ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2904/2014

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 25 iulie 2011 pe rolul Tribunalului București,

secția a VI-a civilă, reclamanta SC U.I.P. SRL prin administrator judiciar R.I.

IPURL a solicitat obligarea pârâtei SC P.C.I. SRL la plata sumei de 135.619,97

lei reprezentând prețul materialelor și al manoperei aferent lucrărilor

executate, a sumei de 5.508.749,33 lei cu titlu de penalități de întârziere,

precum și la plata dobânzii legale comerciale și a cheltuielilor de judecată.

Prin

Sentința civilă nr. 2698 din 02 martie 2012 a Tribunalului București , secția a

VI-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 54748/3/2011 a fost admisă în parte

cererea formulată de reclamanta SC U.I.P. SRL, fiind obligată pârâta SC P.C.I.

SRL să-i plătească suma de 135.619,97 lei cu titlu de preț al materialelor și

manoperei, precum și suma de 135.619,97 lei cu titlu de penalități.

În

motivare, s-a reținut că, în cauză, contractul nr. 12 din 07 iulie 2008 este un

contract de subantrepriză, în care s-a prevăzut ca lucrările să se execute cu

materialului antreprenorului special, o astfel de concluzie desprinzându-se din

analiza coroborată a clauzelor stipulate la art. 2 și 3.1 din contract, conform

cărora U.I.P. are obligația de a asigura atât manopera, cât și materialele ce

urmau să fie folosite la realizarea lucrării.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâta SC P.C.I. SRL București, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea

de Apel București, secția a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 416 din 1

noiembrie 2013 a admis apelul declarat de apelanta SC P.C.I. SRL, a schimbat în

parte sentința, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei

de 134.560,28 lei, cu titlu de contravaloare facturi și a sumei de 134.560,28

lei, cu titlu de penalități aferente, fiind menținute restul dispozițiilor.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel a reținut, în raport de probele administrate

că, pârâta-apelantă datorează intimatei contravaloarea facturii nr. 278 din 16

aprilie 2009 (85281,83 lei), a facturii nr. 289 din 20 mai 2009 (41592,04 lei)

și parțial factura nr. 290 din 20 mai 2009 - 7686,42 lei în care s-a inclus

doar suma de 1053,5 lei cu titlu de manopera pentru lucrările din camerele D 13

și D14, în total suma de 134.560,28 lei.

Cu

referire la critica în legătură cu greșita reținere de către prima instanță a

termenului scadentei, în sensul că acesta nu ar fi de la data emiterii

facturilor, ci 10 zile calendaristice de la emiterea facturilor, instanța de

apel a reținut că, în cuprinsul contractului, art. 5.4 nu este menționat niciun

termen de plată, în schimb doar în anexele 2, 3 și 4 se prevede ca modalitate

de plată pentru anumite poziții un avans de 50%, iar restul la recepția

materialelor, și pentru anumite poziții avans 15%, iar restul la recepția

lucrărilor datat peste 10 zile calendaristice.

În

acest sens, s-a apreciat că nu se poate susține că termenul de plată era de 10

zile calendaristice de la emiterea facturilor, niciuna din anexe nefăcând

această mențiune, dimpotrivă scadența fiind legată de recepția materialelor sau

a lucrărilor.

Din

această perspectivă s-a observat că toate facturile au o dată a emiterii

ulterioară procesului-verbal de recepție, cu mai mult de 10 zile

calendaristice, astfel încât calcularea penalităților de la data emiterii

facturii nu a încălcat prevederile contractuale.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal pârâta SC P.C.I. SRL București a declarat

recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fondul cauzei

respingerea cererii reclamantei ca fiind neîntemeiată.

Prin

motivele de recurs, pârâta SC P.C.I. SRL București a făcut o amplă descriere a

situației de fapt, iar criticile aduse deciziei atacate se referă de fapt la

analiza probelor administrate, respectiv a raportului de expertiză judiciară

tehnică contabilă dispus în cauză, fără să se dezvolte motivele de nelegalitate

invocate, respectiv pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., astfel cum prevăd

dispozițiile legale.

La

termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția

nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., excepție asupra căreia a rămas în pronunțare.

Potrivit

dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de

recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care

se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o

condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate.

Pentru

a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate

limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării

motivelor presupunând încadrarea lor într-unul din motivele limitativ prevăzute

de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

În

speță, din observarea criticilor formulate de recurenta-pârâtă SC P.C.I. SRL

București se constată că, motivele invocate de către recurentă în susținerea

recursului său nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la

art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., toate criticile formulate vizând situația de

fapt sau aspecte de încuviințare, administrare sau apreciere a probelor.

Astfel,

recurenta-pârâtă a indicat drept motive de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., dar criticile formulate nu pot fi subsumate acestor motive, care

se referă la interpretarea greșită a actului dedus judecății sau aplicarea

greșită a legii, acestea vizând, doar nemulțumirea recurentei cu privire la

administrarea și interpretarea probelor.

Or,

simpla indicare a textului de lege prin care se reglementează motivele de

recurs în baza cărora poate fi modificată sau casată o hotărâre, și

nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în

concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată,

pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestuia în cazurile limitativ

prevăzute de art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a

justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de

lege invocat cu nulitatea cererii.

Așa

fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în

cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., și cum recurenta nu s-a

conformat acestei dispoziții legale imperative și întrucât recursul nu este o

cale de atac devolutivă, care să permită reanalizarea situației de fapt și re

interpreta rea probelor, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor în alte

motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta

Curte urmează a da eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință,

a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC P.C.I. SRL

București.

Potrivit

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta-pârâtă SC P.C.I. SRL București

va fi obligată să-i achite intimatei-reclamante SC U.I.P. SRL prin administrator

judiciar R.I. IPURL București suma de 5000 lei, reprezentând cheltuieli de

judecată, conform înscrisurilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea recursului declarat de pârâta SC P.C.I. SRL București împotriva

Deciziei civile nr. 416 din 1 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a civilă.

Obligă

recurenta-pârâtă SC P.C.I. SRL București să-i achite intimatei-reclamante SC

U.I.P. SRL prin administrator judiciar R.I. IPURL București suma de 5000 lei

reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - GV