ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3476/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 203 din 8 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București secția a II-a penală s-au dispus următoarele: 1. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inc. M.C.A. zis C. recidivist, la o pedeapsă de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate, privind pedeapsa aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 187/2009, pronunțată de Judecătoria Gherla rămasă definitivă prin nerecurare și s-a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, de 307 zile cu pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 10 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie. S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive din pedeapsa rezultantă aplicată, respectiv de la 23 septembrie 2009 la zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de 1,04 gr heroină indisponibilizată la IGPR conform dovezii seria H din 2 octombrie 2009 și a cantității de 0,44 gr heroină indisponibilizată la IGPR conform dovezii cu seria H din 2 octombrie 2009, cantități rămase în urma analizelor de laborator și distrugerea acestora.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul întocmit de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial București cu nr. 2215 D/P/2009, inculpatul M.C.A. zis C. a fost trimis în judecată penală în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și a infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut următoarea situație de fapt: La data de 21 septembrie 2009, organele de politie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate - Serviciul Antidrog - Biroul Sector 5 s-au sesizat cu privire la faptul ca numitul „C." vinde heroină sub formă de doze cu suma de 120 - 150 RON pe doză în zonele S. sector 5 - bd. C.B.sector 4. În urma cercetărilor efectuate, a fost identificat martorul U.M.R., consumator de heroină, care obișnuia să cumpere heroină de la „C." identificat ulterior în persoana inculpatului M.C.A. La data de 22 septembrie 2009, numitul U.M.R. a formulat, în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, un denunț față de inculpatul M.C.A.

zis „C." de la care cumpără heroină. În data de 23 septembrie 2009, în baza ordonanței de delegare dispuse de procuror, organele de poliție, au procedat, în prezența martorului asistent C.M.V., la consemnarea seriilor bancnotelor ce formează suma de 260 RON și la tratarea criminalistică a bancnotelor ce formează această sumă cu praf fluorescent (4 bancnote a 50 RON, 6 bancnote a 10 RON) sumă ce urma a fi folosită de martorul denunțător U.M.R. la cumpărarea sub supravegherea organelor de poliție a unei cantități de droguri de la inculpatul M.C.A. Denunțătorul U.M.R. a fost percheziționat de către lucrătorii de poliție în prezența martorului asistent C.M.V., asupra sa nefiind găsite substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deținere după care i-au înmânat martorului denunțător suma de 260 RON formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate în procesul-verbal amintit mai sus pentru a cumpăra heroină.

După efectuarea acestor activități, martorul denunțător U.M.R. s-a deplasat împreună cu lucrătorii de poliție în zona bd. C.B. de unde l-a contactat telefonic la numărul 0763XXXX pe inculpatul M.C.A. căruia i-a spus că vine să îi aducă „datoria de 260 RON" (însemnând, în mod codificat, că inculpatul urma să îi aducă 2 grame de heroină) stabilind ca loc de întâlnire scara 4 a blocului D 24 din str. I.T. Fiind supravegheat în permanență de către lucrătorii de poliție, martorul denunțător s-a deplasat spre locul de întâlnire stabilit unde s-a întâlnit cu inculpatul M.C.A. și i-a dat acestuia suma de 260 RON formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un proces-verbal, bani pe care inculpatul i-a luat și i-a dat în schimb, din mână, 2 punguțe de mici dimensiuni în care se afla heroină.

După finalizarea tranzacției, martorul U.M.R. a plecat deplasându-se spre lucrătorii de poliție cărora le-a predat cele 2 punguțe cu heroină. Aceste punguțe au fost introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip MAI nr. 52361, spre expertizare. Martorul U.M.R. a fost din nou percheziționat de către lucrătorii de poliție în prezența martorului asistent C.M.V., asupra sa nefiind găsite substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deținere. Imediat după ce tranzacția a avut loc, o echipă de polițiști l-au imobilizat pe inculpatul M.C.A. Asupra acestuia au fost găsite suma de 460 RON din care 260 RON era formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un proces-verbal, iar în mâna dreaptă a inculpatului s-a găsit o doză de heroină.

