ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 875/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 875/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 30 din 20 martie 2013, Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 1965/84/2012,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat

pe inculpatul L.A.T. pentru comiterea a două infracțiuni prev. de art. 9 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru comiterea

infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitată inculpata B.D.R.F. pentru comiterea

infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și s-a lăsat nesoluționată latura

civilă a cauzei.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul

a reținut că inculpatul L.A.T., în calitate de administrator la SC A. SRL Gârbou

în perioada 2008-2010 s-a aprovizionat cu țigări de proveniență Ucraina pe care

le-a comercializat prin magazinul sau din localitatea Barsaul Mare, ascunzând sursa

impozabilă sau taxabilă pentru a se sustrage de la plata obligațiunilor fiscale

datorate bugetului de stat, iar în perioada 01 ianuarie 2008 - 30 iulie 2008 a realizat

din comercializarea de țigări de proveniență Ucraina venituri totale îa sumă de

3.982 RON ascunzând sursa impozabilă sau taxabilă pentru a se sustrage de la plata

obligațiunilor fiscale datorate bugetului de stat.

Ga situație de fapt, s-a reținut că în

perioada 2008-2010 inculpatul L.A.T. în calitate de administrator la SC A. SRL s-a

aprovizionat cu țigări de proveniență Ucraina din municipiul Baia Mare, țigări pe

care le-a comercializat prin magazinul pe care-l deținea. Angajata magazinului,

numita B.D.R.F. în calitate de vânzătoare a comercializat diferite tipuri de țigări

de proveniență Ucraina aduse de către administratorul societății. Aceasta nota într-o

agendă, în partea din față persoanele care cumpărau astfel de țigări, deoarece plata

către furnizor se făcea în funcție de vânzările din magazin.

Din procesul-verbal de control încheiat

de către Garda Financiară Sălaj a rezultat că în perioada 2008-2010 inculpații au

achiziționat și comercializat 2.267 cartușe de țigări de proveniență Ucraina, cu

prețuri cuprinse între 30-70 RON cartușul. Pentru comercializarea acestor țigări

societatea datora statului impozit pe profit, TVA, accize și taxe vamale. Prejudiciul

total cauzat bugetului de stat s-a ridicat la suma de 148.450 RON.

De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul

L.A.T. în perioada 01 ianuarie 2008 - 30 iulie 2008 nu a evidențiat veniturile obținute

din vânzarea a 561 cartușe de țigări de proveniență Ucraina, realizând venituri

în cuantum de 3.982 RON, neevidențiate.

Raportat la această stare de fapt inculpatul

L.A.T. a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni de evaziune

fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și o infracțiune tot de evaziune fiscală prev. de

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., iar inculpata B.D.R.F. pentru complicitate la o infracțiune de evaziune

fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Evaziunea fiscală constă în sustragerea

contribuabililor prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor,

taxelor și/sau oricăror alte sume datorate bugetului general consolidat. În legătură

cu aceasta definiție, se impun o serie de precizări. În primul rând, în accepțiunea

Legii nr. 241/2005, termenul de buget general consolidat desemnează ansamblul bugetelor

publice, componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma

un întreg. În al doilea rând, prin contribuabil, actul normativ mai sus arătat înțelege

orice persoană fizică ori juridică (sau altă entitate fără personalitate juridică),

română sau străină, care obține venituri sau deține bunuri pentru care datorează

impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, venituri

obținute în mod legal.

Infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută

de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în ascunderea bunului

său a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la plata obligațiilor

fiscale, având ca premisă existența unei obligații legale de a plăti taxe sau impozite

pentru anumite activități prestate sau bunuri deținute. Or, în prezența cauză inculpatul

a obținut venituri în mod ilegal, prin comercializarea ilegală a unor mărfuri.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 127

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 este considerată persoană impozabilă orice persoană

care desfășoară o activitate de o manieră independentă și indiferent de loc, activități

economice de natura celor prevăzute în alin. (2), iar potrivit alin. (2) activitățile

economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor

de servicii inclusiv activitățile agricole, activitățile profesiilor liberale sau

asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor

corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

Veniturile obținute de către inculpat prin comercializarea de țigări prin magazinul

pe care-l deține, nu se circumscrie acestor tipuri de venituri. Prin activitatea

de comercializare a țigărilor netimbrate inculpatul a încălcat prevederile art.

12 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 12/1990 modificată, efectuând acte de comerț

ilicite.

De asemenea, constituie activitate ilicită

orice acțiune ori inacțiune a unei persoane fizice, sau juridice, prin care se încalcă

o normă de conduită obligatorie, care se poate prezenta sub forma comisivă sau omisivă.

Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, care constă în fapta inculpatului

de a nu conduce evidența contabilă în partida simplă și nu a declarat veniturile

realizate la organul fiscal din vânzarea de țigări netimbrate ca persoană fizică,

pe care l-a rândul său le-a cumpărat de la o altă persoană, s-a reținut că potrivit

art. 48 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. contribuabilii care obțin

venituri din activități independente sunt obligați să organizeze și să conducă evidența

contabilă în partida simplă, cu respectarea reglementarilor în vigoare privind evidența

contabilă, și să completeze Registrul-jurnal de încasări și plăți, Registrul-inventar

și alte documente contabile prevăzute de legislația în materie.

