ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 875/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 30 din 20 martie 2013, Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 1965/84/2012, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul L.A.T. pentru comiterea a două infracțiuni prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen. a fost achitată inculpata B.D.R.F. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și s-a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei. Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că inculpatul L.A.T., în calitate de administrator la SC A. SRL Gârbou în perioada 2008-2010 s-a aprovizionat cu țigări de proveniență Ucraina pe care le-a comercializat prin magazinul sau din localitatea Barsaul Mare, ascunzând sursa impozabilă sau taxabilă pentru a se sustrage de la plata obligațiunilor fiscale datorate bugetului de stat, iar în perioada 01 ianuarie 2008 - 30 iulie 2008 a realizat din comercializarea de țigări de proveniență Ucraina venituri totale îa sumă de 3.982 RON ascunzând sursa impozabilă sau taxabilă pentru a se sustrage de la plata obligațiunilor fiscale datorate bugetului de stat.

Ga situație de fapt, s-a reținut că în perioada 2008-2010 inculpatul L.A.T. în calitate de administrator la SC A. SRL s-a aprovizionat cu țigări de proveniență Ucraina din municipiul Baia Mare, țigări pe care le-a comercializat prin magazinul pe care-l deținea. Angajata magazinului, numita B.D.R.F. în calitate de vânzătoare a comercializat diferite tipuri de țigări de proveniență Ucraina aduse de către administratorul societății. Aceasta nota într-o agendă, în partea din față persoanele care cumpărau astfel de țigări, deoarece plata către furnizor se făcea în funcție de vânzările din magazin. Din procesul-verbal de control încheiat de către Garda Financiară Sălaj a rezultat că în perioada 2008-2010 inculpații au achiziționat și comercializat 2.267 cartușe de țigări de proveniență Ucraina, cu prețuri cuprinse între 30-70 RON cartușul.

Pentru comercializarea acestor țigări societatea datora statului impozit pe profit, TVA, accize și taxe vamale. Prejudiciul total cauzat bugetului de stat s-a ridicat la suma de 148.450 RON. De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul L.A.T. în perioada 01 ianuarie 2008 - 30 iulie 2008 nu a evidențiat veniturile obținute din vânzarea a 561 cartușe de țigări de proveniență Ucraina, realizând venituri în cuantum de 3.982 RON, neevidențiate. Raportat la această stare de fapt inculpatul L.A.T. a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și o infracțiune tot de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar inculpata B.D.R.F.

pentru complicitate la o infracțiune de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Evaziunea fiscală constă în sustragerea contribuabililor prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor și/sau oricăror alte sume datorate bugetului general consolidat. În legătură cu aceasta definiție, se impun o serie de precizări. În primul rând, în accepțiunea Legii nr. 241/2005, termenul de buget general consolidat desemnează ansamblul bugetelor publice, componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg.

În al doilea rând, prin contribuabil, actul normativ mai sus arătat înțelege orice persoană fizică ori juridică (sau altă entitate fără personalitate juridică), română sau străină, care obține venituri sau deține bunuri pentru care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, venituri obținute în mod legal. Infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în ascunderea bunului său a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, având ca premisă existența unei obligații legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activități prestate sau bunuri deținute. Or, în prezența cauză inculpatul a obținut venituri în mod ilegal, prin comercializarea ilegală a unor mărfuri.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară o activitate de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute în alin. (2), iar potrivit alin. (2) activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii inclusiv activitățile agricole, activitățile profesiilor liberale sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate. Veniturile obținute de către inculpat prin comercializarea de țigări prin magazinul pe care-l deține, nu se circumscrie acestor tipuri de venituri.

