ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1648/2014

Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 322 din 23 septembrie 2013, pronunțată, în Dosarul nr. 12280/30/2012, Tribunalul Timiș în baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea inculpatului M.E.C. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din infracțiunile prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. și art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. și cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.E.C. din infracțiunile prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen.

cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. și art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 250 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. și art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.E.C. din infracțiunile prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. și art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 250 alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. și art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen., a condamnat inculpatul M.E.C., cetățean român, la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. În baza art. 250 alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat inculpatul M.E.C., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă. În temeiul art. 34 lit. b) C. pen. raportat la art. 33 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 3 ani și 4 luni închisoare cu aplicarea art. 57 C. pen. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II a și b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de agent de pază) C. pen.

pe durata executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore din data de 30 septembrie 2012. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul M.E.C. În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 și urm., art. 1373 C. civ., a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile B.G., B.N., B.N.Z., A.F., B.I., B.A., T.M., B.V. și a obligat inculpatul M.E.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL să plătească părților civile despăgubiri astfel: - către B.G.: suma de 4697,09 lei cu titlu de daune materiale și suma de 5.000 euro cu titlu de daune morale; - către B.N., B.N.Z., A.F., B.I., B.A., T.M., B.V.: suma de 1500 euro către fiecare cu titlu de daune morale.

A respins în rest acțiunile civile ca neîntemeiate. În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 și urm. C. civ., art. 1373 C. civ., art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara și a obligat inculpatul M.E.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL să plătească părții civile suma de 4.902,43 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare. În temeiul art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., a obligat inculpatul M.E.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL, la plata sumei de 2100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 250 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. pen., a condamnat inculpatul C.M.D., la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă. În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II a și b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de agent de pază) C. pen. pe durata executării pedepsei. În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 2 ani și 10 luni, în condițiile art. 82 C. pen. În temeiul art. 359 C. proc. pen.

a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen., în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară, respectiv că dacă, până la expirarea termenului de încercare inculpatul nu a stabilit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța va dispune revocarea suspendării pedepsei, dispunând executarea pedepsei. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.M.D. durata reținerii de 24 ore din data de 30 septembrie 2012. În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 și urm. C. civ., art. 1373 C. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M.F.C. și a obligat inculpatul C.M.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SR, să plătească părții civile suma de 1500 lei cu titlu de daune materiale și suma de 1000 euro cu titlu de daune morale. A respins în rest acțiunea civilă ca neîntemeiată. În baza art. 193 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul C.M.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL să plătească părții civile M.F.C.

suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul apărătorului ales. În temeiul art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., a obligat inculpatul C.M.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL, la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În noaptea de 30 septembrie 2012 în jurul orelor 01:00 - 02:00 părțile vătămate M.F.C. și B.M., împreună cu martorii H.F., B.V.Z., N.S. se aflau la discoteca din S.S.. Părțile vătămate M.F.C. și B.M. împreună cu martorul H.F. consumau băuturi alcoolice în spațiul aferent discotecii. La un moment dat, martorul H.F. a scăpat din mână sticla de bere pe care o consuma, spărgând-o.

După câteva clipe, în locul în care se aflau părțile vătămate și martorii și-au făcut apariția inculpații C.M.D. și M.E.C., agenți de pază în cadrul SC I. SRL, care își exercitau atribuțiunile de serviciu, în baza contractului de prestări servicii încheiat între societatea angajatoare și societatea care organiza discoteca. Agenții de pază i-au scos pe cei 3 afară din local, spunându-le să plătească sticla spartă și că îi vor lăsa în incita discotecii doar dacă încetează cu manifestările inadecvate. La scurt timp părțile vătămate și martorul H.F. au fost primiți din nou în discotecă, însă au spart iarăși o sticlă de bere. În acel moment inculpatul M.E.C. s-a apropiat de martorul H.F. pentru a-l scoate din local, însă partea vătămată B.M., l-a prins de mână pe inculpat, încercând să-l oprească.