De asemenea, orice operațiune economico-financiară

efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la

baza înregistrărilor în evidență contabilă în partida simplă, dobândind astfel calitatea

de document justificativ.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, A.N.A.F. - D.G.F.P. Sălaj și inculpații

L.A.T. și B.D.R.F.

Parchetul de pe lângă Tributului Sălaj

a învederat faptul că, în

cauză există suficiente probe care să-i incrimineze pe inculpați, iar în cauză s-a

făcut dovada existenței unei activități comerciale ilicite, inculpații obținând

profit în urma vânzării unor țigări de proveniență ucraineană, acestea fiind produse

de contrabandă introduse ilegal în țară, adică prin evitarea achitării taxelor aferente,

astfel că se impunea schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpaților.

D.G.F.P. Sălaj a învederat faptul că instanța

de fond în mod greșit a omis obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile

solicitate în sumă de 12.222 RON, cu toate că acestea au fost dovedite.

Inculpații L.A.T. și B.D.R.F. au arătat

că în mod greșit s-a reținut că aceștia ar fi vândut țigări de contrabandă din moment

ce nu există probe în acest sens, iar prejudiciu constatat de către partea civilă

nu este cert și că se impune achitarea acestora în baza art. 10 lit. a) C.

proc. pen., în sensul că fapta nu există.

Prin decizia nr. 112/A din 23 mai 2013,

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței penale nr. 408 din 15 mai

2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, care a fost desființată,

în parte, și rejudecând îa baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și A.N.A.F. - D.G.F.P. Sălaj

și a făcut aplicarea art. 12 C. proc. pen., sesizând organul competent conform

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 12/1990, Garda Financiară Maramureș în vederea aplicării

sancțiunilor contravenționale.

Au fost respinse ca nefondate apelurile

inculpaților L.A.T. și B.D.R.F. împotriva aceleași hotărâri și au fost menținute

restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea

a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea,

bazată pe probele legal administrate în cauză.

Astfel, s-a constatat că soluția pronunțată

este corectă, faptele inculpaților fiind, contravenții potrivit art. 1 lit. e) din

Legea nr. 12/1990, și anume fapte ilicite de comerț, întrucât contrabanda în forma

vânzării produselor ilegal introduse în țară a fost incriminată abia în luna iulie

IX din O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010, publicată în M. Of. nr. 421/23.06.2010.

În ceea ce privește infracțiunea de evaziune

fiscală reținută în sarcina inculpaților prin actul de sesizare a instanței și schimbarea

de încadrare juridică pusă în discuția părților, Curtea și-a însușit întrutotul

argumentația detaliată și pertinentă a primei instanțe, potrivit căreia infracțiunea

de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

constă în ascunderea bunului său a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii

de la plata obligațiilor fiscale, având ca premisă existența unei obligații legale

de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activități prestate sau bunuri deținute.

Or, în prezența cauză inculpatul a obținut venituri în mod ilegal, prin comercializarea

ilegală a unor mărfuri.

De asemenea, orice operațiune economico-financiară

efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la

baza înregistrărilor în evidență contabilă în partida simplă, dobândind astfel calitatea

de document justificativ.

Împotriva deciziei nr. 112/A din 23 mai

2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a declarat recurs Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Cluj care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii

recurate și rejudecând, condamnarea inculpaților pentru infracțiunile deduse judecății.

Examinând recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Cluj prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

În cauză, se observă că decizia recurată

a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la data de

23 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii

nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație

în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în

art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ

menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la

aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior

modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare

a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului,

ipoteza care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă

limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate,

iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin

amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat

prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la

chestiuni de drept.

Reprezentantul Ministerului Public a motivat

recursul în termenul prevăzut în art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.,

criticând decizia sub aspectul calificării greșite dată faptelor deduse judecății.

În ce privește cazul de casare prevăzut

în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de

reprezentantul Ministerului Public, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut

și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013.

Încălcarea legii materiale sau procesuale

se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța

de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea

unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției

legale care trebuia aplicată.

Trebuie precizat că, în temeiul art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., instanța de recurs verifică corecta

încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute

în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracțiunilor, fără să procedeze

la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, o atare verificare nefiind posibilă

în calea de atac a recursului.

Față de cele reținute, constatând că nu

sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din

oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale

nr. 112/A din 23 mai 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În temeiul art. 275 pct. 3 C. proc.

pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina

statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimata inculpată B.D.R.F., în sumă de 200 RON, se plătește din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 112/A

din 23 mai 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe intimații

inculpați L.A.T. și B.D.R.F.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea

recursului rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată B.D.R.F., în sumă de

200 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 11 martie 2014.