Prin activitatea de comercializare a țigărilor netimbrate inculpatul a încălcat prevederile art. 12 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 12/1990 modificată, efectuând acte de comerț ilicite. De asemenea, constituie activitate ilicită orice acțiune ori inacțiune a unei persoane fizice, sau juridice, prin care se încalcă o normă de conduită obligatorie, care se poate prezenta sub forma comisivă sau omisivă. Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, care constă în fapta inculpatului de a nu conduce evidența contabilă în partida simplă și nu a declarat veniturile realizate la organul fiscal din vânzarea de țigări netimbrate ca persoană fizică, pe care l-a rândul său le-a cumpărat de la o altă persoană, s-a reținut că potrivit art. 48 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

contribuabilii care obțin venituri din activități independente sunt obligați să organizeze și să conducă evidența contabilă în partida simplă, cu respectarea reglementarilor în vigoare privind evidența contabilă, și să completeze Registrul-jurnal de încasări și plăți, Registrul-inventar și alte documente contabile prevăzute de legislația în materie. De asemenea, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în evidență contabilă în partida simplă, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, A.N.A.F. - D.G.F.P.

Sălaj și inculpații L.A.T. și B.D.R.F. Parchetul de pe lângă Tributului Sălaj a învederat faptul că, în cauză există suficiente probe care să-i incrimineze pe inculpați, iar în cauză s-a făcut dovada existenței unei activități comerciale ilicite, inculpații obținând profit în urma vânzării unor țigări de proveniență ucraineană, acestea fiind produse de contrabandă introduse ilegal în țară, adică prin evitarea achitării taxelor aferente, astfel că se impunea schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpaților. D.G.F.P. Sălaj a învederat faptul că instanța de fond în mod greșit a omis obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile solicitate în sumă de 12.222 RON, cu toate că acestea au fost dovedite.

Inculpații L.A.T. și B.D.R.F. au arătat că în mod greșit s-a reținut că aceștia ar fi vândut țigări de contrabandă din moment ce nu există probe în acest sens, iar prejudiciu constatat de către partea civilă nu este cert și că se impune achitarea acestora în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., în sensul că fapta nu există. Prin decizia nr. 112/A din 23 mai 2013, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței penale nr. 408 din 15 mai 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, care a fost desființată, în parte, și rejudecând îa baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și A.N.A.F.

- D.G.F.P. Sălaj și a făcut aplicarea art. 12 C. proc. pen., sesizând organul competent conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 12/1990, Garda Financiară Maramureș în vederea aplicării sancțiunilor contravenționale. Au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaților L.A.T. și B.D.R.F. împotriva aceleași hotărâri și au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea, bazată pe probele legal administrate în cauză. Astfel, s-a constatat că soluția pronunțată este corectă, faptele inculpaților fiind, contravenții potrivit art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, și anume fapte ilicite de comerț, întrucât contrabanda în forma vânzării produselor ilegal introduse în țară a fost incriminată abia în luna iulie 2010. Alin. (3) al art. 270 din Legea nr. 86/2006 a fost introdus de pct. 2 al art. IX din O.U.G.

nr. 54 din 23 iunie 2010, publicată în M. Of. nr. 421/23.06.2010. În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpaților prin actul de sesizare a instanței și schimbarea de încadrare juridică pusă în discuția părților, Curtea și-a însușit întrutotul argumentația detaliată și pertinentă a primei instanțe, potrivit căreia infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în ascunderea bunului său a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, având ca premisă existența unei obligații legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activități prestate sau bunuri deținute.

Or, în prezența cauză inculpatul a obținut venituri în mod ilegal, prin comercializarea ilegală a unor mărfuri. De asemenea, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în evidență contabilă în partida simplă, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Împotriva deciziei nr. 112/A din 23 mai 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând, condamnarea inculpaților pentru infracțiunile deduse judecății. Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la data de 23 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc.

pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Reprezentantul Ministerului Public a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen., criticând decizia sub aspectul calificării greșite dată faptelor deduse judecății. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de reprezentantul Ministerului Public, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013. Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată. Trebuie precizat că, în temeiul art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen., instanța de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracțiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului. Față de cele reținute, constatând că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 112/A din 23 mai 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În temeiul art. 275 pct. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată B.D.R.F., în sumă de 200 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 112/A din 23 mai 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe intimații inculpați L.A.T. și B.D.R.F. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată B.D.R.F., în sumă de 200 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 11 martie 2014.