Atunci inculpatul M.E.C. i-a aplicat o palmă peste față părții vătămate B.M., după care acesta din urmă a ripostat și i-a aplicat inculpatului o lovitură în zona feței; în continuare inculpatul M.E.C. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței părții vătămate B.M., care a căzut și s-a lovit la cap, rămânând inconștient. În urma loviturii primite partea vătămată B.M. a suferit leziuni care necesitau un număr de 50 de zile de îngrijire medicală și care i-au pus viața în primejdie, iar ulterior, la data de 07 octombrie 2012 partea vătămată a decedat. În timpul aceluiași conflict, inculpatul C.M.D. i-a aplicat un pumn în figură părții vătămate M.F.C., aceasta necesitând pentru vindecare 7 zile de îngrijire medicală, fără a-i fi pusă viața în primejdie.

Din raportul de constatare medico legală a leziunilor părții vătămate B.M., întocmit în data de 30 septembrie 2012, rezultă că partea vătămată prezenta un traumatism cranio-cerebral grav, fiind internată în spital în comă de gradul II, de asemenea s-au relevat echimoze la nivelul pleoapelor ambilor ochi și s-a concluzionat că leziunile s-au putut produce prin lovire cu și de un corp contondent și necesită pentru vindecare 50 zile de îngrijire medicală, viața fiind pusă în pericol; ulterior, la data de 07 octombrie 2012 partea vătămată B.M. a decedat din cauza traumatismului cranio-cerebral. Din raportul de constatare medico legală a leziunilor părții vătămate M.F.C., întocmit în data de 30 septembrie 2012, rezultă că partea vătămată prezintă un traumatism cranio-cerebral minor, cu pierdere de cunoștință, însoțit de o sensibilitate la nivel mandibular și limitare în deschiderea gurii, cu o mobilitate anormală a premolarului superior stâng.

La termenul din 27 martie 2013, inculpații M.E.C. și C.M.D. au învederat instanței că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 320 1 C. proc. pen., dispoziții pe care instanța le-a aplicat în cauză. În drept, cu referire la inculpatul M.E.C., instanța a reținut că fapta acestuia, care în noaptea de 30 septembrie 2012, în jurul orelor 1,00 - 2,00, în timp ce se afla în discoteca din satul S.S., județul Timiș, unde era agent de pază, i-a aplicat părții vătămate B.M. un pumn, iar acesta a căzut și s-a lovit cu capul de beton, iar ulterior a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 183 C. pen.

și art. 250 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice. În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că B.G. - tatăl victimei B.M. - a declarat că se constituie parte civilă în cauză împotriva inculpatului M.E.C. cu suma de 10000 lei, reprezentând daune materiale și cu suma de 300000 euro, reprezentând daune morale. Frații victimei, numiții B.N., B.N.Z., A.F., B.I., B.A., T.M., B.V., se constituie părți civile în cauză împotriva inculpatului M.E.C. fiecare cu suma de 10.000 euro reprezentând daune morale. Spitalul clinic județean de urgență Timișoara s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4902,43 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de tratamentul medical acordat victimei B.M.

Partea vătămată M.F.C. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului C.M.D. cu suma de 40.000 lei reprezentând daune morale și suma de 1500 lei reprezentând daune materiale astfel: - Salariul pe o perioadă de 7 zile cât a fost spitalizat - 700 lei - Haine rupte - 400 lei - Plata unei mașini pentru a merge la radiografie - 200 lei - Cheltuieli cu medicamente, pansamente - 200 lei Pentru recuperarea prejudiciului generat prin infracțiune, în cauză a fost introdus la termenul din data de 27 februarie 2013 în calitate de asigurător de răspundere civilă SC G.A. SA în baza poliței de răspundere civilă nr. 66547, valabilă între 30 martie 2012 și 29 martie 2013, încheiată între asigurător și SC I. SRL.

Analizând acțiunea civilă formulată de părțile civile, instanța a apreciat că, în cauză, există pe de o parte o răspundere civilă delictuală în sarcina inculpatului pentru fapta proprie în condițiile art. 1357 și urm. C. civ., precum și o răspundere pentru fapta altuia în sarcina părții responsabile civilmente SC I. SRL, potrivit art. 1373 C. civ., potrivit căruia comitenții sunt răspunzători pentru prejudiciile cauzate de prepușii lor în exercitarea funcțiilor care li s-au încredințat, sub rezerva îndeplinirii atât a condițiilor răspunderii pentru fapta proprie, în privința prepusului, cât și a condițiilor speciale, în privința comitentului. Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat apel inculpații, părțile civile și partea responsabilă civilmente.