Tot asupra inculpatului s-au mai găsit 2 telefoane mobile marca N. XXX, un telefon mobil marca N. XX1, o cheie tip yală și un portofel pliant de piele. Palmele inculpatului au fost verificate cu lampa cu lumină ultravioletă constatându-se existența de urme de praf galben fluorescent existent și pe bancnotele sumei de 260 RON. De față la întreaga acțiune, așa cum a fost descrisă mai sus, a fost martorul asistent C.M.V. Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 524330 din 24 septembrie 2009 efectuat în cauza privind pe M.C.A. a conchis că proba constând în 2 punguțe din material plastic de culoare albă conține 1,17 grame de Heroină în amestec cu Cofeină; Heroina (Diacethilmorphina) face parte din Tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Cantitatea de 1,04 gr rămasă din proba litigiu după analiza probelor de laborator a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR - dovada din 2 octombrie 2009". Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 524331 din 24 septembrie 2009 efectuat în cauza privind pe M.C.A. a conchis că proba constând într-o punguță din material plastic de culoare albă conține 0,51 gr de Heroina în amestec cu Cofeină; Heroina (Diacethilmorphina) face parte din Tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Cantitatea de 0,44 grame rămasă din proba litigiu după analiza probelor de laborator a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR - dovada din 2 octombrie 2009". Cu ocazia audierilor, inculpatul M.C.A.

a avut o poziție sinceră, de recunoaștere a învinuirii aduse. Inculpatul M.C.A. a declarat că este consumator de heroină pe care o cumpără de la persoane necunoscute din zona F. sector 5 București. A recunoscut faptul că a vândut denunțătorului U.M.R. 2 doze de heroină cu suma de 260 RON și că a deținut pentru consum propriu, fără drept, o doză de heroină. Martorul denunțător U.M.R. a declarat că s-a întâlnit cu inculpatul M.C.A. în scara blocului unde acesta locuiește fără forme legale, i-a dat suma de 260 RON și a primit 2 doze de heroină pe care le-a predat lucrătorilor de poliție. Declarațiile martorului asistent C.M.V. a confirmat cele constatate în procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului, arătând că a fost de față la întreaga acțiune care s-a desfășurat așa cum a fost descrisă mai sus, precum și la perchezițiile corporale efectuate în cauză.

Situația de fapt expusă mai sus s-a dovedit cu următoarele mijloace de probă și anume cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de înseriere bani, procese-verbale de percheziții corporale ale martorului și ale inculpatului, denunțul și declarațiile martorului U.M.R., depoziții martor asistent, rapoarte de constatare tehnico-științifică nr. 524330 din 24 septembrie 2009 și nr. 524331 din 24 septembrie 2009, coroborate cu declarațiile inculpatului. În timpul cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul care a recunoscut parțial săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, arătând că heroina ce a fost găsită asupra sa era destinată consumului propriu și că nu obișnuia să vândă droguri, dar uneori consuma împreună cu denunțătorul, nu însă contra unei sume de bani, fiind întreținut de familia sa, fără a avea vreun loc de muncă.

A mai fost audiat în cauză și martorul C.M.V. care a arătat că a fost de față la organizarea flagrantului împotriva inculpatului, în calitate de martor asistent, respectiv a văzut când i-a fost înmânată denunțătorului suma de 260 RON, de către organele de cercetare, sumă cu care acesta s-a deplasat în scara blocului și i-a dat-o inculpatului, iar apoi a văzut cu prilejul percheziției corporale efectuate asupra acestuia aceeași sumă de bani ce fusese pusă la dispoziția denunțătorului. Martorul a mai arătat că nu cunoaște rezultatul percheziției domiciliare efectuată inculpatului. Instanța fondului a fost în imposibilitate de a proceda la audierea martorului U.M.R., întrucât așa cum a rezultat din referatele întocmite de organele de poliție acesta nu mai locuiește la adresa de domiciliu cunoscută, iar altă adresă nu este cunoscută, astfel încât au fost avute în vedere declarațiile acestuia din faza de urmărire penală, în baza art. 327 alin. (3) C. proc.

pen., declarații în care acesta a arătat că a achiziționat droguri, respectiv două doze heroină, de la inculpat cu banii predați și înseriați de organele de poliție, cărora le-a și predat drogurile după efectuarea tranzacției. Din analiza întregului material probatoriu administrat în cauză, respectiv a declarațiilor martorului C. - care a confirmat cele constatate în procesul-verbal de prindere în flagrant a inculpatului, declarațiile martorului denunțător U. date în faza de urmărire penală, conținutul rapoartelor de constatare tehnico-științifică efectuate, coroborate cu declarațiile inculpatului în care a arătat că deținea droguri pentru consum și i-a dat și martorului U. pentru consum, chiar dacă nu a recunoscut primirea vreunei sume de bani, aspect însă care a rezultat din declarațiile martorilor, instanța a constatat că situația de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței este corectă și că faptele inculpatului M.C.A.

