioada executării pedepselor

principale.

S-a apreciat că

natura faptelor comise impune în continuare privarea de libertate,

menținându-se arestarea preventivă.

Față de aceste

considerente, s-a admis apelul declarat de inculpatul M.C.A. împotriva

Sentinței penale nr. 203 din data de 18 martie 2010 a Tribunalului București

secția a II-a penală. A desființat, în parte, hotărârea Tribunalului București

și rejudecând: a condamnat inculpatul în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) și 74 - 76 C. pen. la 6 (șase) ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 - 76

C. pen., a condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca

acesta să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen. pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C.

pen., a revocat beneficiul liberării condiționate, privind pedeapsa aplicată

inculpatului prin Sentința penală nr. 187/2009 a Judecătoriei Gherla definitivă

prin nerecurare și a contopit restul de pedeapsă ce a rămas de executat din

pedeapsa anterioară de 307 zile cu pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de

6 (șase) ani, acesta urmând să execute în final 6 (șase) ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o perioadă de 3 ani. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a),

b) C. pen. S-a menținut starea de arest a acestuia și s-a dedus din pedeapsa

aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la 23 septembrie 2009

la zi.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Onorariul avocatului

din oficiu, în cuantum de 200 RON, urmând a fi suportat din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul M.C.A., criticând

hotărârile prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. reiterând motivele din apel, și a solicitat casarea

hotărârilor și reducerea pedepsei aplicată.

Examinând hotărârile

atacate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen. cât și din oficiu, înalta Curte, constată că recursul nu este

fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte,

apreciază că individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului M.C.A.

de către instanța de apel este corectă.

Curtea de Apel

București, judecând în apel a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor

generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de

pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpatul M.C.A., dar și de

circumstanțele personale ale acestuia, fiind recidivist, fără ocupație, precum

și faptul că acesta a avut o atitudine parțial nesinceră pe tot parcursul

procesului penal.

Pedepsele aplicate în

cauză reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de

individualizare prev. de art. 72 C. pen., cuantumul acestora fiind de natură să

asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin

dispozițiile art. 52 C. pen.

În raport de cele

arătate, înalta Curte, apreciază că această critica formulată de inculpatul

M.C.A., privind greșita individualizare a pedepselor nu poate fi reținută,

deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce

caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate

dispusă față de inculpat precum și cuantumul acesteia stabilit de instanța de

apel, asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și educativă, dând

posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind aplicabil cazul

de casare invocat respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul M.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 162 din 8 iulie 2010 a Curții

de Apel București, secția l penală.

Se va deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării

preventive de la 23 septembrie 2009 la 6 octombrie 2010.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat M.C.A. urmează a fi obligat la

plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.A. împotriva Deciziei penale nr.

162 din 8 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția l penală.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la

23 septembrie 2009 la 6 octombrie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 octombrie 2010.

Procesat de GGC - LM