La termenul din 16 decembrie 2013, inculpatul C.M.D. a învederat instanței că înțelege să-și retragă apelul formulat, manifestarea de voință a inculpatului în acest sens fiind consemnată în scris, însușită sub semnătură și depusă la dosarul cauzei. În apelul formulat de partea civilă M.F.C., acesta critică sentința pronunțată sub aspectul cuantumului mic al despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale și pentru neobligarea asigurătorului. Inculpatul M.E.C. a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. și reținerea de circumstanțe atenuante. În subsidiar a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante și a se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.

A solicitat a se observa că partea vătămată împreună cu cei care îl însoțeau au venit în discotecă sub influența băuturilor alcoolice, au băut în continuare și au avut un comportament neadecvat, jignind celelalte persoane aflate în discotecă. Regretă că a fost nevoit să acționeze pe măsura atacului, dar având în vedere reacția violentă și numărul mare de persoane, nu a încercat decât să se apere de un pericol iminent. Asupra părții vătămate nu s-a putut interveni chirurgical imediat datorită consumului mare de alcool. A mai arătat că s-a deplasat la spital pentru a vedea starea victimei, dar nu a putut lua legătura cu rudele deoarece erau agresivi verbal și nu a dorit producerea altor incidente.

Partea responsabilă civilmente a solicitat în primul rând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la răspunderea asigurătorului; în subsidiar a solicitat pe latură civilă obligarea alături de asigurător la despăgubiri. Instanța de apel a reținut, în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul M.E.C. că solicitarea acestuia de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 178 C. pen. nu poate fi primită întrucât lovitura aplicată victimei și care a condus la căderea acesteia, urmată de deces, a fost comisă cu intenție și doar rezultatul mai grav, respectiv moartea victimei, s-a datorat culpei, fiind astfel îndeplinite condițiile praeterintenției ca formă de vinovăție specifică infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, s-a apreciat că prima instanță a făcut o apreciere greșită sub aspectul cuantumului și modalității de executare, reținând că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, se impune reducerea pedepsei și suspendarea acesteia sub supraveghere. Sub aspectul laturii civile s-a apreciat că se impune majorarea daunelor morale stabilite pe seama inculpatului M.E.C. și a părții responsabile civilmente. În schimb, apelul părții civile M.F.C. s-a reținut a fi nefondat, prima instanță evaluând corect atât daunele morale cât și cele materiale. Cu referire la obligarea inculpaților alături de asigurător, s-au apreciat corect argumentele și soluția primei instanțe, în raport de condițiile contractuale din contractul de asigurare întocmit între partea responsabilă civilmente și asigurătorul SC G.A.

SA. Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin Decizia penală nr. 249/A din 20 decembrie 2013, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul C.M.D. împotriva Sentinței penale nr. 322/PI din 23 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosarul nr. 12280/30/2012. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de partea civilă M.F.C. și partea responsabilă civilmente SC I. SRL împotriva Sentinței penale nr. 322/PI din 23 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosarul nr. 12280/30/2012. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpatul M.E.C. și părțile civile B.G., B.F., B.N., B.N.Z., A.F., B.I., B.A., T.M.

și B.V. împotriva Sentinței penale nr. 322/PI din 23 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș, în Dosar nr. 12280/30/2012. A desființat sentința penală apelată și, rejudecând: În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M.E.C. din infracțiunile prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. și art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 250 alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. și art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. pen. și cu aplicarea art. 74 lit. a), c și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.E.C., cetățean român, la pedeapsa de: - 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

În baza art. 250 alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. pen. și cu aplicarea art. 74 lit. a), c și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.E.C., la pedeapsa de: - 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă. În temeiul art. 34 lit. b) C. pen. raportat la art. 33 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de: - 3 ani (trei) închisoare. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II a și b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de agent de pază) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86 1 alin. (1) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului M.E.C. pe o perioadă de 6 ani termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, căruia i se încredințează supravegherea; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare. În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 și urm., art. 1373 C. civ., a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile B.G., B.F., B.N., B.N.Z., A.F., B.I., B.A., T.M., B.V. și a obligat inculpatul M.E.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL să plătească părților civile despăgubiri astfel: - către B.G. și B.F.: suma de 4697,09 lei cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 euro către fiecare cu titlu de daune morale; - către B.N., B.N.Z., A.F., B.I., B.A., T.M., B.V.: suma de 5.000 euro către fiecare cu titlu de daune morale.