care la data de 23 septembrie 2009 a vândut martorului U.M.R. cu suma de 260 RON 2 doze conținând 1,17 gr heroină și a deținut, pentru consum propriu, fără drept, o doză conținând 0,51 gr heroină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și respectiv ale infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepse cu închisoarea și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale aplicate, în baza art. 65 C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune în parte, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni săvârșite de inculpat, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o atitudine parțial sinceră pe parcursul întregului proces penal, fiind recidivist postcondamnatoriu, făcându-se aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Având în vedere că inculpatul a săvârșit două infracțiuni înainte de a fi fost condamnat pentru vreuna dintre ele, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., astfel încât, s-a dispus ca acesta să execute pedeapsă cea mai grea aplicată.

Față de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenție, făcând aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie. De asemenea, având în vedere că inculpatului i-a rămas neexecutat un rest de pedeapsă de 307 zile închisoare, în urma liberării condiționate din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 187/2009 a Judecătoriei Gherla, rămasă definitivă prin nerecurare, tribunalul a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a inculpatului pentru acest rest de pedeapsă, în baza art. 61 C. pen., rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în speță, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale aplicate. Instanța a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus perioada reținerii, de la 23 septembrie 2009 la zi. În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantităților de 1,04 gr heroină indisponibilizată la IGPR conform dovezii seria H nr. X din 2 octombrie 2009 și de 0,44 gr heroină indisponibilizată la IGPR conform dovezii seria H nr. X1 din 2 octombrie 2009, cantități ramase în urma analizelor de laborator și distrugerea acestora. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul M.C.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pe fond, rejudecând, să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate, cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. Inculpatul a solicitat să se dea o valoare crescută recunoașterii imediate și fără rezerve a faptei, precum și faptului că a colaborat cu organele de urmărire penală în scopul aflării adevărului. Analizând hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel invocate și din oficiu sub toate aspectele, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul, găsind fondate motivele ce țin de individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M.C. Din analiza probatoriului administrat în cauză a rezultat că situația de fapt și încadrarea juridică a faptei au fost corect reținute de instanța de fond, în condițiile în care în timpul percheziției corporale efectuată de organele de poliție, în prezența martorului asistent C.M.V.

în buzunarul inculpatului au fost găsiți banii primiți pentru tranzacția efectuată cu denunțătorul U.M.R., iar în mână o doză de heroină, despre care inculpatul a afirmat că este pentru consum propriu. Anterior inculpatul a fost înregistrat în timp ce vindea droguri martorului U.M.R., palmele inculpatului fiind verificate în lumină ultravioletă, constatându-se existența de urme de praf galben fluorescent, același ca și pe bancnotele găsite asupra sa și provenind de la denunțător. Instanța de fond a reținut în mod corect existența elementului subiectiv decurgând din faptul că banii din vânzarea drogurilor au fost găsiți asupra inculpatului, aspect care s-a coroborat cu declarațiile inculpatului în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond.

Inculpatul a arătat că vindea droguri în vederea procurării banilor necesari cumpărării de droguri pentru consum propriu. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, sunt incriminate de lege activitățile de cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deținere ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, efectuate fără drept și sancționate cu o pedeapsă al cărei minim este de 10 ani. Legea incriminează și consumul de droguri. Conform art. 4 din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă, iar dacă faptele privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.

În aceste condiții, Curtea a constatat că inculpatul a comis infracțiunile în forma vânzării de droguri, precum și consumului de droguri aspect recunoscut de inculpat. Susținerile inculpatului în sensul că ar fi comis fapta de vânzare de droguri în scopul obținerii sumelor necesare procurării heroinei pentru consum propriu s-a apreciat că nu au relevanță asupra existentei trăsăturilor esențiale ale infracțiunii. De altfel, inculpatul nu a contestat vinovăția sa și soluția de condamnare pronunțată de instanța de fond, ci numai individualizarea judiciară a pedepsei aplicate. Sub aspectul cuantumului pedepsei, Curtea a constatat că pedepsele aplicate de instanța de fond, de 10 ani închisoare, pentru trafic de droguri, respectiv 3 ani pentru consum de droguri, sunt prea aspre în raport de cantitatea de droguri vândută respectiv găsită asupra sa.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de apel invocat de inculpat, Curtea a constatat că soluția instanței de fond în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc (10 ani închisoare) cât și pedeapsa pentru deținerea de droguri în vederea consumului propriu de 3 ani nu sunt justificate, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptelor decurgând din gravitatea faptei în concret, care este dată de cantitatea de droguri deținută de inculpat, 1,17 gr heroină vândute martorului și 0,51 gr heroină găsite asupra sa, pentru consum propriu. Curtea a constatat că se justifică o reducere a pedepsei sub minimul stabilit de lege.