A respins în rest acțiunile civile ca neîntemeiate. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul C.M.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL, partea civilă M.F.C. și partea responsabilă civilmente SC I. SRL prin lichidator SC C.L. SRL la plata a câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., parte din cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia. Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă M.F.C. și partea responsabilă civilmente SC I. SRL prin SCP C.L. SPRL. Partea civilă M.F.C. a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât judecata în apel s-a desfășurat fără legala citare a acestuia.

Partea responsabilă civilmente SC I. SRL prin SCP C.L. SPRL nu a invocat în scris niciun motiv de recurs, dar la termenul de judecată din data de 14 mai 2014 a susținut, prin apărător ales, cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., reiterând criticile formulate în apel, solicitând obligarea intimatului asigurător în solidar cu partea responsabilă civilmente și inculpații la plata despăgubirilor. Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică, ambele recursuri fiind nefondate.

Înalta Curte constată, în prealabil, că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la data de 20 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prev. de art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, dorindu-se, astfel cum rezultă și din expunerea de motive, pe lângă scopul principal de degrevare a instanțelor și o introducere anticipată a filozofiei noului C. proc.

pen., aceea de impunere a unei singure căi de atac în materie penală, aspect ce se conformează atât cerințelor constituționale de acces la justiție, cât și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de consolidare a caracterului de excepție a căilor extraordinare de atac. În aceste condiții, prin Legea nr. 2/2013 au fost eliminate anumite motive de casare în recurs, avându-se în vedere că aceste motive sunt analizate în cadrul căii de atac a apelului. Printre motivele de casare eliminate se află și cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 21 C. proc.

pen., care se referea la ipoteza "când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți". Din perspectiva expusă mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul formulat de partea civilă M.F.C., prin care aceasta solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel întrucât cauza s-a judecat fără citarea sa legală, nu poate fi examinat, în cadrul niciunuia din cazurile de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., nici chiar în cel prevăzut la punctul 17 2 din articolul menționat. Abrogarea expresă a pct. 21 al articolului 385 9 C. proc. pen. și lipsa oricăror alte dispoziții din Legea nr. 2/2013 nu permit interpretarea că s-a făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce privește citarea părții civile și astfel, această critică ar putea fi examinată în cadrul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. Nici măcar din expunerea de motive nu rezultă intenția legiuitorului ca, prin abrogarea unor cazuri de casare, acestea să poată fi examinate în cadrul cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. Dimpotrivă, intenția legiuitorului, așa cum a fost explicată în expunerea de motive și cum transpare în dispozițiile Legii nr. 2/2013, a fost aceea de a impune o singură cale de atac integral devolutivă în materia penală, aceea a apelului, întrucât dreptul la un proces echitabil nu presupune obligativitatea parcurgerii în penal a unui număr de trei grade de jurisdicție. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, fiind abrogat expres pct. 21 al art. 385 9 C. proc. pen., judecata cauzei în condițiile lipsei de procedură în apel nu mai poate fi invocată în recurs.

Nereținând nici alte motive care, analizate din oficiu, să conducă la nelegalitatea deciziei, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul părții civile. În ceea ce privește recursul părții responsabile civilmente SC I. SRL, Înalta Curte constată că aceasta nu a formulat în termenul prevăzut de lege motivele de recurs. Conform art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen., motivele de recurs se formulează în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanță cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. Sancțiunea nerespectării acestui termen este prevăzută de alin. (2 1 ) al aceluiași articol, în care se arată că instanța va lua în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. se iau în considerare din oficiu. Din perspectiva expusă mai sus, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, această recurentă nu a formulat niciun motiv de recurs, acestea fiind susținute doar oral, chiar în cursul ședinței de judecată din data de 14 mai 2015. Cum motivul susținut oral, respectiv cel prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., nu se încadrează în acele motive ce pot fi examinate din oficiu, instanța constată că și acest recurs este nefondat. Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, ambele recursuri formulate în cauză, cu obligarea recurenților la cheltuieli de judecată către stat, conform art. 275 alin. (2) C. proc.

pen., onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați urmând a fi avansate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă M.F.C. și de partea responsabilă civilmente SC I. SRL prin SCP C.L. SPRL împotriva Deciziei penale nr. 249/A din 20 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală privind pe inculpații M.E.C. și C.M.D. Obligă recurentele parte civilă și parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 200 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu pentru intimatul inculpat M.E.C. și intimatul inculpat C.M.D. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 mai 2014. Procesat de GGC - GV