Deși inculpatul are antecedente penale, condamnările anterioare sunt pentru furt calificat, ceea ce arată că nu există o specializare a inculpatului în faptele de trafic de droguri, de natură să atragă o pedeapsă peste minimul prevăzut de lege. S-a apreciat că sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege cantitatea de droguri traficată, respectiv găsită asupra sa și numărul actelor materiale reținute în Rechizitoriu (traficul de droguri este reținut a fi fost săvârșit o singură dată, la 21 septembrie 2009. Instanța nu a putut da o mai mare relevanță aspectelor favorabile inculpatului față de existența recidivei post condamnatorii, respectiv a concursului de infracțiuni și faptului că nu are un loc de muncă.

Astfel, critica recurentului inculpat, în sensul acordării eficienței dispozițiilor art. 74 C. pen., 76 C pen. a fost reținută, cu privire la infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și consum de droguri de mare risc, aplicându-se pedepse sub minimul special. S-a apreciat că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate. Curtea a apreciat că pedepsele de 6 ani pentru trafic de droguri de mare risc, respectiv pentru consum de droguri de mare risc un an și șase luni închisoare, corespund periculozității faptelor și persoanei făptuitorului care nu a manifestat o atitudine de regret față de faptele comise.

În condițiile pedepsei aplicate, condamnatul se poate libera condiționat după executarea efectivă a minimum 3 ani. Curtea a aplicat și pedeapsa complementară constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 literele a teza a II - a și lit. b) C. pen., pe lângă pedeapsa principală pentru trafic de droguri. S-a mai aplicat și interzicerea drepturilor electorale (art. 64 lit. a) și b) C. pen.) pe perioada executării pedepselor principale. S-a apreciat că natura faptelor comise impune în continuare privarea de libertate, menținându-se arestarea preventivă. Față de aceste considerente, s-a admis apelul declarat de inculpatul M.C.A. împotriva Sentinței penale nr. 203 din data de 18 martie 2010 a Tribunalului București secția a II-a penală.

A desființat, în parte, hotărârea Tribunalului București și rejudecând: a condamnat inculpatul în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) și 74 - 76 C. pen. la 6 (șase) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 - 76 C. pen., a condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate, privind pedeapsa aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 187/2009 a Judecătoriei Gherla definitivă prin nerecurare și a contopit restul de pedeapsă ce a rămas de executat din pedeapsa anterioară de 307 zile cu pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de 6 (șase) ani, acesta urmând să execute în final 6 (șase) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a), b) C. pen. S-a menținut starea de arest a acestuia și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, de la 23 septembrie 2009 la zi.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 RON, urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul M.C.A., criticând hotărârile prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. reiterând motivele din apel, și a solicitat casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicată. Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. cât și din oficiu, înalta Curte, constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor urma. Înalta Curte, apreciază că individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului M.C.A.

de către instanța de apel este corectă. Curtea de Apel București, judecând în apel a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpatul M.C.A., dar și de circumstanțele personale ale acestuia, fiind recidivist, fără ocupație, precum și faptul că acesta a avut o atitudine parțial nesinceră pe tot parcursul procesului penal. Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen.

În raport de cele arătate, înalta Curte, apreciază că această critica formulată de inculpatul M.C.A., privind greșita individualizare a pedepselor nu poate fi reținută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate dispusă față de inculpat precum și cuantumul acesteia stabilit de instanța de apel, asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.A.

împotriva Deciziei penale nr. 162 din 8 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția l penală. Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 23 septembrie 2009 la 6 octombrie 2010. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat M.C.A. urmează a fi obligat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 162 din 8 iulie 2010 a Curții de Apel București, secția l penală. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 23 septembrie 2009 la 6 octombrie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2010. Procesat de GGC - LM